Actorul, regizorul și autorul de cărți Dan Puric a susținut sâmbătă, în fața celor aproape 500 de oameni care au umplut sala mare a Casei de Cultură a Sindicatelor, o conferință despre demnitate, o călătorie originală într-o lume în care dragostea și respectul față de martiri, părinți și țară s-au împletit perfect cu palme date atât societății europene, cât și cetățenilor acesteia. Evenimentul a făcut parte din manifestările prilejuite de împlinirea a 20 de ani de la înfiinţarea Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, şi a fost organizat cu sprijinul lui Ioan Bălan.

„Prestatorul de servicii culturale la Teatrul Național București”, cum s-a autodefinit Dan Puric, s-a deschis în fața publicului, primind același feedback de la cei care au avut urechi să asculte și nu au venit la conferință din snobism, din falsă demnitate și cu sufletul umbrit de gânduri ce nu au ce căuta într-o atmosferă în care divinitatea, puritatea și demnitatea adevărată au fost servite cu mult umor, ironie sănătoasă și o prezentare a realității cotidiene.

File din comunism servite… altfel

Prin „iconițe mici”, imagini trăite în copilărie, Dan Puric a prezentat episoade din viața personală, iar prin aceasta le-a reamintit tuturor celor care au trăit pe vremea comunismului că acea eră nu era lipsită de demnitate, că cei care nu au omorât acest dar dumnezeiesc, cu care de fapt ne naștem cu toții, au putut și atunci să se simtă liberi. Cu toate că a fost o conferință, spectatorii parcă o vedeau pe scenă pe bunica lui Dan Puric, „Mămăița”, care a sfidat logica anilor ’60 și i-a însămânțat poate involuntar copilului Dan Puric de atunci abilitatea de a face diferența dintre sentimentul de turmă și demnitatea de a îndrăzni să fii tu însuți.

Realitatea adaptată locului

Fiind la Sfântu Gheorghe, tărâmul unde multiculturalitatea și conviețuirea etniilor nu este întotdeauna sănătoasă și lipsită de conflicte, Dan Puric a introdus în frazele conferinței exemple adaptate locului. A accentuat de nenumărate ori că deși avem fiecare un sentiment național, în fond contează omul, persoana, contează cine suntem dincolo de limba vorbită, de religia pe care o avem, contează demnitatea venită de la Dumnezeu, acea abilitate de a ajuta, de a simți empatie față de semeni și poate chiar de a salva viața celuilalt. „Dacă cineva cade pe stradă, nu îl întrebi dacă este catolic sau ortodox și nu îl ridici în funcție de răspunsul dat” – spune Puric. Comportamentele extremiste atât ale românilor, cât și ale maghiarilor sunt catalogate de autor ca fiind false. El spune că diavolul bagă zâzanie între oameni. „Procedura de conducere globală și bolșevică a fost să se facă tensiuni interetnice, dar există o reacție dumnezeiască ce te face să îl consideri pe celălalt de lângă tine om. Când am fost în Irlanda în 1991 am fost pe o stradă în care într-o parte stăteau protestanții, iar pe cealaltă catolicii. Dacă copilul de la protestanți scăpa mingea la catolici, lua bătaie. Nu trebuie să ajungem așa. Pe mine Dumnezeu m-a ferit de astfel de stupidități. E bine să păstrăm demnitatea națională a fiecăruia, și este bine să vorbim aceeași limbă. Cea creștină” – a conchis Dan Puric într-un interviu acordat în exclusivitate ziarului nostru.

Confesiuni fără banalitate

În conversația pe care am avut-o cu Dan Puric după conferinţă, i-am pus întrebarea, banală, cum s-a simțit la Sfântu Gheorghe? Din răspunsul lui mi-am dat seama că artistul are demnitatea de a răspunde într-un mod absolut original. „Ar fi o banalitate să spun că m-am simțit bine. M-am simțit împlinit sufletește, întreg. Când cineva se simte întreg, este răsplătit de Dumnezeu, își găsește o temperatură sufletească unde poate dărui. Eu nu interacționez și nici nu socializez cu publicul. Eu mă împrietenesc cu cei care mă ascultă, și cred că m-am împrietenit și cu cei din Sfântu Gheorghe” – ne-a declarat Dan Puric.

România în criză, tratată cu umor

Politicul din zilele noastre, dar și societatea civilă au fost degradate într-un mod unic, cu umor și prezentarea unor situații în care așa zisele vedete ale cotidianului au fost transformate în personaje grotești, prin mici întâmplări. Trecând însă într-un registru mai serios, i-am cerut părerea lui Dan Puric în ceea ce privește ieșirea din criza economică și morală în care se află țara. „Atâta timp cât țara își pune speranța într-o clasă politică, nu are nicio șansă de a ieși din această situație. Cercul este făcut într-un așa fel încât să nu fie nicio ieșire. Nu-ți pui speranță, ci îți pui nădejdea în Dumnezeu. Nu ignori situația, dar nu îi dai valori absolute” – spune Dan Puric.

Suntem obișnuiți să tragem o concluzie la finele unui astfel de eveniment. De această dată nu o vom face. Cei care au fost prezenți la conferință au plecat acasă fiecare cu gânduri individuale. În loc de concluzie, o parte dintre noi am părăsit Casa de Cultură a Sindicatelor cu speranța că Dan Puric are dreptate atunci când spune că omul demn nu se descurcă cu orice preț, iar „idioții trebuie umflați pentru că într-un final aceștia vor pocni singuri”.

Observatorul de Covasna și www.covasnamedia.ro, în calitate de parteneri oficiali ai evenimentului, doresc să mulțumească pentru prezență tuturor celor care au înțeles și apreciat privilegiul de a participa la o asemenea întâlnire de suflet!