Între decizii importante, conținut pe rețelele sociale și un vis nou ce prinde contur

Cosmin Dima, sau Kozmin, așa cum i se spune cel mai des, s-a maturizat mult mai repede decât alții de vârsta lui. A fost încercat de soartă de nenumărate ori și avut parte de o copilărie grea, care i-a lăsat în suflet răni adânci de care încă se vindecă. Acum, la 25 de ani, viața l-a pus din nou în fața unor alegeri importante. Recent, a luat una dintre cele mai grele decizii din viața lui. A simțit că este momentul să se despartă de dans, pasiunea care l-a format și l-a pus pe drumul cel bun. În prezent, îi place să creeze conținut pe rețelele sociale și este prins între muncă și proiecte care au ca scop incluziunea socială a tinerilor de etnie romă. Chiar dacă viața lui a luat o altă întorsătură în ultima vreme, un lucru rămâne neschimbat. Dorește să lupte în continuare și să devină un adevărat exemplu pentru următoarea generație, mai ales pentru cei care cred că nu au nicio șansă în societatea noastră, care e încă departe de a fi vindecată de prejudecăți și discriminare. 

Au trecut câțiva ani de la momentul în care a fost publicată povestea tânărului Cosmin Dima în ziarul nostru. Zilele trecute ne-am decis să îl întrebăm ce mai face, cu ce se ocupă, ce rol mai are dansul în viața lui și care sunt luptele pe care le duce în prezent. Am descoperit că s-a maturizat și, mai mult, și-a reconfigurat visurile și are aspirații noi. 

„Momentan sunt bucătar într-un hotel cu trei stele. Dar în afară de asta mai sunt și content creator (din engl. creator de conținut) pe rețelele sociale, pe TikTok mai exact, și mai activez într-un proiect european împreună cu cei de la GAL Sepsi. Proiectul se numește UPLIFT și muncim pentru rezolvarea problemelor tinerilor fără posibilități, dar care vor să facă ceva pentru viața lor. Nu demult am fost în Spania, în Barakaldo, unde am participat la o conferință europeană împreună cu încă șase colegi. Acest proiect este activ doar în patru țări – Estonia, Olanda, Spania și România –, iar în România în două orașe – Sfântu Gheorghe și Cluj Napoca”, ne-a spus Kozmin. 

O decizie dureroasă, dar necesară 

În urmă cu trei ani, toate visurile lui erau legate de dans. Își dorea să devină coregraf și să îi ajute astfel pe copiii din medii defavorizate să prindă încredere în ei și într-un viitor mai bun. Lipsurile de zi cu zi l-au făcut însă să se îndoiască de acest plan. 

Tânărul a realizat vara trecută că se apropie momentul în care trebuie să decidă care vor fi prioritățile de acum înainte, așa că, deși nu a fost o decizie deloc ușoară, poate chiar printre cele mai grele din viața lui, s-a despărțit de dans. 

„Din păcate, dansul este o amintire plăcută acum. Am ajuns la o vârstă la care trebuie să am alte priorități și trebuia să iau o decizie de care mereu mi-a fost frică, pentru că simțeam că stau pe loc și nu fac ceea ce mi-am dorit de mic, adică să fiu exemplu pozitiv pentru copiii fără posibilități. Nu mă înțelege greșit, iubeam să dansez, îmi iubeam antrenoarea, o iubesc și acum, și pe restul colegilor, și pe toți membrii Asociației Love to Dance, dar, din păcate, viața nu a fost bună cu mine și trebuia să iau o decizie la un moment dat: dansez mai departe, dar atunci trăiesc viața de zi cu zi cu lipsuri. De exemplu, nu aveam mâncare. Mergeam la antrenamente pe stomacul gol, pentru că banii câștigați la muncă se duceau pe costume de dans, înscrierile la concurs, drumul și cazările, dacă era cazul, plus workshop-urile la care era obligatorie participarea, fiind în echipă de performanță profesionistă, și din cauza asta nu mai puteam să mă concentrez cum trebuia”, ne-a povestit tânărul. 

A crezut cu tărie că dansul îl va duce spre o viață mai bună, lucru care s-a și întâmplat, însă în prezent spune că are nevoie de mai mult decât atât. 

„A doua variantă era să renunț la dans și să îmi trăiesc viața construind aproape de la zero totul. Și ghici ce? Am renunțat la dans pentru că simțeam același gol în mine ca și în copilărie, când nu aveam ce mânca. Nu mai vrei să cunoști acel sentiment când simți că îți este așa de foame încât ai mânca chiar și de pe jos, doar să mănânci ceva să îți calmezi foamea. Dar am luat această decizie cu capul pe umeri și matur. Zic asta pentru că, după părerea mea, nu este o decizie ușoară să renunți la ceva ce ai făcut o jumătate de viață. Eu mi-am pus totul pe dans, fără să îmi fac un plan B. Am avut doar dans și atât. Eram atât de sigur pe mine că voi reuși, încât nu am avut nevoie niciodată de un plan B. Dar mi-am făcut alt plan de viață și am alte visuri pe care le voi realiza”, ne-a spus Cosmin. 

„Mă simțeam eroul acelor copii”

Își amintește cu drag însă de momentul în care a decis să împrăștie pasiunea pentru dansul modern copiilor din mediile defavorizate și spune că a fost una dintre cele mai frumoase experiențe trăite vreodată. În acele momente, spune el, dorința de a deveni un model și un exemplu bun pentru generația următoare devenea din ce în ce mai arzătoare. 

„A preda cunoștințele pe care le-am adunat în cei unsprezece ani de dans a fost ceva ce nu pot descrie în cuvinte. Mă simțeam eroul acelor copii. De ce spun asta? Ei veneau printr-un program after school să își facă temele, primeau mâncare gratuită și, după ce își terminau temele, dansau cu mine. Acești copii nu aveau curent, nu aveau apă caldă, nu aveau gaz în casă, dar veneau la after school și dansau cu cea mai mare bucurie, cu niște ochi atât de strălucitori, încât eu nu am mai văzut așa ceva niciodată. Odată erau atât de recunoscători pentru ce făceam, pentru că le-am povestit despre viața mea, că și eu la fel ca ei sunt rom și că sunt sărac și am trăit la fel ca și ei, că nu aveam ce mânca, și m-au înțeles, mi-au înțeles mesajul și le-am fost un fel de idol. Cu toții voiau să ajungă ca mine. Nu doreau neapărat să fie dansatori, fiecare avea visul lui – unii fotbaliști, alții profesori sau medici. Din păcate, s-a terminat și acea fază a vieții mele, pentru că sprijinul acordat acestui proiect a fost retras. Nu mă înțelege greșit, nu făceam asta doar pentru bani, pentru că și până în ziua de azi mai țin legătura cu unii dintre copii. Mi-a părut nespus de rău când i-am văzut plângând pe toți când le-am spus că eu nu voi mai fi profesorul lor și că o vreme nu o să ne mai vedem la fel. Dar am încercat să îi consolez spunându-le că îi voi mai vizita din când în când”, ne-a împărtășit Cosmin. 

Cum a ajuns să creeze conținut pe rețelele sociale 

Tânărul a învățat de mic să vadă o oportunitate în orice piedică. Așa a fost și în perioada în care am fost închiși în case din cauza pandemiei. Atunci s-a apucat să posteze mai des pe rețelele sociale, iar acum are o comunitate impresionantă – 60.000 de urmăritori pe Tik Tok și Instagram. Kozmin spune că are toate motivele să creadă că internetul este un canal prin care poate să își promoveze mesajul și cu ajutorul căruia se poate face auzit, mai ales în rândul tinerilor. 

„La un moment dat, în timpul pandemiei, când eram cu toții închiși în case, eu rămăsesem și fără mâncare și fără bani și fără motivație, dar am avut o voce interioară care îmi spunea: de ce naiba ai luptat atâția ani de zile ca să te dai bătut acum? Și atunci mi-a venit cea mai genială idee, și anume de a crea content pe rețelele sociale. M-am informat și am participat la câteva concursuri de dans online. Am câștigat puțini bani, dar acest lucru m-a ajutat să îmi recapăt motivația de a continua drumul. Așa că m-am apucat de TikTok și am început să am din ce în ce mai multe persoane care mă susțineau și cărora le plăcea ceea ce postez. Și cred că decizia de a mă lăsa de dans a fost foarte cumplită, ba chiar cred că cea mai grea decizie din viața mea. Dar știi cum se spune – când ți se închide o ușă în față, alta ți se deschide în spate”, ne-a mai împărtășit Kozmin. 

Alternează conținutul amuzant cu cel motivațional, iar lumea îl susține și îi apreciază munca, spune el. A reușit să câștige și bani din asta.

„Internetul și rețelele sociale sunt acum cel mai mare avantaj pentru mine, pentru că pot ajunge foarte ușor astfel la generația mai tânără și, după cum se pare, ei mă ascultă și mă înțeleg, îmi înțeleg mesajul, chit că nu mereu postez lucruri motivaționale. Fac asta pentru că mi se pare că se plictisesc de mine dacă le dau doar video motivațional. Asta depinde și de starea mea, și de timpul meu. Dar este cel mai mare avantaj din viață momentan. Pot spune cu mândrie că este un al doilea job”, a mai adăugat tânărul. 

Un nou vis prinde contur – vrea să devină speaker motivațional 

Pentru că își dorește să îi inspire și pe alții, în special pe cei tineri, cu ajutorul poveștii vieții lui, și să le dea imboldul necesar și curajul de a răzbi indiferent de greutăți, Kozmin vrea să devină speaker motivațional. 

„A fi speaker motivațional este cel mai scurt drum spre a da informații și a încuraja tinerii din ziua de azi ca să își creeze visuri sau planuri profesionale. Pentru că, să fim sinceri, trăim într-o lume în care omul sărac nu reprezintă interes social. Și este important să avem visuri și să luptăm pentru ele. Părerea mea este că nu contează cine este publicul meu, pentru că, atâta timp cât mă ascultă și îmi înțelege mesajul, pot ajuta orice categorie de vârstă, dar eu vreau ca în mare parte să ajungă și să înțeleagă mesajul meu cei tineri, de la 15-16 ani în sus. Principalul meu mesaj ar fi să nu le fie frică să viseze lucruri mari, pentru că, atâta timp cât ai destulă încredere și ambiție în tine, poți realiza orice îți închipui, și când spun orice nu exagerez. Putem lua exemplul meu – eu, care sunt născut într-o familie destul de săracă și fiind și rom, am visat să particip la un Campionat Mondial de Dans, și am făcut-o. Nu visam să câștig, visam doar să particip, însă am devenit vice-campioni mondiali cu echipa mea. Atunci am realizat că nimic nu este imposibil. Prin muncă, ambiție și destulă rezistență, putem realiza ce ne închipuim noi. Așa că fiți tari, dragi tineri, și aveți curajul să visați lucruri mari”, ne-a mai spus acesta. 

Nu regretă nicio secundă că a avut de dus mai multe decât alții la vârsta lui, chiar dacă greutățile care îi apăsau pe umeri păreau atunci imposibil de depășit. 

„Cu siguranță nu aș mai fi fost aceeași persoană dacă nu treceam prin ce am trecut. De exemplu, dacă aș fi avut un model în viață încă din copilărie, nu mă mai interesa atât de mult să ajut generația următoare de copii defavorizați. Asta așa a fost scris undeva că eu va trebui să trec prin toate prin câte am trecut că să pot ajuta la rândul meu”, ne-a mai împărtășit tânărul. 

Recent, a finalizat cu succes un curs de pedagogie, prin care a aprofundat tehnicile și metodele de integrare a romilor în societate. Mai exact, a învățat cum să îi ajute pe copiii din familii defavorizate să aibă acces la studii și să rupă lanțul sărăciei. Nu știe deocamdată când și unde va pune în practică aceste cunoștințe, însă se bucură că a mai învățat încă ceva, spune el. 

„Eu cred că sunt pe drumul cel bun. Este clar că mai am de lucrat pe plan profesional și intelectual, dar sunt pe calea cea bună și nu voi muri până nu îmi voi atinge acest scop în viață, de a fi un model pentru generațiile care urmează, pentru că eu nu am avut parte de așa ceva în copilărie”, a mai spus Kozmin. 

Avem nevoie de astfel de povești de viață, precum cea a lui Cosmin Dima, mai ales pentru a reduce la tăcere vocile care spun că tinerii din ziua de azi vor să li se pună totul pe tavă, fără să muncească și să depună efort. Chiar dacă a avut de îndurat și de strâns din dinți de-a lungul vieții, atunci când îl privești pe Kozmin îți dai seama că, pe de altă parte, a fost înzestrat cu o putere inimaginabilă de a le duce pe toate cu capul sus, iar dorința de a transforma durerea în ceva constructiv și de a fi un exemplu pentru cei care nu au niciun reper în viață îl face și mai demn de admirație și respect.