O să vă spun povestea drapelului naţional românesc de pe turla Primăriei municipiului în trei faze, ca la fotbal:

Faza 1, pe declaraţii: Gata, s-a rezolvat, drapelul României va sta drept şi demn pe turla Primăriei Sf. Gheorghe. S-a repus pe turlă cu ocazia ceremoniilor de la 8 septembrie, când s-a comemorat jertfa eroilor Armatei române pentru eliberarea oraşului, iar autorităţile care reprezintă statul român (mă refer aici la conducerea Prefecturii judeţului Covasna) au transmis un important ordin de zi şi de noapte pe municipiu: „Steagul pus acum, pe turlă să rămână! S-a înţeles?!”. N-a sunat aşa, a fost o declaraţie mult mai diplomat-elaborată de prefectul Sebastian Cucu, dar ăsta e doar începutul, vor urma, cu siguranţă, şi vorbe mai hotărâte – pentru că mi-e greu să cred în bunele intenţii ale autorităţilor locale udemeriste faţă de drapelul României.

Şi pentru că fără politică nu se poate în această toamnă electorală nici măcar pe turla Primăriei din Sf. Gheorghe, deputatul Horia Grama s-a sumeţit, curajos cum îl ştim, afirmându-şi credinţa în înţelepţirea secuilor vecini şi prieteni. „Autorităţilor locale le-a venit mintea la cap... Voi sta de vorbă cu reprezentanţii cadrelor militare în rezervă să vedem în ce măsură putem elabora o iniţiativă legislativă care să statueze mai clar acest lucru”. Păi, nu prea pricep, dacă le-a venit mintea la cap, la ce bun să mai staţi la o şuetă ca să vedeţi „în ce măsură” puteţi elabora o iniţiativă legislativă...?! Răspunsul vine automat, că doar nu ne-am născut ieri: în nicio măsură, d-le deputat. Sau, eventual, în măsura în care le-aţi elaborat şi pe celelalte menite să „statueze” diverse lucruri în apărarea comunităţilor româneşti minoritare în Secuime... Dar noi înţelegem urgenţa vorbelor dvs., vin alegerile şi e nevoie de patrioţi adevăraţi, de pesedişti naţionalişti luminaţi care să atragă voturile puţinilor români dispuşi să facă acest efort, pe 11 decembrie, în judeţ. Până acum n-a fost vreme pentru chestiuni de-astea minore, au fost altele mai importante de rezolvat, dar de-acuşi... s-a isprăvit! Cri-cri-cri, toamnă gri, puţini şi necăjiţi mai suntem!

Singurul care a reuşit să fie clar, coerent şi convingător a fost colonelul în rezervă Ioachim Grigorescu, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război: „Veteranii şi pensionarii militari vor face santinelă la acest drapel cât va fi nevoie”. Da, ăsta e un punct de vedere demn de un militar hotărât şi energic.

Întrebarea care se poate pune este: de cât timp va fi nevoie pentru ca lucrurile să revină la normalul din care au fost scoase de autorităţile udemeriste? Săptămâni, luni, ani, decenii? Sună ca dracu’ să aperi drapelul de stat al României pe teritoriul României cu veterani de război şi pensionari militari. Unde-or să stea oamenii ăştia, cum şi cu ce vor apăra ei drapelul din turla Primăriei?! Suntem în război şi e nevoie să ne apărăm steagul?! Dacă-i aşa, ar trebui să ştim şi noi, muritorii de rând, ceva, nu? Mai repede cu iniţiativa legislativă, domnu’ Grama, că timpul nu trece niciodată în favoarea veteranilor şi pensionarilor, oricât de războinici şi de militari or fi ei!

Faza a II-a, pe fapte: Soluţia propusă de dl. colonel Grigorescu nu putea fi, se înţelege, de lungă durată. De-aia drapelul statului român n-a stat pe turla Primăriei nici măcar o zi după terminarea ceremoniilor de pe 8 septembrie. L-au dat jos autorităţile udemeriste, pentru că pentru ele steagul românesc nu înseamnă nimic altceva decât obidă şi umilinţă. Dl. colonel Grigorescu a înţeles că n-ai cu cine vorbi. Dl. Grama n-a înţeles, ca de obicei, nimic, el e convins că primarului nostru i-a venit mintea la cap.

Faza a III-a, pe înţelesul oamenilor normali: E nevoie de o lege care să spună limpede şi în româneşte, şi în ungureşte: „Nici o autoritate locală nu are dreptul să profaneze, să îndepărteze, să distrugă sau să batjocorească drapelul de stat al României, oriunde ar fi el amplasat pe teritoriul ţării”. În acelaşi timp, mă gândesc că nu va fi deloc uşor să pui în practică o asemenea lege, într-un Parlament al României care va conţine şi o necesară şi izbăvitoare componentă udemeristă. La urma-urmei, dacă un ministru al Tineretului şi Sportului din Guvernul României a interzis, la un moment dat, intonarea Imnului de Stat al ţării în deschiderea unor meciuri de baschet pentru că Imnul ăsta nu plăcea fanilor secui sau maghiari ai echipei din Sf. Gheorghe; dacă nenorocitul care a profanat portretul lui Avram Iancu, sfidând naţiunea română, se plimbă liber prin Ungaria... de ce s-ar certa pesediştii şi peneliştii cu udemeriştii pentru dreptul românilor covăsneni de a-şi ridica privirile spre drapelul tricolor românesc de pe turla Primăriei din municipiu? Se înţelege că am luat în calcul şi nevoia unora dintre majoritarii locali de a înjura în gând acest drapel. De ce nu le-am oferi acest drept?!