Ministrul Sănătăţii, un tânăr medic care nu ştie la ce s-a înhămat, apreciază că în materie de sănătate România se situează în epoca feudală. Adică pe nicăieri. N-avem spitale, n-avem medici, n-avem asistente, n-avem materiale absolut necesare, se fură ca-n codru. Curat feudalism, dacă nu cumva sclavagism, cu vreo 16 milioane de oameni în postură de sclavi.

În toate spitalele ţării se-aude strigătul disperat al bolnavilor: „Ăştia n-au anestezic, nu pot să mă opereze, m-au programat peste două luni, dar rezist până atunci?”. „A trebuit să aduc din străinătate anestezic, mi se cer bani pentru absolut tot, n-au nici sânge, am făcut rost cumva dar e nevoie de alţi bani pentru transportul lui la Cluj. Ce se-ntâmplă în România, ce politică se face, se doreşte oare o întinerire forţată a populaţiei?! Trebuie să moară unii ca să trăiască alţii?!”.

Întrebarea ne-o punem cu toţii. Exemplele de mai sus sunt reale, cunosc persoanele, alte mii sau zeci de mii de oameni mor cu zile prin ţară fără ca noi să ştim că sistemul românesc de sănătate le scurtează viaţa. Feudalism?! Nu, sclavagism curat! Dacă n-ai bani să te duci la un spital privat ca lumea şi ai o problemă serioasă de sănătate, eşti pierdut.

A trecut o lună de când noul ministru al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, a preluat Ministerul. Dumnealui vorbeşte despre proiecte fezabile, printre care „curăţarea” sistemului şi investiţii serioase, printre care trei spitale regionale: la Cluj, Iaşi şi Craiova. A dispărut din schemă „regionalul” de la Braşov, pe care îl visau alţi miniştri ai Sănătăţii. Şi îl visam şi noi, că ne era mai aproape. Despre curăţarea sistemului, ce să zic, s-ar putea să ne curăţăm noi până să se cureţe el... Cât despre proiecte... Sunt zeci şi sute de proiecte de felul ăsta, toţi miniştrii Sănătăţii au făcut proiecte valoroase şi fezabile în cei 26 de ani de după Revoluţie. Mie mi-e teamă că, în păguboasa tradiţie românească, schimbarea guvernului, în toamnă, va însemna uitarea acestor proiecte şi lansarea altora, care cu siguranţă nu vor apuca să fie terminate... Şi tot aşa, până când vom reuşi să depăşim faza de epocă sclavagistă şi să ajungem în feudalismul sugerat de ministrul Voiculescu. Feudalismul a avut şi o perioadă de dezvoltare şi bunăstare, poate o nimerim şi noi.

Până atunci, însă, va trebui să avem grijă să nu ne îmbolnăvim, sau, dacă ni se-ntâmplă să avem ghinion, e bine să facem rost de bani pentru o spitalizare în mediul privat, care asigură, în cele mai multe cazuri, condiţii decente, ca să nu zic excelente. Pe sistemul public de sănătate nu te poţi baza pentru că e în colaps. Ştiu, e frustrant, am plătit şi plătim pentru ca sistemul ăsta să funcţioneze, dar uite că hoţia şi corupţia generalizate afectează exact segmentul care ne doare... Se fură atât de mult în Sănătate, încât nimic nu mai merge.

Nu ştiu când se vor termina lucrările de renovare a Spitalului Judeţean din Sfântu Gheorghe. Sunt voci din interiorul sistemului care critică deja felul în care s-a executat construcţia, aranjamentul sălilor de operaţie, a cabinetelor şi serviciilor de specialitate. Nu mă pricep, aşa că voi aştepta părerile specialiştilor, care nu vor întârzia să apară din momentul în care întreaga construcţie va fi finalizată. Ce pot reţine, deocamdată, cu o oarecare doză de optimism, este faptul că modernizarea spitalului înseamnă, totuşi, un pas înainte. Mai rău nu poate fi, aşa că... să nu disperăm. În rest, nenorocirile vor fi aceleaşi: nu sunt medici, n-avem acoperite toate specialităţile, criză de personal, criză de aparatură medicală, criză de medicamente şi asistenta sau infirmiera care întinde mâna aşteptând o răsplată.

Dar sclavi nu sunt doar bolnavii, ci şi medicii, sau măcar o parte a lor, partea aceea sănătoasă şi omenoasă, din ce în ce mai rară. Categoria aceea de medici care nu-şi iau lumea-n cap, nu dau bir cu fugiţii peste hotare, se încăpăţânează să creadă că va veni o vreme când vor putea munci onest şi profesionist în spitale bune din România. Greu să fii şi cinstit, şi bun, şi patriot... E valabil şi la medici, din păcate.