Ce înseamnă oferta PSD-ALDE-PRU în iarna anului electoral 2016, după 26 de ani de „domnie” democratică? Să vă dau câteva repere: un orgoliu nemăsurat, transferat asupra parlamentarilor anonimi buni de nimic; promisiuni jenante, de fapt minciuni sfruntate, pentru păcălirea oamenilor amărâţi şi creduli; ameninţarea cu invazia străinilor – refrenul „nu ne vindem ţara” actualizat de trioul Dragnea-Tăriceanu-Diaconu. Aici, la capitolul „vânduţi străinilor”, intră antipaticul Iohannis pentru că-i neamţ, nu-i ortodox şi n-are copii – reamintiţi-vă mizeriile Gabrielei Firea şi-ale lui Victor Ponta la adresa lui Iohannis din campania prezidenţială de-acum doi ani, eu nu născocesc nimic. Românii uită însă repede, uită şi iartă, drept pentru care acum Firea este primarul general al Capitalei... E drept, Iohannis e preşedinte, dar ăsta e un accident pentru care nici măcar el nu era pregătit!

Mi se pare că stăm în loc de-un sfert de veac. Stăm, ne înjurăm şi ne lamentăm. Dacă vreun om politic, tehnocrat sau civic gândeşte ceva care sare din schema pesedistă sus-amintită e linşat mediatic şi politic pe loc, fără urmă de regret dar cu un toptan de justificări, din care spicuim aceleaşi obsesii: merită să fie pedepsit orice om politic care nu vrea familie tradiţională, deci e împotriva curentului fundamentalist ortodox reactivat electoral de PSD; nu vrea să arunce cu bani de la buget către populaţia votantă, deci e împotriva poporului sărăcit de Boc, Băsescu, Cioloş şi Iohannis (despre ceilalţi numai de bine, aibă-i Cel de Sus în grija Sa...); nu vrea să izoleze România construind garduri la graniţe, sau refuzând ideile europene de toleranţă faţă de minorităţi etnice, religioase şi sexuale.

Stau şi mă-ntreb: dacă n-am învăţat nimic de la Europa civilizată în aceşti 26 de ani, dacă venim acum cu aceleaşi texte şi proiecte răsuflate, toxice şi anacronice, ce mai căutăm în Uniunea Europeană?! De ce nu ne lipim frumuşel de Eurasia pe care şi-o doreşte ţarul Putin?! Ăl de vrea să fie prezident la Chişinău, rusofilul Dodon, vorbeşte exact pre limba pesedistă: nu vrea minorităţi de niciun fel în Republica lui, nu vrea alţi străini decât prietenii ruşi, nu se sfieşte să promită câte-n lună şi în stele alegătorilor amărâţi înaintea celui de-al doilea tur de scrutin din Basarabia.

Partidele noastre se mişcă greu, PNL s-a înnoit cât de cât, prin părţile esenţiale, în schimb PSD nu s-a reformat niciun milimetru de la FSN încoace şi nici nu o va face curând. Pur şi simplu, nu va avea nevoie să facă acest efort câtă vreme 40% dintre români votează partidul ăsta indiferent ce gândesc, ce vor, ce zic şi ce fac liderii lui. Niciun partid din România nu are un nucleu dur, înţepenit într-un proiect fără orizont, atât de numeros şi-atât de fidel. E drept, pentru a şi-l construi partidul lui Iliescu-Năstase-Ponta-Dragnea ne-a consumat un sfert de veac din viaţă. Dar ce înseamnă sfertul ăsta de veac de singurătate la scara istoriei omenirii?! Mai nimic, e ca şi cum n-am fi existat. Şi poate chiar aşa şi este... La urma-urmei, multe generaţii de români n-au simţit că trăiesc cu adevărat în aceşti 26 de ani „patronaţi” politic, de la Putere sau din Opoziţie, de partidul veşnicului Ion Iliescu, am putea crede că nici n-au existat. „Pauzele” oferite de urmaşii FSN n-au făcut decât să ne arate că şi celelalte forţe politice s-au molipsit de la proastele obiceiuri pesediste, cărora ei le spun „bună guvernare”. Aşa se face c-am avut nişte ţărănişti corupţi care-au deschis drumul politicienilor spre celulele puşcăriilor, aşa se face că mulţi prea-corupţi liberali se perindă prin tribunale şi se vaită de privaţiuni inumane prin închisorile pe care le populează.

Aşa că vom defila şi în această campanie electorală, de care mi-e deja greaţă, cu aceleaşi triste figuri şi mesaje propuse de prea fericita Biserică, de prea fericitul familist tradiţionalist şi de prea ameţitul alegător sărăcit manipulat de Media. Vom fi, încă o dată, mândri că suntem români, mândri de noi, de trecutul nostru glorios, dar insuficient dezamăgiţi de prezentul îngropat în vorbe goale; viitorul? Oho, la viitor ne vom uita prin gardurile de sârmă pe care le vor întinde între ei şi noi vecinii unguri, fraţii moldoveni, jupânii bulgari şi mai toate naţiile unei Europe care s-a săturat de mizeria pe care coborâtorii din nobila stirpe daco-romană o tot bagă sub preş.

Pentru mine lucrurile sunt mai simple: n-am încredere în ofertele de campanie ale unor partide pe care le reformează procurorii DNA, aşa că voi fi nevoit ori să nu votez, ori să accept naivitatea şi stângăcia unor politicieni neduşi pe la casele cu felinar roşu din politica românească. Chiar dacă o să-i desfiinţeze trusturile de presă (acţiunea a început deja...), cred că voi vota cu ăia care nu ştiu mare lucru, dar pot şi vor să înveţe şi altceva decât să fure şi să mintă.