De câteva zile, lui Ciprian Anton, care deja nu mai are nevoie de nicio prezentare, i-a surâs o nouă șansă de recuperare. Printr-o conjunctură creată de providență, el a ajuns pe mâinile specialiștilor de la Centrul de Recuperare Medicală Hipocrat din cartierul bucureștean Pantelimon.

Bazându-se pe echipe de medici profesioniști, pe aparatură medicală de ultimă generație și pe dotări conforme cu cele mai noi standarde naționale și internaționale, clinica specializată în traumatisme vertebro-medulare a dezvoltat o serie de programe de recuperare pentru utilizatorii de fotolii rulante.

Deși medicii care îl ajută în procesul de recuperare și-au exprimat optimismul în privința șanselor lui de a-și îmbunătăți starea de sănătate, Ciprian Anton, care de fiecare dată surprinde prin realism și raționalitate, a subliniat că nu speră în minuni. „Ceea ce se întâmplă acum este un lucru foarte fain pentru mine, care va fi pe termen lung. Dar vreau să subliniez că sunt cât se poate de conștient că eu stau de 12 ani în scaunul rulant și nu aș vrea ca lumea să creadă că am șanse să merg dintr-odată. Tratamentul pe care îl fac acum va dura cel mai probabil o lună”, a spus campionul naţional la tenis în scaun rulant, Ciprian Anton.

Cu deschiderea și franchețea cu care ne-a obișnuit, el a recunoscut că această perioadă de recuperare este binevenită în viața lui, cu atât mai mult cu cât nu a mai făcut de foarte multă vreme ședințe de recuperare, întrucât s-a axat mai mult pe sport.

Ceea ce este interesant la exercițiile pe care le face acum Ciprian, este faptul că, spre deosebire de metodele clasice de kinetoterapie, în care pacienților li se cere să execute anumite mișcări, aici totul este interactiv și țintește mai mult către antrenarea creierului decât a trupului. Practic, Ciprian Anton stă în poziție verticală într-un aparat, cu picioarele fixate pe niște pedale pe care se poate lăsa treptat cu toată greutatea corpului. În fața lui, ca într-un joc computerizat, se află un monitor care îi induce ideea că se plimbă fie pe o plajă, fie pe o alee din parc sau pe o potecă de pădure. În timp ce pășește, imaginația îi este într-atât stimulată de peisajul afișat de monitor, încât uneori are senzația că simte nisipul fierbinte sub tălpi sau senzația umedă și rece a valurilor.

Un alt aparat foarte bine gândit, denumit standing, îl ține pe Ciprian în poziție verticală. Prin mișcări alternative, stânga-dreapta, înainte-înapoi, el trebuie să îndeplinească misiunea de a culege fructe sau de a aduna diverse obiecte. Prin faptul că este obligat să răspundă cerințelor jocului, Ciprian nu mai este atent la mișcările pe care le face, căci aplecându-se să ridice obiectele sau întinzându-se după fructe, el își obligă creierul să transmită către mușchii picioarelor mesajul că trebuie să-l ajute să îndeplinească sarcinile trasate de jocul din ecran. Cu alte cuvinte, această metodă de recuperare nu face apel la un efort voluntar al pacientului de a executa anumite mișcări, ci reînvață creierul să transmită către picioare în mod automat, aproape inconștient, comenzi de execuție a anumitor mișcări.

Voința de sportiv a lui Ciprian, dar și antrenamentul pe care l-a făcut în toți acești ani, îl fac să fie diferit la nivel comportamental față de alți pacienți, aflați în situația lui. „Deși este foarte solicitant, eu nu mă simt obosit. Pot să lucrez fără pauză. Medicii mi-au spus că majoritatea celor care vin să se recupereze aici se confruntă cu o stare de oboseală care se instalează mult mai repede decât în cazul meu”, ne-a declarat Ciprian.

Pe lângă exercițiile cu robotul care le redă membrelor mișcarea normală, Ciprian are în programul de recuperare și exerciții de mișcare pasivă în apă. Ajutat de o persoană specializată, el pășește prin bazin și are impresia că mișcarea de mutare a pașilor o face singur.

Deși nu speră în minuni care să-i aducă o vindecare rapidă de pe-o zi pe alta, Ciprian Anton nădăjduiește că, la sfârșitul acestei sesiuni de recuperare, va putea să-și recapete cel puțin o parte din funcții. „Medicii mi-au zis că sunt șanse de recuperare a anumitor funcții, dar este nevoie de foarte multă muncă și multe ședințe. Sper ca după acest tratament să am o sensibilitate mai bună și să pot sta singur în picioare, să simt că am depășit nivelul leziunii și pot face mișcări voluntare. Aceasta este partea cea mai grea. Dacă voi putea recupera aceste funcții, voi insista în continuare să fac progrese mai mari. În orice caz, eu încă mai cred în recuperarea mea și presupun că am să cred până am să mor”, a încheiat Ciprian Anton, într-o notă optimistă.

Cel mai probabil, până la sfârșitul lunii septembrie, fostul campion național la tenis în scaun rulant va afla dacă șansele sunt cu adevărat surâzătoare și dacă va redeveni, cum îi place să spună glumind, un piciorist. Până atunci, el continuă să se antreneze, întrucât tenisul rămâne una dintre marile pasiuni de care îl leagă visul de a atinge performanță după performanță.