După Revoluţie am trecut cu toţii printr-o perioadă extrem de grea, cu turbulenţe ale economiei şi a puterii de cumpărare. Au trecut peste 20 de ani de atunci, iar realitatea zilelor noastre ne arată că deşi o ducem mai bine, greutăţile financiare ne pândesc la tot pasul. Diferenţele dintre categoriile sociale s-au mărit, clasa de mijloc există, dar de cele mai multe ori este undeva la pragul clasei de jos. Şomajul, incertitudinea zilei de mâine, precum şi evenimentele de pe piaţa economică internaţională ne afectează direct sau indirect, pe toţi.

Site-ul econtext.ro a realizat un studiu despre cea mai drastică lună trăită de români după Revoluţie, în ceea ce priveşte scumpirile. Potrivit studiului, cele mai drastice scumpiri au avut loc nu imediat după 1989, ci în anul 1997, când în luna martie preţurile s-au mărit în medie cu 30,7%. Potrivit aceluiaşi site, a doua poziţie ca ritm lunar de creştere a preţurilor o regăsim în anul 1993. Astfel, în luna mai din 1993, preţurile au urcat cu 30,4% în raport cu luna anterioară. În acest clasament au fost incluse toate bunurile şi serviciile de pe piaţă. Dacă este să luăm numai scumpirile de alimente, acestea s-au scumpit cel mai mult în luna aprilie a anului 1991, când preţurile s-au mărit cu aproape 60% faţă de luna anterioară.

Pornind de la aceste premize, am întrebat câţiva cetăţeni care este părerea lor, când am dus-o cel mai greu. Lorincz Andras, pensionar, a vorbit cu nostalgie de vremurile comuniste, spunând că „atunci am dus-o cel mai bine. Aveam ce mânca, nu mergeam în magazine să mă uit. Nu pot spune că atunci era foarte uşor, pentru că nu era plăcut să stai ore în şir la coadă, dar măcar ştiam că voi avea ce pune pe masă în fiecare zi. Am aşteptat mult de la democraţie, dar mi-a adus numai amărăciune. În ultimii 20 de ani am dus-o la fel de rău tot timpul. M-am pensionat la începutul anilor '90, pensia mi-a fost mică întotdeauna. În fiecare lună fac calcule cum să fac să îmi ajungă banii pentru tot ce am nevoie. Tot una e dacă vorbesc de anii '90 sau dacă vorbesc de vremurile actuale.”

Adam Eva, o vânzătoare de 35 de ani, ne-a spus că „părea să fie bine la începutul lui 2000, dar după ce a intervenit criza, ne-am lovit rău, din nou. Acum am credite şi nu ştiu din ce să plătesc ratele. Prin 2003-2004, chiar şi după, până în 2008, era foarte bine. Părea că vom duce în sfârşit o viaţă decentă, ni s-au mărit salariile, au fost anii în care am şi născut, crezând că îmi pot creşte copiii decent. După criză însă toate s-au scumpit din nou, iar patronii au urmat exemplul dat de stat şi ne-au micşorat salariile. Sper să se termine această perioadă grea, ceva mai bun tot trebuie să urmeze”.

Luminiţa Iacob lucrează de ani bun în sistemul sanitar și crede că cea mai grea perioadă de după Revoluţie a fost la începutul anilor '90, când toată lumea era confuză și preţurile explodau de la o zi la alta.

„După aceea lucrurile s-au mai limpezit, la sfârşitul anilor '90 ştiam măcar încotro ne îndreptăm. Au urmat evenimente politice majore în istoria ţării, aderarea la NATO, apoi la Uniunea Europeană, dar acestea nu au adus altceva pentru oamenii de rând decât vorbe multe şi fapte puţine. Nu pot spune că am dus-o foarte bine în nicio lună de după 1989, dar întotdeauna am reuşit să o scot la capăt. Pentru noi, cei din sistemul de stat, a fost o palmă dură faptul că ni s-au tăiat salariile, dar aşa cum am trecut peste altele, vom trece şi peste asta. Viaţa merge înainte”, spune Luminița.

Viaţa merge înainte, la fel şi scumpirile. Sunt deja anunţate unele pentru toamna acestui an, iar facturile din această iarnă vor fi şi ele mai mari decât cele de anul trecut. Cât despre mărirea salariilor, nu se aude nimic, iar covăsnenii trăiesc în continuare dintr-un salariu brut mai mic decât cel net la nivel naţional.