Laura Olar poate fi cu siguranță un exemplu atunci când vine vorba despre hotărâre și responsabilitate. La doar 23 de ani, este atât studentă la asistență medicală generală, secția Cardiologie, cât și o fermieră în devenire. Părinții ei au plecat de mulți ani în străinătate, pentru a-i asigura acesteia un trai mai bun, așa că sarcinile din gospodărie i-au revenit ei. Nu se plânge și spune că tot ceea ce face îi aduce bucurie. Laura mi-a mărturisit că și-ar dori să știe că „niciun copil nu trece prin singurătate pentru un trai mai bun”, făcând referire la sutele de mii de părinți care au ales și încă aleg să plece peste hotare, lăsându-și copiii în grija altor rude. Cum reușește tânăra din Sita Buzăului să îmbine toate responsabilitățile care îi revin și ce mesaj are pentru tinerii din România, veți putea citi în rândurile de mai jos. 

Pentru că am aflat despre povestea ta, și anume că ești atât studentă, cât și fermieră, aș vrea să ne spui, pentru început, cum arată o zi din viața ta. 

O zi din viața mea arată astfel: mă trezesc dis-de-dimineață pentru a lucra cu animalele din gospodărie. Ele au nevoie de atenție exact cum avem și noi, motiv pentru care am luat decizia de a îmi pune cursurile la facultate, la prânz. În stagiile de practică, este puțin mai complicat. Trebuie să le îmbin în timp util pe ambele, prezența la practică în spital fiind solicitată dimineața. Fac curățenie în mini ferma mea, hrănesc animalele, mulg și văcuțele cu lapte și apoi mă ocup de procesarea laptelui, terminând și acest pas. Apoi sar în altă poveste, una cu multă materie de învățat si ace multe.

Câte animale ai în mica ta fermă în acest moment?

În acest moment, dețin șase vaci, cinci porci de rase diferite și diferite păsări. Sper ca următoarea noastră întâlnire să mă găsească mai „bogată”.

Ce te motivează și cum de reușești în fiecare zi să „bifezi” toate responsabilitățile pe care le ai?

Aș vrea să am înțelepciunea și puterea să îmi îndrum copiii exact așa cum au făcut părinții mei. Motivația mea nu vine neapărat dintr-un lucru, mai degrabă din dragul de a lucra și de a ține această activitate în picioare, care în generația mea aparent nu mai merită, dar eu cred că nu-i chiar așa. 

Mai ai timp și pentru tine, având în vedere munca din gospodărie și studiile? 

Timpul meu este limitat... Aproape inexistent. Reușesc să mă strecor printre activități, dar nu puține sunt momentele când apar situații neprevăzute și trebuie să mă întorc acasă. 

Ce faci atunci când ai puțin timp liber?

Când am puțin timp liber, încerc să mă relaxez, să citesc ceva preferat, să mă plimb în locuri dragi mie și liniștite, în natură, mai exact. Nu am fost adepta cluburilor niciodată, dar să ne înțelegem, nu am nimic cu ele.

Familia ta este plecată în străinătate. Tu cum de ai decis să rămâi în țară?

Se pot spune foarte multe despre România! Și le-am auzit spuse de multe ori. Am fost și eu plecată la părinții mei de câteva ori, dar pe perioade scurte. Cred ca răspunsul cert la această întrebare este că sunt prea legată de „locul meu”. 

Ce urmează pentru tine după ce termini facultatea? 

Următorul pas în viața mea după terminarea studiilor va fi profesarea în domeniu și poate cine știe… Accesarea unui proiect european în domeniul agricol. Dar asta mai târziu. 

Ce mesaj ai pentru tinerii din județ și nu numai?

Să fie mai încrezători în tot ce ne oferă și nouă România, dar conștienți că trebuie să pună mâna la treabă! Mi-aș dori să știu că niciun copil nu trece prin singurătate pentru un trai mai bun. Acum îmi aduc aminte câteva momente în care la serbările din clasele primare nu vedeam pe nimeni în public, deoarece părinții erau plecați. Aceste momente sunt foarte emoționante pentru mine. 

Dacă vrei să ne mai spui ceva...

Vă mulțumesc enorm pentru șansa pe care mi-ați dat-o de a vorbi despre povestea mea! 

Sursa foto: arhiva personală, Laura Olar