Interviu cu psihologul Gödri-Martis Mónika

Profesează de 16 ani, perioadă în care s-a întâlnit cu multe situații, şi spune că în ultima vreme oamenii nu mai sunt atât de reticenți față de psiholog, ca în urmă cu câțiva ani. Care sunt cele mai des întâlnite probleme ale covăsnenilor și când ar trebui să mergem la un specialist, sunt doar două dintre temele pe care le-am discutat cu psihologul Gödri-Martis Mónika.

– Care sunt problemele cele mai dese cu care vin pacienții la tine pentru consiliere, și în general ce vârstă au?

– Vin adulți și copii deopotrivă. Mă ocup atât de copii, cât și de adulți atâta timp cât consider că problemele pe care le au sunt de competențe mea. În ceea ce privește problemele cu care au venit la mine, anul acesta a fost o situație interesantă, cele mai multe cazuri au fost de la persoanele care s-au despărțit chiar înainte de nuntă. Aveau datele de nuntă stabilite, au trimis deja și invitațiile, apoi s-au despărțit. În alți ani nu am întâlnit această situație, de a avea 5-6 asemenea cazuri în decurs de câteva luni. În acest clasament al cazurilor a doua categorie este a situaţiilor în care cineva foarte apropiat a murit, în special nu din cauze naturale. De cele mai multe ori a fost vorba de tați, soți. Acestea au fost cazurile cele mai des întâlnite la cabinetul meu.

– Cum a afectat criza din punct de vedere psihologic angajații din Sfântu Gheorghe, din județ? Și sunt aceștia deschiși să își spună păsurile unui psiholog?

– Hărțuirea psihică este foarte prezentă. Angajatorii le spun angajaților că dacă nu le convine, sunt liberi să plece. Este inuman, și de multe ori cred că nu angajații ar trebui să vină la terapie, ci angajatorii, șefii. Aceștia îi stresează pe angajați, îi hărțuiesc psihic, le spun că dacă nu faci una sau alta, vin 10 în locul tău. Este incredibil cum întreaga societate s-a transformat într-o lume complet materialistă. Cred că nici un om nu poate fi înlocuit. În aceste cazuri este foarte importantă gândirea persoanei respective.

– Cum stăm cu depresia? Până la urmă și aceasta poate veni de la nemulțumiri la locul de muncă.

– Cei care au depresii vin mai rar. Cred că motivul pentru care vin mai puțini este acela că aceste persoane nu au putere să vină la psiholog. Este greu de lucrat cu ei, mulți nu au nici putere să vorbească, sau spun o propoziție în 10 minute. La cabinetul meu au fost mai multe cazuri de panică, decât de depresie.

– O altă problemă poate fi divorțul. Vin cuplurile la consiliere?

– Numărul divorțurilor este în continuare mare. În aceste cazuri sunt aduși copiii, însă este foarte trist faptul că în continuare ne confruntăm cu situații în care cei doi părinți se luptă între ei, iar copilul este la mijloc. Am avut terapii de grup cu persoane divorțate, am avut activități paralele cu mamele și copiii. Acesta a fost un proiect pe 3 ani, mi-a plăcut mult, însă momentan nu avem fonduri pentru așa ceva.

– Care sunt acele semne care ar trebui să ne dea de gândit că ceva nu este în ordine? Când ar trebui să ne prezentăm la un cabinet de psihologie?

– Dacă cineva simte că e capabil de mai mult, însă nu poate să facă. Este foarte important ca gândurile, sentimentele și activitățile noastre să fie în concordanță. Dacă cineva simte că i s-a schimbat comportamentul – nu poate dormi, nu poate mânca, a slăbit sau s-a îngrășat în ultimele 6 săptămâni, două luni, atunci e bine de văzut ce a dus la aceste schimbări. Sau dacă persoana nu se poate bucura de lucruri de care se bucura înainte. De asemenea, dacă simte că nu este înțeles. Eu spun mereu că psihologul nu trebuie să fie primul la care se adresează oamenii, întâi să fie părinții, prietenii, preotul, sau oricine care este apropiat. Dacă acolo nu găsește înțelegere, liniște, atunci da, să vină la psiholog. De asemenea, dacă cineva simte că nu poate merge mai departe, dacă în diferite roluri nu se simte confortabil, de exemplu, simte că nu este o mamă bună, sau o soție bună.

– Mulți cred că nu sunt în locul potrivit pentru ei. Poate ajuta psihologul în alegerea unui drum în carieră, a unei meserii?

– Sunt psiholog de 16 ani și deseori văd că oamenii nu se cunosc pe sine și aleg drumuri greșite, în care ulterior nu se regăsesc. În aceste cazuri e nevoie de mult curaj să admiți că ești pe drumul greșit și să o iei de la capăt, să mergi la școală la 40, 50 de ani. Trebuie să spun că persoanele care fac acest pas sunt foarte curajoase. Eu cred că un om curajos este cel care recunoaşte că este slab.

– Ai amintit adineaori de rolul de mamă. Cât de dese sunt la noi depresiile postnatale?

– Personal nu mă ocup de această problemă, însă am fost de câteva ori la secția de nou născuți, pentru a vedea în ce stare sunt mamele din acest punct de vedere. Este foarte important să depistăm aceste cazuri, să vedem dacă după naștere mamele arată semnele depresiei postnatale. De fiecare dată spunem că în cazul în care mama se simte tristă, nu se poate bucura de copil după ce ajunge acasă, să nu se sperie, ci să se întoarcă la medicul de familie, sau la noi. Multe mame nici nu știu că suferă de depresie postnatală. Este foarte important să nu se ajungă la psihiatru cu depresie postnatală pentru că, eu cred că alăptatul este un lucru foarte bun, care poate deveni imposibil din cauza medicamentelor.

– Cât de importantă este consilierea psihologică în cazul diferitelor boli, mai ales cele incurabile?

– Este foarte importantă, însă cred că e o chestiune de mentalitate, pentru că nu putem ajuta decât dacă și pacienții vor acest lucru. Pacienții mai tineri ni se adresează mai des. Cred că în spatele simptomelor fiecărei boli poate fi o problemă psihică, o chestiune nerezolvată. Psihicul și trupul funcționează împreună, acest lucru este subliniat și de faptul că foarte mulți medici recomandă control psihologic, ceea ce este îmbucurător.

– Cum stăm pe partea de învățământ? Te ocupi și de cadre didactice?

– Da, din 2007 este în vigoare o lege care spune că periodic trebuie să evaluăm cadrele didactice. Stăm de vorbă cu ei, și sunt foarte multe cazuri de burn-out. Cred că este foarte important că după ce noi am depistat aceste cazuri, le putem semnala. Profesorii sunt deschiși, de multe ori ne sună și ne cer sfatul. Societatea crede și se așteaptă ca profesorul, medicul, preotul să fie perfect, dar cât să reziste aceste persoane?

– Ce părere ai despre terapia cu animale? Ajută să ai un câine, de exemplu?

– Cred că un câine poate fi benefic pentru dezvoltarea inteligenței emoționale a copilului. Dar adoptarea sau cumpărarea unui câine este o mare responsabilitate, și trebuie tratată corespunzător. Dar cred cu tărie că o persoană va deveni mai puțin depresivă dacă are un animal de companie.

– Știu că eşti specialist în igienă mentală. Ce înseamnă acest lucru?

– Igiena mentală se ocupă de curățenie sufletească. Am avut ocazia să urmez cursurile extensiei din Ilieni a Universității „Károli Gáspár” din Budapesta, și am învățat cât de important este să menținem un climat sănătos în familie, școală, biserică. În igiena mentală este foarte importantă prevenția. La noi acest lucru mi se pare că nu funcționează cel mai bine. Pentru a da un exemplu, dacă soții, cuplurile ar fi mai deschise, am putea lucra în grupuri și am putea preveni divorțurile.