Textul a fost publicat prima dată în Revista OCV, ediția 4636, din 29 noiembrie-5 decembrie 2024.

Cum deja s-au scris mii și mii de pagini de istorie despre Unirea de la 1 Decembrie 1918, știm toți că reîntregirea națională a fost posibilă într-un context internațional favorabil, și anume Primul Război Mondial (1914 – 1918), și recunoscută în cadrul Sistemului de la Versailles, din anii 1919 – 1920. Și, chiar dacă afirmăm că a curs multă cerneală pentru a lăsa scrisă istoria Marii Uniri a Basarabiei, Bucovinei și a Transilvaniei cu România, cu siguranță mai sunt multe evenimente păstrate undeva în memoria colectivă și care mai așteaptă a prinde viață în paginile de istorie.

Puțini sunt cei care știu, de pildă că:

Marea Unire a fost într-o zi de duminică. Vremea era friguroasă, bătea un vânt tăios, cu ninsoare și lapoviță. Totuși, lumea forfotea și se înghesuia la memorabilul eveniment;

Pentru organizarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, la care au participat 1228 de delegați și peste 100.000 de participanți, a fost nevoie de doar 10 zile - într-un context în care nu existau rețele de comunicare în masă electronice (internet, telefonie mobilă, mail etc.). Am putea vorbi astfel de un record organizatoric care a fost un real succes;

La Alba Iulia, oamenii au ajuns cu trenul, trăsura, sania sau pe jos. În ajunul Unirii, au circulat trenuri speciale spre Alba Iulia. Cei mai avuți dintre români au plecat cu trăsura sau cum își amintește clujeanul Ștefan Hărăguș - „părinții mei, ca atâția alții, au plecat cu sania, trecând pe la poalele muntelui Vulcan, iar de acolo cu mocănița, un tren pe linie îngustă până la Alba Iulia”. (Când bate ceasul mai presus de vreme, de Constantin Dumitrescu);

Cei 1228 de delegaţi  oficiali aleşi ai naţiunii române la Alba Iulia reprezentau întreaga Transilvanie, atât geografic, cât şi social, profesional, religios şi politic. Fiecare delegat oficial prezent în actuala Sală a Unirii avea câte o împuternicire care se numea „credenţional“, un fel de „paşaport“, în baza căruia deţinătorii primeau o legitimaţie care le asigura intrarea în sala de dezbateri; 

Minerii participanți au fost foarte numeroși. Erau veniți la Alba Iulia din zone precum Valea Jiului sau din salinele Ocnei Mureș, detașamente întregi de mineri porneau spre Alba Iulia. Aveau două semne distinctive: lămpile minerești, purtate în mâini, și fanfarele care-i însoțeau în trenuri. 

Și mișcarea feministă din Tansilvania a contribuit la înfăptuirea Marii Uniri. Prima reuniune a femeilor române din Transilvania a avut loc în 1850. Scopul însă nu era de a obține drepturi egale cu cele ale bărbaților, ci de a lupta pentru libertate și unitate națională. Peste 100 de reuniuni ale femeilor române au activat în Transilvania de la 1850 până la 1918; 

Programul zilei de 1 decembrie 1918 includea  precizări clare pentru zecile de mii de participanţi, ce erau aşteptaţi să se „reverse în Cetatea Bălgradului“ (denumire a oraşului Alba Iulia). Reprezentanţii fiecărei comune erau sfătuiţi să aibă la purtător un steag tricolor şi o tablă cu numele localităţii din care veneau; 

Singurele fotografii rămase de atunci. Un tânăr de 32 de ani, abia întors de pe frontul italian al Primului Război Mondial, ne-a lăsat singurele imagini ale zilei de 1 decembrie 1918 la Alba Iulia. Chiar dacă pare greu de crezut în zilele noastre, Samoilă Mârza a fost singurul dintre cei peste 100.000 de români veniţi la Alba Iulia care a avut un aparat de fotografiat, cu care a imortalizat Unirea. Fotograful a executat din mijlocul mulţimii cinci clişee: trei scene de masă şi două scene de la tribuna oficială. În anul 1919, Mârza a publicat fotografiile într-un album numit „Marea Adunare de la Alba Iulia în chipuri” și a trimis exemplare către mai multe personalități, printre care Prim-ministrul Ion C. Brătianu; 

Securitatea Marii Adunări Naționale a fost asigurată de subunitățile de militari plasate pe acoperișurile caselor, ale turnurilor de biserici, de unde dominau împrejurimile. Clădirea Adunării Naționale a fost înconjurată cu trei cordoane de avanposturi, iar terenul pentru participanții la Adunare era supravegheat de cordoane de avanposturi; 

Sala Unirii era împodobită cu brad și decorată cu steagurile Aliaților. Lojile erau ocupate de femei, majoritatea dintre ele, îmbrăcate în costume naționale. Când Marele Sfat Național Român s-a pronunțat asupra Unirii, cineva din sală a deschis fereastra către stradă și a strigat din toate puterile: S-a votat unirea cu Patria Mamă, își amintește Gheorghe Maier. Martorii spun că oamenii și-au aruncat spre cer căciulile, s-au prins în hore, s-au îmbrățișat, fredonând cântece patriotice;

Detaliile Marii Uniri au fost stabilite în Hotelul „Hungaria” din Alba Iulia, un imobil impresionant în 1918. Personalitățile politice ale vremii au ales acest hotel ca loc de întâlnire în zilele de dinainte de 1 decembrie și aici s-a stabilit programul zilei Marii Uniri. După 1918, autoritățile din Alba Iulia au ales să schimbe numele hotelului în „Dacia”, ulterior, în perioada comunistă devenind Apulum”, pentru ca, într-un final, să fie demolat. Alba Iulia avea la acel moment numai 10.000 de locuitori şi două hoteluri, „Hungaria” şi „Europa”;

Un rol important în realizarea Marii Uniri l-a avut Biserica. Pe 1 Decembrie 1918, Biserica românească a trimis mai mulți delegați de drept: cinci episcopi, patru vicari, 129 de protopopi, zece delegați ai consistoriilor ortodoxe, ai capitolurilor unite, câte un reprezentant ai Institutelor pedagogice, dar și alți reprezentanți;

Și românii din Covasna au fost reprezentați la Marea Adunare de la Alba Iulia. Aici au fost prezenți, în sala cercului militar din cetate, cei 1228 de delegați, din care 680 aleși în cele 130 de circumscripții electorale ale Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Maramureșului și Sătmarului. Dintre ei, 35 reprezentau cercurile electorale din comitatele Ciuc, Odorhei și Trei Scaune;

Din actualul județ Covasna (comitatul Treiscaune) românii au fost reprezentați astfel: Cercul electoral Sfântu Gheorghe (Săpşi-Săngeorgi) era reprezentat de: Ioan Modroiu, preot în Vama-Buzăului (astăzi județul Braşov); George Cerbu, preot în Întorsura-Buzăului; Nicolae Cristea din Sita-Buzăului; George Nistor din Teliu (astăzi județul Brasov); Xenofon Comşa din Marcoş (Mărcuș); Nicolae Rusu, învățător, Sita-Buzăului – supleant. Cercul electoral Aita-Mare era reprezentat de: Gheorghe Pakular din Aita de mijloc (Aita Medie); David Pakular din Aita Mare; Ioan Şerban din Belin; Gheorghe Șolcoiu din Arini (astăzi în județul Brașov); Ioan Ardelean din Arini (astăzi în județul Brașov). Cercul electoral Covasna era reprezentat de: Alexandru Ciuncan, Alexe Teculescu, Ioan Sârbescu, Nicolae Jurebiţă – toți din Covasna.

Maria Băilă

Profesoară de istorie la Colegiul Național „Mihai Viteazul” Sfântu Gheorghe