Inițial, am văzut un bărbat venind pe același trotuar cu mine, din sens opus. Nu i-am dat importanță, eram cu gândurile mele. Apoi, când a ajuns în dreptul meu, s-a oprit, m-a fixat cu o privire calmă și apoi am observat ceva ciudat: avea o mână la spate. Am simțit neliniște dar nu am mai apucat să reacționez în niciun fel pentru că mâna ascunsă avea un par, o bâtă, sau… nu știu ce și… Zdrang! – m-am trezit la spital.

Cam așa aș putea sintetiza ceea ce s-a întâmplat aseară în turul 1 al alegerilor prezidențiale. Ce…? Cum…? De unde…? Toată bula în care trăiesc destul de izolat de ceva vreme, abia aseară a auzit de Călin Georgescu. Cum este posibil ca în era informației care circulă cu viteza luminii, un om „să meargă pe sub radar” și să câștige detașat turul 1? Ce ne-a scăpat? Unde eram când s-a întâmplat?

Cine este Călin Georgescu?

Este aproape irelevant! La această întrebare, adresată „sfântului” Google, răspunsul vine foarte repede: este un inginer agronom cu studii de securitate și apărare națională (!) și a avut diverse funcții prin ministere, încă de prin anii ’90. Acum este profesor universitar la Universitatea din Pitești. A! Și a cochetat cu A.U.R. Și cam atât. Nu a salvat balenele din Marea Moartă, nu a plantat păduri în Deșertul Sahara, nu a inventat apa caldă.

Dar ce a făcut, concret, de a ajuns în această poziție?

Simplu: TikTok. Da, platforma aia de social media, unde dacă îți faci cont, vreo câteva zile primești doar filmulețe cu „influensări” care vor să te țină legat de ecranul telefonului ba cu fete sumar îmbrăcate, ba cu tot felul de alte scenete stupide care se succed ca un carusel dintr-un freak show.

Zdrang!

Și totuși este suprarealist! Prea este șocată toată lumea! Nu a „mirosit” nimeni asta, nici partidele care cheltuie zeci de milioane de euro din bani publici pe campanie electorală, nici mass-media plătită cu sute de milioane de euro din diverse surse mai mult sau mai puțin „ortodoxe”… Vag, una-două persoane au menționat câte ceva despre el, fiind cotat cu un maxim de 10% (în cel mai optimist scenariu). Până aseară, când a primit votul a peste 2.000.000 de oameni. Din nimic. Sau… aproape nimic.

Cum s-a ajuns aici?

La această întrebare ar trebui scrise niște zeci de volume de grosimea lui „Shogun” a lui James Clavell, și oricât aș încerca să sintetizez este imposibil, pentru că avem de-a face cu un lanț cauză-efect care datează încă din 1989. Refrenul este „înșelăciunea”, iar cea mai recentă este cea făcută de P.N.L. și Klaus Iohannis. Asocierea cu P.S.D. (deși votul fusese anti-P.S.D.) și atitudinea de roboțel stricat a lui Klaus au distrus aproape toată fărâma de speranță de care poporul ăsta (încă) mai este capabil. La care adăugăm ignoranța noastră, a tuturor. La umbra ignoranței se nasc cele mai urâte malformații.

Dar nimic nu este mai crunt decât sentimentul de neputință. Neputința nu este ca o bâtă pe care o primești în cap pe o alee ci ca un cancer care te mânăncă lent. Și doar aici poporul nostru excelează, nu la educație, nu la sănătate, nu la cultură, nu la economie… Doar la neputință. Când clasa politică este coruptă și principalul ei scop este să se protejeze pe sine, când omul de rând nu își mai poate duce traiul din cauza prețurilor mari, a nesiguranței și a lipsei de perspective, când antreprenorii sunt sufocați de taxe și de legislație aberantă… apare contextul perfect pentru acest „black swan” (termenul „lebădă neagră” descrie un eveniment rar, imprevizibil, cu un impact major, care schimbă fundamental situațiile existente). E doar o chestiune de timp.

Am fost abandonați.

Oamenii care nu sunt angajați la stat, care nu au politicieni în familie și care nu fac afaceri cu Statul se simt abandonați de politicieni. Ba chiar umiliți. Și aici este cheia. Sentimentul de abandon a fost ingredientul secret pe care l-a croșetat o întreagă mașinărie de propagandă online și care l-a trimis pe Călin Georgescu direct pe poziția 1 în primul tur al alegerilor prezidențiale. Cu un discurs calm, cu capacități excelente de comunicare, cu abilitate și carismă, amestecând ortodoxie cu teorii ale conspirației și cu niște cuvinte atent alese precum „demnitate” și „onoare”, Călin Georgescu a dat cea mai cruntă lovitură clasei politice. Să vedem dacă aceasta din urmă va învăța ceva în urma acestei „bâte”…

Ce este de făcut?

Cel mai prost lucru pe care îl putem face acum este să ne panicăm. Era de așteptat să se întâmple o astfel de situație și poate, paradoxal, este cel mai bun lucru care trebuia să se întâmple democrației noastre „originale”. Pentru că este un duș rece care ne poate trezi din somn (și ar trebui să o facă!): gândim critic, ne informăm, participăm la dezbateri și ne formăm păreri obiective sau… „ce-o vrea Dumnezeu”.

Este Călin Georgescu o soluție pentru România?

Cine poate ști?! Nimic nu îl recomandă ca fiind „Mesia” deși așa se comportă. Nu are rezultate „mesianice” în nimic.

Are legătură cu Rusia?

Intuiția îmi spune că da, dar nu știe nimeni sigur și nu este timp într-o săptămână să săpăm adânc ca să aflăm. Cert este că ceea ce spune el, cum că a crescut „organic” pe TikTok, este mai mult decât absurd. În spatele promovării lui se află zeci de conturi cu numele său care publică articole regulat și sunt mii de conturi care comentează cu „votez Călin Georgescu” pe unde apucă, lucru care îmi arată că este foarte bine orchestrat tot ceea ce este „în spate”. Iar algoritmul aplicației chinezești TikTok îi este mai mult decât prietenos.

Este cea mai mare manipulare din ultimii 30 de ani?

Voturile sunt reale, dar manipularea online este atât de puternică încât nu mai are rost să ne întrebăm dacă oamenii care au votat au fost sau nu manipulați. Până la urmă, toți manipulează într-un fel sau altul, însă rezultatul lui Călin Georgescu este, fără doar și poate, dubios. Cei care l-au votat îl iubesc și îl apreciază, spre deosebire de noi ceilalți care votăm „răul cel mai mic” strâmbând din nas.

C.G. are atitudinea unui lider de cult care a venit să salveze „patria” iar diferanța majoră dintre el și Simion ori Șoșoacă (etaloanele suveraniste) este că C.G. este un domn care vorbește calm, îngrijit și nu se abate de la ideile sale. O combinație de Vladimir Putin cu Dan Puric.

Da’ io cu cine votez…? Hâc!

Aici e simplu: vrem să facem parte din marea familie occidentală sau nu? Da, Europa trece prin momente grele, extrema dreaptă este în ascensiune și deciziile de la Bruxelles sunt de multe ori derutante și stângace, dar este singura opțiune de a fi împreună într-o mare familie. Da, este de muncă. Multă și grea. Și trebuie să ne implicăm fiecare dintre noi ca să ne construim și să ne negociem viitorul.

Sau… mergem pe mâna unui „mesia” și… „ce-o vrea Dumnezeu”.

Bonus – Oare ce simte UDMR?

O vorbă englezească ne spune „Karma este o… cățea”. Oare cum se simte acum UDMR care de fiecare dată se pozează cu gura până la urechi cu suveranistul maghiar Viktor Orban, acum când pe locul 1 la primul tur avem un suveranist român? Dacă va câștiga alegerile Călin Georgescu, cum va face UDMR baletul între cele două căpetenii care vor spune „nația mea este cea mai importantă”? Înțelegeți acum de ce este mai bine când toată lumea se întâlnește „la mijloc”? Ori asta nu se poate face niciodată cu suveraniștii, pentru că ei trăiesc încă în secolul XIX când „marele conducător” și „tătuc” aduce lumina plebei.

Marius Popa

Sursa foto: INQUAM Photos / Octav Ganea