Interviu cu Claudiu Morar, directorul firmei care administrează centrala orașului Întorsura Buzăului

Pe 1 martie, s-a împlinit exact un an de când firma centralei termice a orașului Întorsura Buzăului are o nouă conducere. În ciuda majorării prețului la gigacalorie, care a creat un șoc în rândul populației, foarte mulți clienți se declară mulțumiți de noua administrație, respectiv de munca noului director, Claudiu Morar. Centrala nu s-a mai oprit în iarna aceasta și nu i-a mai lăsat pe locatarii blocurilor din oraș în frig ca în anii trecuți, ba mai mult, s-au deschis canale de comunicare directă cu cetățenii și s-au inițiat discuții serioase pe baza situației de la centrală, care ani de-a rândul a fost cel mai mare „dușman” al autorităților și cetățenilor deopotrivă. Claudiu Morar a preluat frâiele centralei hotărât să repare „mastodontul” și să pună pe picioare întreaga rețea de termoficare din Întorsura Buzăului. Concluziile unui an la conducerea firmei Termo-Întorsura, mai ales în lumina evenimentelor recente și a scandalului pe tema majorării prețului la gigacalorie, dar și multe alte informații despre situația centralei termice din „Mica Siberie”, le aflați din interviul care urmează.  

Când ați preluat sarcina de a administra centrala orașului și ce ați găsit la momentul respectiv la centrală?

Pe 1 martie 2017. Am găsit, pe românește, din punctul meu de vedere, o epavă, care nu avea nici cap, nici coadă. Am mers așa încă două luni, până ne-a apărut o problemă gravă, iar acesta a fost momentul în care am oprit-o, inițial anunțând că va fi o remediere, pentru câteva zile, dar când am desfăcut centrala și am văzut ce e acolo, am pus capac și am spus că e necesară o reparație generală. Am discutat cu domnul primar, a fost de acord și mai departe cred că știți ce s-a întâmplat, că atunci am început și să comunic cu lumea. (...) Are deja șapte luni de când funcționează non-stop, dar nu exclud ca mâine să apară o defecțiune care poate dura mai mult sau mai puțin. (...) Fără intervenția respectivă din vară, în care am ținut orașul trei luni fără apă caldă, eu cred că orașul ar fi stat toată iarna fără căldură, pentru că nu mai ducea.

Decizia de a prelua responsabilitatea unei firme cu mari probleme nu trebuie să fi fost ușoară. Ce v-a determinat, totuși, să dați curs unei astfel de provocări?

Întotdeauna am fost pasionat de fizică, matematică și informatică, și întotdeauna pentru mine a fost o provocare în tot ce înseamnă tehnic. A devenit o provocare pentru mine să repar mastodontul ăsta.

Este acesta un loc de muncă de opt ore pe zi, cinci zile din săptămână?

Dacă vorbim de timp, după cum știți, eu sunt director și la Salubritate. Au fost cazuri în care nu am plecat de aici și 40 de ore. Am venit dimineața și am plecat de aici după 40 și ceva de ore. Mai ales că e unitate de foc continuu, eu pot să fiu aici duminica, sâmbăta.

Pe lângă faptul că centrala nu s-a mai oprit în această iarnă, cum o făcea în anii trecuți, o altă schimbare pozitivă ce s-a putut observa de când ați venit a fost deschiderea căii de comunicare cu cetățenii, în principal prin mediul online. Ați simțit că era nevoie de așa ceva?

Da, pentru că exista o mare neconcordanță între ceea ce era în fapt în toată infrastructura asta și ceea ce era perceput. Din punctul meu de vedere, erau două probleme majore: una în interior și s-a accentuat în toți acești ani din cauză că nu s-au respectat niște reguli și niște norme tehnice și, de partea cealaltă, oamenii au făcut risipă, fără a lua în calcul nimic altceva decât valoarea facturii. Niciodată nu au întrebat din ce se compune și ce înseamnă această factură, pentru că ea în spate are niște date tehnice. Astfel că apăruse o mare neconcordanță între ceea ce noi produceam și ceea ce ajungea la cetățean. Trebuia să avem o regulă, niște date, dar, când le-am măsurat, nu prea mi-au convenit. Dacă la vremea când s-a implementat acest sistem era bun, după 15 ani, a devenit ineficient. De obicei, când materiile prime s-au scumpit, oamenii au găsit soluții să consume mai puțin, având același confort.

De la 1 ianuarie ați fost nevoiți să luați și o măsură mai puțin populară, aceea de a majora prețul pe gigacalorie. Apoi a urmat „dezbaterea” cu strigăte și injurii. Cum ați primit această întâlnire cu cetățenii?

Primul lucru pe care l-am gândit când am plecat de acolo a fost că trebuie să mă opresc, dar nu la modul că vin să arunc hârtiile și să mă duc acasă. Da, mi-am pus problema demisiei, a rămas încă, dar oricum aș fi dus sezonul la sfârșit. Nu însemna că îmi puneam geaca pe mine și îi lăsam pe oameni să se descurce. Departe de mine gândul, dar, exact cum am scris pe Facebook, altceva mi-aș fi dorit. (...) Ulterior acestei zile, care a fost destul de „fierbinte”, nu pot să spun că nu m-au ajutat încurajările, pentru că au fost foarte mulți care au înțeles ce se întâmplă. Deși au încă întrebări, deși li se pare mult, totuși au ales calea dialogului și își dau seama că ne ducem înainte. E o iluzie să creadă cineva că dacă eu ies mâine de aici, prețul se va înjumătăți. (...) Acel C.O. care a lansat organizarea întâlnirii este așteptat și astăzi la centrală. Nu a venit nimeni.

Putem să vorbim despre această majorare de preț ca un moment de cotitură în soarta acestei centrale?

Sper să fie un moment de cotitură și care să ducă la ceva pozitiv.

Cum s-a ajuns la acest preț?

Este foarte simplu. În mare, include câteva componente ca: materia primă, combustibil, salarii, energie electrică, reparații, o cotă care nu poate depăși 5% de adaos, pentru că noi nu putem să punem adaos de capul nostru. După aceea, se face o notă de fundamentare, care are și aceasta mai multe componente, solicitate de autoritatea care avizează, în cazul nostru ANRE. Prețul trebuia mărit de foarte mult timp, dar a fost un vid legislativ.  Noi am început demersurile chiar din iunie. (...) După ce ajunge această fundamentare la ANRE, există o perioadă în care ei analizează prețul materiei prime în zona respectivă, dacă datele sunt corecte, fac comparații cu autorizările dinainte și văd ce schimbări au mai apărut. (...) După ce au spus „da”, am prezentat nota de fundamentare Primăriei cu avizul ANRE-ului, Primăria a avut transparență 30 – 45 de zile și a votat prețul. A fost live, deci nu se poate spune că nu s-a știut. Plus de asta, eu anunțasem dinainte care va fi noul preț.

Din datele pe care le aveți până acum, care sunt blocurile care sunt cel mai bine puse la punct din perspectiva izolării și furnizării agentului termic?

ANL-urile, pentru că sunt mai noi, funcționează ok, deși acolo se putea umbla un pic la calitate. Sunt prea noi ca să apară mici probleme. Dar asta e o problemă a noastră, a românilor, ca atunci când construim ceva să facem rabat de la calitate, fie că vorbim de străzi, blocuri, orice.

Dar cele care au nevoie de lucrări de forță majoră, urgente?

Toate blocurile au probleme, mai mari sau mai mici, dar toate au probleme. Oamenii trebuiau să se încălzească, iar instalațiile erau vechi, de 40 de ani, de când sunt făcute blocurile. Neexistând nici la vremea respectivă o asociație sau cineva să îi îndrume, fiecare a ales să își rezolve problema lui, fără să țină cont că ar putea să creeze probleme vecinilor. După aceea devine greu să reechilibrezi un astfel de bloc.

Cum au variat facturile în prima lună de facturare după noul preț?

Au fost și facturi de 220 de lei, dar și de 800, 900 de lei. Nu cred că avem de 1.000 de lei, decât unde au fost alte probleme. La facturile cele mai mari nu e neapărat să fie doar pe luna ianuarie. Este foarte posibil să fie și din urmă. Avem aici un magazin la care factura a venit 2.000 de lei, dar a fost o regularizare și s-au luat în calcul și lunile trecute. Oamenii au venit, am analizat, au văzut care e situația și au înțeles că asta e valoarea. (...) Întotdeauna este taxat efectul imediat. Până la urmă, vă mai spun ceva,  da, sunt acum sincopele astea, dar dacă luăm o balanță pe întreg sezonul, nu este chiar atât de grav. Nimeni nu se referă la perioada dinainte, când a existat și subvenție și când prețul era foarte mic. De asemenea, oamenilor li se pare mult să plătească 400 de lei pe căldură, dar 500 de lei pe lună pentru țigări nu e scump. Ce punem în balanță? Cine învinge: viciul sau o necesitate fiziologică normală? Dacă învinge viciul, atunci ar trebui să-ți asumi și să nu faci aprecieri gratuite.

Ce pot să facă în mod concret cetățenii pentru a economisi?

Putem economisi în multe feluri. De exemplu, dimineața când aerisim 10 minute să închidem caloriferul. Depinde ce temperatură vrem. Spre exemplu, eu peste zi, când nu sunt acasă, scad temperatura sub 20 de grade. Sunt oameni care țin temperatura în casă la 28 de grade. Dacă așa vor și li se pare normal, atunci trebuie să își asume să plătească. (...) Suntem departe în tehnologie. Avem robineți termostatați cu care putem stabili ce temperatură să avem în casă, iar investiția nu e atât de mare. (...) Vreau să se înțeleagă foarte clar că nu am spus nimănui să stea în frig. Am ajuns în 2018. Ce facem, ne punem fularul? Unde ne întoarcem? Cu două ore pe zi? Nu! Dar trebuie să avem grijă de locuințele noastre astfel încât consumul să fie unul normal.

Credeți că vor exista clienți care se vor debranșa după această majorare de preț?

După ce au primit facturile, două sau trei persoane au venit facă cerere de debranșare. Dar avem și cazuri în care oamenii au făcut cerere de debranșare, am fost, am constatat care sunt problemele, am explicat și au revenit. Dacă spun că o factură la un apartament de bloc cu două camere nu ar trebui să depășească 400 de lei și tu ai ajuns la 800, problema nu e la noi. Exemplu sunt toți ceilalți care s-au încadrat. (...) Deocamdată suntem la jumătate de preț față de energia electrică și alte soluții nu prea există.

Există posibilitatea de a se majora din nou prețul gigacaloriei în acest an?

Dacă vorbim teoretic, da, dar eu spun că practic nu, pentru că vor trebui luate măsuri. Nu putem merge la infinit așa. Este vorba, totuși, de cetățenii unui oraș și de instituțiile unui oraș. E, până la urmă, vorba de școli. Nu poți să le oprești mâine și nu nici nu putem să devenim o societate care doar emite facturi pentru că e absurd să cred că cineva va plăti. Interesul meu nu e să facturez și să mă uit la cât am de încasat și să zic „ce bine îmi merge”. Problema e: putem duce ciclul ăsta mai departe, putem încălzi orașul, există grad de suportabilitate?

Există planuri de a achiziționa o centrală termică nouă, mai mică și mai eficientă, mai ales având în vedere că 2018 este anul în care se termină și obligativitatea de a ține în funcțiune centrala actuală?

S-a discutat acest lucru, dar trebuie luat în calcul faptul că infrastructura a fost creată pentru o centrală mare. O centrală mică nu va funcționa niciodată pe aceeași infrastructură. Schimbarea poate veni doar pe întreg sistemul. Dacă împart pierderile, să zicem 30% la centrală și 30% pe infrastructură, degeaba rezolv problema centralei, că îmi mai rămân cei 30%, iar asta înseamnă că vorbim despre o investiție nouă care îmi aduce din start niște pierderi asumate. Din punctul meu de vedere, trebuie ruptă de tot și venit cu altceva. Timpul nu e destul de lung. Da, s-a făcut o reparație, s-au cheltuit foarte mulți bani, dar centrala are o valoare mare și nu trebuie să se înțeleagă că s-a creat una nouă. Eu am ales un termen scurt în care am înlocuit ceea ce trebuia înlocuit, dar ea în esență este o centrală veche. Poate mai merge, un an, doi, trei, poate mai trebuie să intervenim pe alocuri, dar trebuie găsit un alt sistem. (...) Ar trebui să trecem la energia verde, să avem panouri solare, dar cum să facem acest lucru dacă nu există o asociație de locatari? Cum poți să intervii?   

Că tot ați adus discuția în zona asociațiilor de locatari, de ce credeți că oamenii resping această idee?

Probabil pentru că nu au avut niciodată și pentru că nu știu ce le-ar putea aduce bun. În primul rând doar așa s-ar putea face termoizolarea blocurilor, chiar și o reabilitare a distribuției de energie termică. Dar oamenii nu par să fie receptivi la așa ceva. Probabil, fiind o zonă fără locuri de muncă, oamenii se tem că nici nu au venituri suficiente.

S-a tot discutat că ar putea exista posibilitatea extinderii serviciului de încălzire prin centrala orașului și către case. Este posibilă o astfel de soluție?

E o utopie, care s-a tot discutat, dar nu se va putea pune în aplicare. Dacă se numește serviciu centralizat, ce înseamnă? Mulți la un loc. Prima condiție pentru a face o rețea este densitatea pe metru. E o discuție vehiculată de când s-a făcut centrala, că asta poate duce un oraș întreg, dar nu se va putea. Ar fi o singură posibilitate. Dacă ai transport către o unitate de consum mare cum e spitalul, atunci poți, pe traseul respectiv, să îi legi pe cei care sunt în drum. Dar a te duce efectiv pentru case, consumul este cel puțin triplu în rețea. Se pot face mici centrale, pe anumite zone, de cartier, dar să pleci cu ele pe foarte mulți kilometri e o utopie, departe de realitate.

Care e viziunea pe termen mediu și lung în ceea ce privește această centrală?  

Aș reduce viziunea la un termen rezonabil, adică va trebui gândit întregul sistem după tehnologia actuală și implementat foarte rapid. (...) Va trebui să tăiem tot ce avem la subsol și să facem cum trebuie. Avem niște pierderi imense la subsol. Sunt țevi de acum 50 de ani, supradimensionate,  neizolate. Va trebui să facem coloanele cum trebuie. Va trebui și să ne izolăm blocurile, deși nu știu când se va reuși. Neapărat, primul pas va fi refacerea instalațiilor din blocuri. După calculul meu, avem o pierdere lunară în blocurile de aici undeva la 150 până la 200 de gigacalorii. Dacă facem o socoteală ajungem la 50.000 – 80.000 de lei lunar. Există blocuri unde pierderea e mai mare decât consumul blocului. Asta o asumăm noi, centrala. Nu putem să închidem căldura. (...) Trebuie să mergem așa până la sfârșitul sezonului rece și apoi neapărat să luăm măsuri.