„Ia-l acasă doamnă, că aici nu mai e loc”, spun angajații adăpostului de câini din Sfântu Gheorghe

În multitudinea de problematici cu care se confruntă societatea din zilele noastre, există unele care deși la nivel declarativ au o mulțime de soluții, în practică sunt fără căpătâi. Motive sunt multiple: indiferență, legislație alambicată, lipsa pedepselor sau a recompenselor și așa mai departe. În această categorie se află și problema care se referă la cum putem să ajutăm atunci când găsim pe stradă un câine rătăcit. În teorie găsim o mulțime de soluții, dar când trebuie să le pui în practică, afli doar ce nu funcționează.   

Adăposturile de câini gem de înghesuială, iar străzile de asemenea, cu mulțimea de patrupede care, flămânde și fugărite își fac veacul pe unde apucă. Nu, nu este vreo imagine dintr-o țară din lumea a treia, ci chiar realitatea zilelor noastre, din multe localități ale județului Covasna, alimentată pe zi ce trece de nepăsarea oamenilor și lipsa de acțiune a autorităților.

Între toate acestea mai apare următorul scenariu: în cale îți apare un câine îngrijit, cu zgardă, agitat. Vizibil pierdut de casa și familia sa. Ce e de făcut în astfel de cazuri, dacă vrei să fii de ajutor astfel încât patrupedul să-și găsească din nou căminul și să nu îngroașe rândurile blănoșilor abandonați pe străzi? Am căutat răspunsuri în mai multe direcții, însă rețeta clară de acționat în aceste situații nu pare să existe.

Adăpostul de câini e prea plin

Când ești la Sfântu Gheorghe și te găsești într-o situație ca cea menționată anterior suni la autorități, adică la singurul adăpost de câini din reședința de județ, unde, în mod normal, ar trebui să fie hingheri specializați în capturarea câinelui și un spațiu protejat pentru acesta până când stăpânii, identificați prin citirea microcipului vin să îl recupereze. Aceasta e teoria, însă practica ne contrazice.

„Ia-l acasă doamnă, că aici nu mai e loc”, e în schimb răspunsul pe care îl primești în doi peri.

Însă, în ciuda răspunsului dat de angajatul Tega care a răspuns zilele trecute la apelul făcut la numărul de telefon publicat pe site-ul firmei, directorul spune că în orice situație dacă sunt solicitați, chiar dacă e sau nu loc în adăpost, hingherii sunt obligați să se deplaseze la fața locului și să preia cazul anunțat.

„Dacă noi prindem câinele respectiv, după cip aflăm în baza de date, care e națională, cine e stăpânul. De acolo noi anunțăm proprietarul câinelui că animalul respectiv e la noi și poate să vină după el în timpul orarului cu public. (...) Noi indiferent ce câine prindem pe domeniul public, dacă are cip, putem să știm cine e proprietarul”, a declarat luni, pentru Observatorul de Covasna, directorul Tega, Máthé László.

Întrebat totuși de refuzul categoric pe care l-am întâmpinat în cazul anunțat, acesta ne-a explicat: „Probabil că șeful lor e plecat în concediu și... știți cum e, cum răspunde la telefon un simplu angajat”.

„Imediat cheltuim mai mult pe câini decât pe oameni”

De soluția adăpostului de câini, mult prea aglomerat însă, ne-a spus și reprezentantul autorității locale, administratorul public al municipiului Sfântu Gheorghe, Czimbalmos Csaba.

„Dacă puteți, să îl luați și să îl duceți la adăpostul de câini. Acolo se verifică cipul și în câteva zile, eventual cu ajutorul dumneavoastră (mass-media - n. red.) să se anunțe că s-a găsit un câine alb, negru, de talie mică, mare. Așa proprietarul ar putea să îl găsească acolo. Dacă nu, atunci rămâne în sistemul acela care îl face să fie văzut de medic și pe urmă dat în adopție”, ne-a spus administratorul municipiului Sfântu Gheorghe, Czimbalmos Csaba, care a completat: „Am făcut un adăpost de 100 de locuri și apoi am extins. Imediat cheltuim mai mult pe câini decât pe oameni. (...) Sunt ocazii cu care se iau câinii în exterior, ceea ce este foarte bine că măcar nu trebuie eutanasiați. E mai greu și complicat să luăm această măsură. Nici nu vrem. Din acest moment dacă sunt 150 de cuști și avem 200 de câini, nu avem ce să facem. (...) Și financiar e o problemă. Chiar dacă avem sponsori cu hrană pentru câini, cheltuielile sunt totuși mari. Ar trebui să mărim cu încă 50, apoi încă 100 și tot așa. Sterilizarea câinilor nu merge într-un ritm bun, nu este o metodă agreată și aplicată destul și adopția nu este la modă sau atât de obișnuită la noi, ca în vest”, explică administratorul public.

Microcipul cel de toate zilele: ba e, ba nu e

Cu toate că legislația în acest sens pare să fie destul de categorică - cipurile sunt obligatorii, mai sunt încă stăpâni de animale care consideră că regulile sunt făcute să fie încălcate și în această situație.

„Procedeul corect, dacă se pierde un câine și un om binevoitor îl găsește e următorul: trebuie să prindă câinele, să îl ducă la un doctor veterinar, să îi verifice microcipul. Dacă are microcip, atunci e foarte ușor, că există număr de telefon și adresă și se poate găsi stăpânul. Problema mare este când nu e microcip. Normal, microciparea e obligatorie, că e lege. Dar am văzut foarte multe cazuri de câini care nu au microcip. Și atunci ce faci? Nu ai ce să faci. Degeaba mergi și la adăpost, că nu e loc. Eventual îl pune pe Facebook. În ultimul timp am văzut că Facebook-ul a ajutat”, ne-a declarat și președintele Asociației Chinologice Covasna, Kerekes Károly.

O altă soluție ar fi apelarea unei asociații pentru câinii fără stăpân, care se poate deplasa la fața locului și să preia, în lipsa acțiunii hingherilor, cazul.

„În prima fază, când sună cineva că a găsit un câine și se pare că nu e un câine al străzii, trebuie dus la un cabinet veterinar, ca să vadă dacă are cip. S-a mai întâmplat. Câinele cipat a plecat de acasă, veterinarul vede al cui este, îl sună și proprietarul merge și își ia câinele acasă. (...) Dacă duce câinele la adăpost și nu-i găsește proprietarul tot acolo rămâne și nu are unde să îl pună. E o situație tare nasoală. În mod normal, ar trebui să funcționeze, ori că vin ei (n.red. hingherii), ori că vin eu și îl duc la veterinar”, ne-a declarat și președintele Asociației Câinilor fără stăpân AMY, din Sfântu Gheorghe, Pora Kinga.

Câini abandonați, deși au stăpâni  

Președintele Asociației Chinologice din județul Covasna ne-a mai pus în vedere o situație care se poate întâmpla: stăpânul să nu mai vrea să își ia câinele acasă.

„Am auzit și cazuri, în care s-a găsit un ciobănesc german pe drum, l-a fotografiat, l-a pus pe Facebook, a avut și microcip, i-a găsit stăpânul, l-a contactat și a zis că vine după el. „Dar nu am timp azi, vin mâine”. A doua zi l-a sunat și i-a spus: „Știți ceva? Țineți dumneavoastră câinele că nouă nu ne mai trebuie””, a mai spus Kerekes Károly.

În teorie, soluția pare simplă: vezi câinele rătăcit, anunți adăpostul de câini sau suni la o asociație de protecția animalelor, care îl duce la veterinar, se identifică stăpânul prin intermediul cipului și se informează stăpânul. În practică și realitate, situațiile variază atât de mult și se complică, încât pare inadecvat să mai spui că sistemul funcționează.