Interviu cu jucătoarea echipei Sepsi-SIC, Zorica Mitov

Zorica Mitov a venit la Sfântu Gheorghe la începutul acestui sezon, după ce anul trecut a evoluat pentru Craiova. Fanii echipei de baschet din Sfântu Gheorghe au remarcat-o pentru calmul ei din teren, iar sportiva de 26 de ani din Serbia ne-a spus care este secretul ei pentru a rămâne cu capul pe umeri în situații critice, dar ne-a vorbit și despre Cupa României.

– Zorica, spune-mi în primul rând cum au fost aceste câteva luni de când ești la Sfântu Gheorghe...

– Îmi place aici, și eu provin dintr-un oraș mic din Serbia, asemănător cu Sfântu Gheorghe, așadar mi se potrivește. Îmi place că totul este aproape, poți merge pe jos fără probleme, iar oamenii sunt prietenoși și drăguți.

– Cum vezi echipa? Este ceea ce te așteptai să fie?

– Cred că am devenit o echipă foarte bună. La început desigur că aveam emoții, nu știam la ce să mă aștept, este normal, era ceva nou pentru mine. Dar după câteva meciuri și deplasări am devenit o echipă închegată, ne simțim bine atât pe teren, cât și în afara acestuia.

– Cum te-a influențat schimbarea antrenorului? Ce diferență vezi între vechiul tehnician Déri Csaba și Zoran Mikes?

– Cu noul antrenor jucăm mult mai disciplinat şi ne pregătim mai bine din punct de vedere al adversarului. Zoran Mikes ne-a făcut să punem mare accent pe jocul defensiv, pe faptul să nu încasăm mai multe de 60 de puncte într-un meci. Petru asta e nevoie de multă muncă, antrenamentele sunt obositoare, dar rezultatul se vede pe teren.

– Tu ești foarte calmă pe teren. Cum reușești să te stăpânești atât de bine, să nu te enervezi și să marchezi exact atunci când echipa are mare nevoie de două sau chiar trei puncte? Vedem asemenea exemple în mai toate partidele.

– Cred că vine de la vârstă. Când eram mai tânără, eram și eu mai impulsivă, mă enervam mai mult pe teren. Acum însă am acumulat experiență, joc mai calculat și reușesc să joc sub deviza: rămâi calmă în situații de criză. Din acest calm vine și faptul că mâinile mele se mișcă așa cum trebuie și marchez când e mare nevoie.

– Să vorbim puțin despre Cupa României. Sunteți în finala de 4. Ce șanse vezi pentru o medalie?

– Am mare încredere în noi. Avem șanse foarte mari la medalie, iar eu nici nu mă gândesc la altă variantă decât cea de aur. Muncim mult și cred că merităm să câștigăm finala.

– Ce diferență vezi între baschetul din Serbia și cel din România?

– În România baschetul îți dă mai multe oportunități. Este un campionat puternic, în care de multe ori se întâmplă surprize. Baschetul din Serbia a decăzut în ultimii ani, iar nivelul este din ce în ce mai slab.

– Ce îți place să faci în timpul liber?

– Îmi place foarte mult să dorm. De asemenea îmi face plăcere să ies cu fetele la o cafea în oraș, și dacă nu suntem prea obosite după antrenament, ne uităm la filme.

– La final te rog să îmi spui ce mesaj le transmiți fanilor care meci de meci vin și vă susțin din tribune...

– Vreau doar să le mulțumesc pentru că ne sunt alături atât la bine, cât și la rău. O asemenea susținere este foarte rară pentru echipele de fete. Când simțim și vedem susținerea fanilor, care sunt cei mai buni din țară, ne gândim că fiecare strop de transpirație, fiecare oră de antrenament și lupta din teren merită pe deplin eforturile noastre.