Covăsnenii nu prea merg la stomatolog, iar când o fac e din cauza durerilor mari şi de multe ori e prea târziu pentru a mai salva dantura Ca mai toţi românii, covăsnenii nu fac excepţie atunci când vine vorba despre mersul la dentist, ajungând pe scaunul stomatologic în special atunci când problemele de dinţi îi afectează şi mai puţin în ideea de a beneficia de controlul periodic. Reţinerea faţă de controalele şi intervenţiile stomatologice are mai multe cauze, primele dintre ele fiind teama de dentist, lipsa banilor dar şi comoditatea - adesea îmbinată cu ignoranţa.

Covăsnenii nu prea merg la stomatolog, iar când o fac e din cauza durerilor mari şi de multe ori e prea târziu pentru a mai salva dantura

Ca mai toţi românii, covăsnenii nu fac excepţie atunci când vine vorba despre mersul la dentist, ajungând pe scaunul stomatologic în special atunci când problemele de dinţi îi afectează şi mai puţin în ideea de a beneficia de controlul periodic. Reţinerea faţă de controalele şi intervenţiile stomatologice are mai multe cauze, primele dintre ele fiind teama de dentist, lipsa banilor dar şi comoditatea - adesea îmbinată cu ignoranţa.

Printre ţările cu dentişti ieftini

Cu toate că România este una dintre cele mai ieftine ţări atunci când vine vorba de inter venţii stomatologice, iar în judeţul Covasna se practică oricum preţuri mai mici decât în marile judeţe ale ţării, oamenii de aici, cu salarii şi nivel de trai mai scăzut, nu prea merg nici ei la dentist decât atunci când durerile devin insuportabile. De fapt, dentiştii susţin că majoritatea pacienţilor ajung la ei atunci când nu mai e mare lucru de făcut şi trebuie să se ajungă la extracţii, tocmai pentru că nimeni nu acordă atenţia cuvenită controalelor periodice care pot preveni şi repara.

În ceea ce priveşte uzul periuţei şi pastei de dinţi, nici la acest capitol nu stăm foarte bine: studiile arată că în vreme ce restul europenilor schimbă anual în jur de şase periuţe de dinţi şi folosesc şase-şapte tuburi de pastă de dinţi de persoană, un român poate folosi aceeaşi periuţă de dinţi şi un singur tub de pastă de dinţi de-a lungul unui întreg an.

Lipsa banilor şi comoditatea afectează calitatea dinţilor

Uşurinţei cu care oamenii tratează problemele legate de sănătatea dinţilor şi igiena orală i se adaugă şi criza economică, aceasta afectând atât pacienţii cât şi dentiştii, chiar dacă până la urmă oamenii nu au ce face şi tot merg la medic atunci când nu mai rezistă durerilor de dinţi. Întrebat despre cât de des ajunge la un dentist, un tânăr de 30 de ani, Andrei, a recunoscut că nu face acest lucru decât foarte rar. „Nu merg pentru că mi-e frică, în primul rând, dar şi din comoditate sau lipsă de timp. Oamenii în general amână problemele de dinţi lăsându-le până în ultima clipă, ceea ce e mai costisitor decât controalele periodice şi intervenţiile sporadice. Cred că oricum stăm foarte prost şi cu igiena orală, multora mirosindu-le respiraţia, însă acest lucru poate fi şi din cauza altor probleme de sănătate”, este de părere Andrei.

„Până la 12 ani am mers foarte des la dentist, respectând controalele periodice şi toate recomandările în acest sens. Pentru că acum nu avem însă un dentist al familiei, dar şi pentru că nu am probleme, nu mai prea merg. Bine, e şi o chestiune de comoditate, recunosc”, spune la rândul său o adolescentă de 17 ani, Simina.

Medicamente vs. stomatolog

„Eu recunosc, nu ajung la dentist decât atunci când am o problemă exactă, nu mă duc la control periodic. E inclusiv o problemă de bani, la salariile mici din ziua de azi nu-ţi mai prea permiţi să mergi chiar lunar la dentist, acesta e adevărul. Încerc să compensez însă prin igiena orală, cu schimbarea periuţei o dată la două luni şi spălatul pe dinţi de două-trei ori pe zi”, arată Mihaela, de 27 de ani.

Tinerii sunt însă de acord asupra faptului că periuţa trebuie schimbată o dată la două- trei luni, aşa cum recomandă medicii dentişti, arătând că nu fac economii nici atunci când vine vorba de pasta de dinţi.

De partea cealaltă, vârstnicii spun că mersul la dentist nu ar mai rezolva mare lucru în cazul lor, atrăgând atenţia că preţurile sunt foarte ridicate pentru o pensie lunară de 500-600 de lei. Astfel, oamenii preferă să-şi poată cumpăra medicamentele necesare altor afecţiuni considerate mai grave decât unele stomatologice sau să aibă cu ce-şi plăti cheltuielile la iarnă.

Pacienţi dezinteresaţi

Medicul stomatolog Dezso Attila spune că în această perioadă se bazează mai mult pe pacienţii fideli cu care lucrează de ani de zile, aceştia reprezentând practic 80% din clientela sa, în vreme ce pacienţii noi sunt în general cei care vin cu urgenţe. Lipsa banilor nu a permis creşterea preţurilor faţă de anul trecut, chiar dacă pe de altă parte mărirea TVA a crescut preţul materialelor de bază cu care se lucrează.

Referindu-se la igiena orală, Dezso Attila con firmă datele studiilor, arătând că românii stau, în general, „foarte prost“ la acest capitol, fie că este vorba de tineri sau de vârstnici.

„Există o atitudine extinsă de nepăsare, nu cred că e o chestiune legată strict de bani, pentru că se ajunge la dentist atunci când cad dinţii din gură şi nu înainte, pentru control. În plus, nu se mai prea poate invoca teama de dentist, pentru că acum cabinetele sunt cu totul alt fel dotate faţă de cum erau în urmă cu zece ani, folosindu-se materiale şi ustensile moderne”, arată Dezso Attila. Medicul stomatolog Nagy Ştefan susţine că numărul pacienţilor a scăzut odată cu criza dar nu chiar atât de simţitor, în general fiind o chestiune de mentalitate care îmbină obice iurile delăsătoare cu starea permanentă a lipsei banilor.

Plombe pe datorie

„Oamenii mai vin şi acum la dentist, însă mereu intervin problemele materiale, plângân du-se mereu că e scump şi nu au bani. Sigur, cu criza avem poate mai puţine lucrări mărunte cerându-se cele urgente care nu pot fi amânate sau trecute cu vederea, dar oricum ar fi oame nii repetă mereu că nu au bani”, explică Nagy Ştefan.

Medicul, care are un cabinet şi la Micfalău, spune că acolo se practică inclusiv munca „pe caiet“: adică omul are o problemă la măsea sau dinte, însă nu are bani pentru a achita lucrarea, drept pentru care aceasta este făcută pe datorie.

„Nu pot lăsa un om să sufere de durere de dinţi doar pentru că nu are bani în momentul respectiv, aşa că mai lucrăm şi pe datorie; îl ajutăm pe cel cu dureri atunci când are nevoie şi apoi el ne plăteşte când poate”, a mai arătat Nagy Ştefan.

Rămaşi în urmă cu 40 de ani

Radu Şerban este unul dintre cei mai apreciaţi medici stomatologi din Sfântu Gheorghe, însă şi el a fost afectat de criza econo mică şi financiară, acest lucru fiind resimţit desigur în numărul pacienţilor şi al intervenţiilor şi apoi în cuantumul încasărilor. Referindu-se la educaţia stomatologică a oamenilor, Radu Şerban a admis că aceasta este destul de precară, în general doar tinerii fiind familiarizaţi cu controalele periodice.

„Este posibil ca oamenii să nu vină la controale şi din cauza aspectului financiar, dar oricum este şi o chestiune care ţine de educaţie”, spune Radu Şerban. Medicul afirmă că în ceea ce priveşte igiena orală nu ar exista atât de mari probleme, periuţa şi pasta de dinţi fiind totuşi destul de populare, mai ales la oraş. Dincolo de aceste aspecte, Radu Şerban este unul dintre medicii stomatologi interesaţi de a părăsi România şi de a lucra afară. Contrar tendinţei generale din mai toate domeniile, Radu Şerban nu ar pleca din România doar pentru că în afara ţării câştigurile ar fi mai mari ci mai ales din considerent profesional.

„Consider că aici e greu să te dezvolţi profesional, stomatologia practicată în România fiind cu 40 de ani în urmă faţă de cea practicată acum în Europa. Este vorba de foarte multe aspecte aici, începând de la nivelul dobândit în facultate, unde studenţii în România învaţă de la profesori care foarte puţini dintre ei sunt şi practicieni. Nu se poate creşte mult ca nivel profesional pentru că nu are cine plăti serviciile stomatologi ce, din lipsă de bani. Poate că în oraşe mari precum Bucureşti or fi cabinete care oferă servicii similare cu cele din Occident, dar eu nu le-am văzut”, a explicat Radu Şerban, apreciind că sistemul stomatologic românesc nici nu există dacă se compară cu cel „de afară”.

Stăm prost cu igiena

Vicepreşedintele Colegiului Medicilor Dentişti din România, Delia Barbu, declara recent că românilor le este ruşine să zâmbească, au deseori dureri de dinţi şi merg cel mai rar la dentist dintre toţi europenii, grija pentru dantură neaflân du-se printre priorităţi, astfel că două treimi dintre noi nu au mai ajuns la dentist de mai bine de un an. Se pare că patru din zece cetăţeni ajung la cabinetul sto ma tologic cu probleme grave, iar măsurile luate de medici sunt, în cele mai multe cazuri, extracţiile.

Din cauza igienei precare, 72% din români prezintă carii dentare, 58% tartru, 23% carii la rădăcina dinţilor, 37% pete pe dinţi şi mai mult de jumătate din populaţia ţării nu are o respiraţie sănătoasă. Potrivit statisticilor, 90% din populaţia României suferă de o afecţiune a dinţilor.

Pentru că în ţările europene există un sistem bine pus la punct inclusiv pe partea de stomatologie, acolo sunt impuse controalele periodice, iar cei care nu se prezintă la acestea îşi pierd dreptul de a folosi asigurarea medicală, tocmai pe principiul că prevenţia este mai puţin costisitoare decât tratamentul afecţiunilor grave. Noi nu avem însă educaţie medicală şi chiar dacă beneficiem de servicii stomatologice ieftine, tot nu ni le permitem deoarece ele sunt ieftine doar în comparaţie cu cele din alte ţări, pentru românul de rând rămânând scumpe.