E greu. E incredibil de greu să trăiești o viață din care nu mai simți nicio bucurie. În care nu te mai regăsești și în care speranța nu mai vine. Dar nu trebuie să fie sfârșitul. Dacă ai ajuns aici, cu ochii peste acest articol, înseamnă că cineva sau ceva îți poartă de grijă. Nu ești singur în lupta ta. Acesta este mesajul pe care Observatorul de Covasna/CovasnaMedia.ro vrea să îl transmită prin campania „Depresia nu e o sentință”.

Până acum, începând din octombrie, am inclus în acest demers patru episoade, mai concret interviuri. Psihologul clinician Consuela Banciu ne-a explicat ce este depresia din perspectivă științifică, dar și cum o recunoaștem și ce e de făcut. Dansatorul profesionist Leonard Gabriel Țone ne-a vorbit despre propria sa luptă cu această boală și despre felul în care dansul i-a schimbat viața. Preotul ortodox Vasile Antonie Tămaș ne-a oferit calea credinței, pe care o putem lua în vremuri când nimic nu mai pare posibil. Și nu în ultimul rând, psihologul Grațiela Stroie ne-a spus cum putem să ne ajutăm copiii, care de asemenea pot fi afectați de această boală.

Campania nu s-a terminat. Dar credem că este util ca după o lună să luăm o pauză de gândire. Dar nu o pauză totală, ci una în care facem o recapitulare a ceea ce am aflat până acum. Un ghid, dacă vrei, la care poți să te întorci ușor ori de câte ori simți nevoia.

Așadar, iată care sunt trei pași pe care să îi ai în vedere când începi această luptă. Sau dacă nu tu personal, măcar ai o direcție în care să mergi dacă vrei să ajuți eficient.

1. Informează-te: află ce este depresia și cum o poți identifica

Ideal ar fi să îți iei informațiile despre depresie direct de la un specialist, nu de pe net și cu autodiagnosticare. Și asta pentru că, deși pare că e o modă, aceasta este o boală cât se poate de reală.

„Dacă ar fi să reducem totul la o singură caracterizare a depresiei, e vorba de dispoziție. Și nu una tristă, ci una constant  pesimistă. O tristețe vine și pleacă. În depresie, starea de „tristețe” se amplifică și devine apăsătoare săptămâni, luni, chiar ani de zile. Se instalează unele stări fizice de rău, pacienții vor spune în cabinet că au manifestări fizice, că nu dorm, că se simt slăbiți, că stau în pat, că nu-i mai interesează lucrurile care înainte le făceau plăcere, se retrag social, au impresia că nu mai sunt iubiți, că e ceva greșit la ei, pierd în greutate sau se îngrașă. Dimensiunea bolii nu se referă doar la dureri. Depresia ajunge să ia tot conturul unei boli și de durere omul ajunge să nu mai poată face nimic. E o boală serioasă de organ, ea se întâmplă în creier. Sunt afectate părți ale creierului, se răresc legăturile dintre sinapse, deci vorbim de un dezechilibru chimic care modifică gândurile, emoțiile, comportamentele. Omul ajunge să nu mai poată funcționa pe niciun plan, ajunge să se considere vinovat de anumite lucruri, tot timpul macină idei, are «gânduri negre», iar dacă ne referim la depresia severă poate avea gânduri de suicid sau să dezvolte chiar idei delirante”, declară psihologul clinician Consuela Banciu.

Din păcate, nici copiii nu sunt imuni la această boală.

„Conform Manualului de diagnostic a tulburărilor Mintale (DSM), pentru ca un copil să îndeplinească simptomatologia specifică tulburării depresive majore, trebuie să aibă minim cinci simptome, manifestate pe o perioadă de minim două săptămâni, să nu fie cauzate de o substanță și să îi afecteze semnificativ funcționarea. Simptome precum: pierderea interesului sau a plăcerii (pentru jocuri sau activități care înainte îi făceau plăcere), dispoziție afectivă tristă (zi de zi, mare parte din zi. Vedem mai degrabă că e morocănos, nu se mai bucură de nimic), creștere sau scădere în greutate semnificative (vedem că îi scade mult apetitul sau dimpotrivă, mănâncă în mod compulsiv), lipsa de energie (este mereu obosit chiar dacă doarme suficient sau declară că totul este un efort, renunță repede la a se mai angaja în activități normale), poate apărea insomnie sau hipersomnie (raportat la necesarul pentru vârsta sa), sentiment de inutilitate sau vină excesivă (poate spune despre el că nu e bun la nimic, că nu e în stare să facă nimic – îi scade mult stima de sine), diminuarea capacității de concentrare sau de luare a deciziilor, gânduri recurente legate de moarte sau chiar ideație suicidară”, spune și psihologul Grațiela Stroie.

1. Adoptă un stil de viață sănătos: acordă atenție mișcării

Nu degeaba auzim tot mereu că stilul de viață sănătos este important. Sunt esențiale odihna, alimentația echilibrată și, desigur, sportul. De orice fel.

„Dansul este un excelent antidepresiv. Eu știu că este dovedit științific că dansul ajută cel mai bine. Eu le făceam pe amândouă. Nu știu care m-a ajutat cel mai tare, dar am făcut și sport, și dans, și am ieșit total din depresie. (...)  Endorfinele care se eliberează după efort fizic mare îți dau o satisfacție că ai făcut treaba aia. La fel contactul cu oamenii. Oxitocina care se eliberează atunci când primești afecțiune de la oameni, la o îmbrățișare sau o atingere, contribuie semnificativ la îmbunătățirea stării de bine. (...) Nu afirm nicio secundă că oamenii ar trebui să facă sport și să nu meargă la psiholog. Dimpotrivă! Le recomand tuturor să se ducă să caute ajutor de specialitate. Ce spun eu este că oamenii ar trebui să devină conștienți că și ei trebuie să depună o muncă cu ei ca să obțină vindecarea”, spune dansatorul profesionist Leonard Gabriel Țone.

1. Cere ajutor și crezi: înconjoară-te cu oameni de încredere, de la familie, până la psihologi și preoți

Lupta cu depresia e mai ușor câștigată atunci e dusă în echipă. Poate că ai simțit și tu cât este de eliberator să vorbești cu cineva de încredere despre greutățile și gândurile care te apasă.

„Noi vorbim despre două tipuri de relație suflet-credință. Credința este de fapt sufletul mântuirii și mântuirea este sufletul credinței. Sincopele apar nu neapărat în spirit, ci în minte. Noi, din punct de vedere creștin trebuie să coborâm cu mintea în inimă și să urcăm inima în minte. Iar eficacitatea credinței în viața unui om care vrea să se tămăduiască pe sine este majoră. Să nu uităm că biserica are și Taina Sfântului Maslu, care este vindecare pentru suflet și trup. Iar Mântuitorul Iisus Hristos este doctorul sufletelor și trupurilor noastre. Așa spune Biserica. (...) Noi nu ne putem trata spiritual decât prin aproapele nostru. De aceea, suntem decisivi în ceea ce privește consolarea spirituală și drumul pe care sufletul aproapelui nostru îl parcurge de când se naște și până la moarte”, spune părintele ortodox Vasile Antonie Tămaș.

La rândul său, psihologul Consuela Banciu a subliniat un lucru de care ar trebui să ținem seama: „Cel deprimat are cu precădere nevoia de a fi ascultat, unele sfaturi pot fi foarte nocive, altele să nu-l ajute. În cel mai bun caz, îi putem fi alături, ascultându-l, mai apoi susținându-l să consulte un specialist”.

Poți citi pe larg toate cele patru interviuri atât în ziarul Observatorul de Covasna, cât și pe covasnamedia.ro.

Încheiem prin a-ți spune încă o dată: nu ești singur! Dacă ai întrebări, poți să ni le adresezi pe e-mail (observatorulcv@gmail.com), iar noi vom căuta răspunsurile pentru tine.