Tipic pentru o țară cu mulți adepți ai zicalei „Lasă, că merge și așa!”, gara din Sfântu Gheorghe este dotată cu lifturi speciale pentru persoanele cu dizabilități, care sunt însă încuiate și folosite extrem de rar. Călătorilor cu nevoi speciale, părinților cu cărucioare, dar și celor cu bagaje voluminoase, le este greu să ajungă pe peron, din cauza lipsei accesului direct. Asta în timp ce, la aproximativ 500 de metri distanță de intrarea în gară, se află o rampă care urcă pe peron, dar de care călătorii nu prea știu pentru că, nu este semnalizată corespunzător.

Pentru a ajunge pe peron, călătorii trebuie să treacă prin pasajul subteran, să urce și să coboare scările, care nu sunt chiar puține.

Sunt lifturile speciale funcționale?

Pentru a asigura accesul persoanelor cu dizabilități, legislația impune instalarea lifturilor speciale la nivelul scărilor. Deși gara este dotată cu astfel de lifturi, acestea sunt acoperite și încuiate. Astfel, deși cei de la Căile Ferate Române au bifat că respectă legea, în plan concret, aceste lifturi sunt ca și inexistente, pentru că ele nu pot fi folosite de nimeni.

„Lifturile sunt funcționale, dar sunt încuiate deoarece nu avem personal care să stea mereu la ele. Dacă unei persoane i se întâmplă ceva atunci când îl folosește, noi suntem trași la răspundere. Cheia se află la impiegatul de la biroul de mișcare care a preluat și această sarcină, să opereze aceste lifturi la nevoie. Pentru că a rămas singur în birou, chiar va fi o problemă în viitor. Dar trebuie să știți că facem reviziile lifturilor odată la 6 luni așa cum prevede legea”, explică Vasile Mesaroș, șeful infrastructură al stației CFR Sfântu Gheorghe.

S-au folosit oamenii de această facilitate?

Potrivit declarațiilor șefului de gară, lifturile au fost instalate în perioada renovării gării, între 2012 și 2014, odată cu amenajarea pasajului subteran pentru accesul pe peroane. De atunci, acestea au fost folosite doar de două ori, la cerere, ceea ce se traduce în fapt că, pentru a ți se respecta drepturile, ești pus în situația stânjenitoare și deloc firească de a le solicita, când în mod normal ar trebui să ai la dispoziție în orice moment posibilitatea de a utiliza lifturile în discuție. 

„O singură persoană și-a cerut drepturile pentru a fi transportată cu aceste lifturi și este vorba despre o persoană din Ungaria. Ne-a sunat din timp, totul a fost pregătit, iar trecerea s-a făcut fără probleme. 

Un alt caz a fost cel al unui bărbat de etnie romă, din Boroșneu, care a venit cu trenul la linia 5. A rămas singur pe peron. M-am dus eu să-l ajut. Lift este și la scările de la linia 5. Am reușit să-l duc jos, dar când l-am pus pe rampă la urcare nu a funcționat, pentru că roțile ieșeau de pe platformă. Atunci omul acela mi-a spus că are căruciorul modificat de cineva neautorizat”, ne-a mai spus Vasile Mesaroș.

În acest context, persoanelor cu dizabilități, dar firește, și celor cu bagaje multe sau cărucioare pentru copii, li se fac următoarele recomandări:

Planificați din timp călătoria și anunțați angajații gării pentru a vă asigura că lifturile sau alte facilități sunt disponibile.

„Din Ozun trenul ajunge în 6 minute, iar transportul unei persoane cu dizabilități pe peron, cu cele două lifturi, durează 15 - 20 de minute. Dacă vine în ultimul moment nu ar ajunge la timp să prindă trenul. De aceea este necesar să ne anunțe din timp și să ajungă mai devreme la gară”, a continuat Vasile Mesaroș.

Folosiți rampa situată la capătul peronului, cu sensul de mers către Brașov, pentru a ajunge pe peron, fără a folosi scările sau liftul. Rampa este într-o stare foarte bună, urcarea se face lin, trecerea peste calea ferată la fel, dar are dezavantajul că este foarte departe - mai exact, la o jumătate de kilometru distanță de intrarea în gară. 

În plus, rampa nu este semnalizată, nu sunt indicatoare care să te ghideze către locul unde se află sau care să te informeze de existența ei. Pentru o persoană cu bagaje voluminoase, care vine cu autobuzul la gară, ar fi poate mai dificil să parcurgă distanța pe jos până la rampă. 

Călătorii care aleg accesul pe peron pe la rampă trebuie să parcurgă aproximativ un kilometru dus-întors, ceea ce implică efort fizic sporit și un timp suplimentar de așteptare, fiind necesar să ajungă cu cel puțin 15 minute mai devreme în gară.

„În cazul în care rămânem fără curent sau se întâmplă ceva cu pasajul, am lăsat o cale de acces pe peron. Este vorba despre rampa din capătul parcării paralele cu peronul. Ca să se înțeleagă, este vorba de parcarea care duce și către sediul poliției din gară. Deci rampa se află la 500 de metri în jos de gară, și trecerea peste șine este ca cea pentru mașini. Se poate folosi și în cazul celor cu bagaje voluminoase și cărucioare, persoane cu dizabilități,” a explicat șeful gării.

Pe lângă liftul pentru persoanele cu dizabilități, permanent încuiat, o altă problemă semnalată de călători este cea legată de persoanele fără adăpost, care au transformat gara într-un cămin temporar. Din cauza faptului că acestea nu se spală, mirosul este insuportabil pentru oamenii care așteaptă sosirea trenului în sala de așteptare. De asemenea, persoanele fără adăpost din gară se află de multe ori sub influența alcoolului astfel acestea au de multe ori un comportament imprevizibil. 

Acest aspect stă și la baza deciziei conducerii gării de a menține toaleta permanent încuiată, ceea ce adaugă un disconfort suplimentar călătorilor care sunt astfel nevoiți să meargă după cheie în clădirea biroului de mișcare.