Gara din Sfântu Gheorghe, ca multe altele din țară, a devenit, de-a lungul anilor, un refugiu pentru oamenii străzii pentru că oferă un spațiu cât de cât protejat celor care altfel nu au unde să meargă. Acest lucru este mai evident în sezonul rece. 

Una dintre persoanele fără adăpost din Gara Sfântu Gheorghe este o tânără în jurul vârstei de 35 de ani, agresivă sub influența alcoolului, care se remarcă prin comportamentul imprevizibil și tulburător, a remarcat șeful stației infrastructură CFR Sfântu Gheorghe, Vasile Mesaroș, într-o discuție pe care am avut-o cu acesta pe subiect. Printre rezidenții temporari ai gării se mai regăsesc un bărbat în vârstă, o familie cu doi copii, care vin și pleacă periodic, dar și „femeia cu sacoșele”, așa cum o mai recunosc oamenii prin oraș, din spusele reprezentantului gării. 

„Momentan în gară sunt trei persoane fără adăpost. O tânără de aproximativ 35 de ani, un bătrân și o femeie, pe care sigur ați văzut-o prin oraș cu cele două sacoșe după ea, indiferent de anotimp. Pe lângă aceste persoane, mai vine o familie cu doi copii. Vin, stau o perioadă, pleacă, după iar se întorc. Acum sunt plecați, dar mă aștept ca în orice moment să se revină. Femeia cu sacoșele nu ține cont și nu se duce la toaletă, pur și simplu face pe ea, de aceea și mirosul e atât de puternic. Tânăra de 35 de ani, în momentul în care se află sub influența alcoolului, este foarte agresivă cu toți oamenii și devine periculoasă. Scoate chiștoace din coșuri, își face nevoile pe holuri”, explică șeful stației infrastructură CFR Sfântu Gheorghe, Vasile Mesaroș.

Aceste persoane ajung să interacționeze frecvent cu personalul din gară și cu călătorii, iar situațiile devin uneori tensionate. „Am mai avut un caz cu un bărbat căruia femeia de 35 de ani i-a furat banii și nu mai avea ca să plece acasă. Ca să nu fie dat afară din tren, deoarece era nespălat și cu haine murdare, i-am cumpărat chiar eu biletul către casă, și i-am dat și de mâncare”, a continuat Vasile Mesaroș.

Mobilitatea în spațiile feroviare și „luptele” pentru locuri

Persoanele fără adăpost migrează frecvent de la o gară la alta sau între zonele din interiorul unei gări. Această mobilitate este determinată atât de necesitatea unui loc de dormit, cât și de conflictele dintre ei pentru „locurile” preferate. Fiecare își revendică un colț personal, pe care dorește să îl păstreze, însă această situație generează uneori tensiuni și violențe și creează un disconfort suplimentar personalului gării și călătorilor.

„Problema e că migrează și ei că se bat pentru locuri. Adică au locul lor și dacă la noapte veniți, o găsiți pe acea femeie într-un anumit loc. Este încă o altă problemă, ei vin, stau și nu-i interesează, de ceilalți călători”,  explică șeful stației infrastructură CFR Sfântu Gheorghe.

Motivele pentru care evită adăposturile de noapte

O întrebare frecventă este de ce acești oameni nu merg la adăposturile de noapte? 

Un răspuns este că acolo sunt restricții legate de consumul de alcool, este un program strict și sunt reguli de conviețuire. Iar cei obișnuiți cu o altfel de existență nu sunt neapărat de acord cu acestea. 

„Legea spune că fiecare comună, fiecare municipiu și oraș are obligația să aibă grijă de persoane fără adăpost și de persoane cu probleme sociale. Noi avem un contract de colaborare și de finanțare cu Consiliul Local Sfântu Gheorghe și de aceea primim persoanele fără adăpost din municipiu. Bineînțeles, sunt cazuri speciale, în timp de iarnă sau trafic de persoane, când pot să vină și persoane din alte localități, pe o perioadă determinată. Și în momentul de față în adăpost sunt nouă persoane, dintre care patru sunt cu trafic de persoane din alte localități. Motivul pentru care nu mai primim persoane aflate sub influența alcoolului este faptul că acestea au fost foarte agresive, o persoană a sărit chiar cu un cuțitul la colege, sau încep să se certe și să se bată. Pentru securitatea noastră s-a luat această decizie”, ne-a spus coordonatorul Adăpostului de noapte din Sfântu Gheorghe, din cadrul Serviciului de Ajutor Maltez, Székely Róbert.

Toleranța socială și gestionarea situației

Atitudinea tolerantă a personalului și comunității față de persoanele fără adăpost este adesea motivată de empatie și de dorința de a evita conflicte directe. În cazul de față, personalul gării a găsit soluții temporare de coexistență prin stabilirea unor reguli de bază – cum ar fi curățarea locurilor ocupate și depozitarea lucrurilor personale sub scări. Deși aceste reguli nu sunt întotdeauna respectate, ele par că ajută, chiar și așa, la menținerea unei oarecare ordini în spațiul public.

„Ca să menținem puțin situația sub control, i-am rugat să-și strângă lucrurile după ce dorm, iar plapuma să o pună sub scări. Să curețe după ei”, a încheiat șeful stației infrastructură CFR Vasile Mesaroș. 

Totuși, problemele nu sunt complet evitate. Prezența persoanelor fără adăpost și comportamentul lor afectează experiența călătorilor și necesită intervenții periodice din partea angajaților gării, care sunt de multe ori nevoiți să echilibreze necesitatea de a menține ordinea cu responsabilitatea morală de a-i ajuta pe oamenii pe care societatea îi uită sau îi ignoră.

Persoanele fără adăpost din gară reprezintă unul dintre motivele pentru care toaleta din incinta gării este încuiată. Pentru a o putea deschide trebuie luată cheia dintr-o altă clădire, de la biroul de mișcare.