Interviu cu directorul medical al Spitalului Judeţean de Urgenţe, dr. Antal Álmos În numai câţiva ani, Spitalul Judeţean de Urgenţe „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe a reuşit să ajungă la un nivel de invidiat atunci când vine vorba despre secţiile de Neonatologie – Lăuzie şi Naşteri şi Ginecologie. În vreme ce în cea mai mare parte a ţării spitalele de stat sunt ocolite atunci când vine vorba despre naşteri, femeile optând pentru clinicile particulare, cei de la Neonatologie şi Ginecologie din Sfântu Gheorghe se pot lăuda că oferă, în proporţie de 90%, aceleaşi condiţii ca un spital particular. Iar în aceste condiţii, nu e de mirare că Spitalul Judeţean rămâne unitatea spitalicească ce are cel mai mare număr de naşteri din judeţ. Situaţia nu a fost însă mereu aceeaşi, căci condiţiile de aici au început să se schimbe în ultimii trei-patru ani şi, chiar dacă acum standardele sunt înalte, cei din conducerea Spitalului vor să le îmbunătăţească şi pe mai departe. Despre aceste lucruri, precum şi despre alte aspecte ce ţin de aducerea pe lume a unui copil, ne-a vorbit deschis directorul medical al Spitalului Judeţean, medical ginecolog Antal Álmos. – Domnule director, aş dori să începem prin a ne spune cum s-a schimbat situaţia de la Ginecologie şi Neonatologie în ultima perioadă, care au fost investiţiile realizate? – S-a lucrat mult, în ultimii ani, pe îmbunătăţirea acestor secţii. Iar la Neonatologie s-au făcut investiţii pas cu pas, de la zugrăveli la reabilitarea saloanelor, s-a schimbat recent mobilierul, s-au modernizat saloanele, băile, totul. Nu au fost infuzii de fonduri substanţiale dintr-odată, ci s-a făcut încet-încet, din fondurile proprii ale Spitalului şi din sponsorizări. – Sunteţi mulţumit, ca medic, de felul în care arată azi Neonatologia? – Eu spun că avem condiţii foarte bune. Saloanele sunt de câte trei locuri – două într-o parte şi unul în altă parte şi cu baie proprie, plus că avem şi rezerve de câte o persoană. Bebeluşii pot sta cu mamele, se merge înspre sistemul de rooming-in, adică să nu mai fie bebeluşii separaţi într-o încăpere unde pot fi văzuţi doar prin ferestre. Condiţiile sunt destul de bune, comparative cu cele din spitalele private – adică ce au ei şi ne lipseşte nouă este accesul la Internet şi televizorul, atât. În rest, este foarte curat, iar condiţiile, repet, sunt comparabile cu orice spital privat unde o naştere costă chiar şi 6.000 de lei. Or, la noi, există condiţii comparabile la preţuri mult mai mici, în sistem gratuit pentru asiguraţi. Ceea ce este clar însă este că s-a lucrat mult, conştiincios şi în niciun caz nu se vor găsit situaţii legate de lipsa de curăţenie sau de utilităţi; sigur, nemulţumiri mai sunt, dar nu legate de aşa ceva. – Ca să fie mai clar, care sunt costurile unei naşteri la Spitalul Judeţean din Sfântu Gheorghe? – Casa de Asigurări plăteşte în jur de 1.800 de lei pentru o naştere fără probleme, însă suma diferă, mai ales dacă vorbim despre ceva probleme la nou-născut sau la mamă. Pentru pacient, însă, costurile nu există – fie că e sau nu asigurat, naşterea în sine intră la serviciu medical de urgenţă, deci e gratuită. Sigur că există şi în România o tendinţă înspre asigurarea de servicii medicale mai bune pentru cei asiguraţi, însă naşterea şi graviditatea având asistenţă de urgenţă, de aceste condiţii de la noi beneficiază şi neasiguraţii, cei din categorii sociale dezavantajate. – Revenind la starea secţiilor, care ar fi paşii următori, ce ar mai fi necesar în următoarele etape? – S-a lucrat mult până acum la condiţii, chiar dacă practic se lucrează şi la reconstrucţia corpurilor Spitalului şi ar urma ca Blocul de naşteri, Sala de naşteri, să se mute la parter. Aşa prevede proiectul, însă în prezent Sala de naşteri e provizorie de şapte ani pentru că nu s-au prevăzut situaţiile dificile, de blocaje, atunci când a fost amenajată. – Adică avem Sală de naşteri provizorie…? – De şapte ani, da. Totul e conform, se desfăşoară în condiţii sigure, dar mereu e loc de mai bine. Iar proiectul de reabilitare a Spitalului prevede mutarea acesteia la parter, drept pentru care s-a amenajat provizoriu la etaj, acum şapte ani. La vreme aceea s-a crezut că totul va dura un an, poate doi… Banii pentru reabilitare nu au venit niciodată aşa cum s-a crezut iniţial, în proiecte au apărut şi alte lucruri neprevăzute, construcţiile s-au mai blocat, astfel că s-a întârziat. În prezent, se lucrează la unele aspecte, urmează să vină şi dotările pentru Blocul de naşteri, iar acesta va fi unul modern, cu săli pentru naşteri normale şi cezariene. În plus, intenţionăm să amenajăm şi o sală de naşteri specială, pentru cei care doresc să asiste la naşteri, însă în acest caz vom organiza cursuri, pentru ca totul să decurgă normal. Dar iată, aşa avansăm, deoarece ştim că există multe familii în care tatăl sau rudele vor să fie prezenţi la naşterea unui nou membru al familiei. Ei bine, toate aceste planuri, plus ceea ce se vede deja, ne îndreptăţeşte să ne mândrim că avem unele dintre cele mai bune condiţii între spitalele de stat din ţară. – Cum stăm cu dotările în prezent? – Avem dotările necesare unui Spital judeţean, cu tot ce trebuie pentru a interveni în cazul în care e necesar un transport pentru nou-născut. Adică la noi se fac toate testele imediate, facem screeninguri auditive, pentru luxaţia congenitală de şold şi altele necesare. În cazul prematurilor care prezintă probleme, când apar complicaţii, colaborăm Neonatologia de la Braşov, unde vorbim despre un spital regional cu dotări mai puternice. Avem un incubator de salvare care este folosit în tot judeţul – adică îl împrumutăm şi celorlalte spitale, în caz de nevoie. Sigur că mereu e nevoie de mai multă aparatură şi dotare, noi suntem deschişi să o primim de oriunde vine, numai să corespundă criteriilor noastre de performanţă, necesităţilor. – Care e situaţia cadrelor medicale de pe aceste secţii? – Au fost momente mai grele, însă acum situaţia pare că s-a stabilizat.  Avem medici buni, unii cu experienţă, alţii tineri şi cu multă ambiţie, cu poftă de muncă. La Neonatologie avem şi trei rezidenţi care sperăm să rămână la noi, iar pentru că aici s-a mai completat din lipsuri – golurile rămânând mai mult pe partea de asistenţi, dorim să refacem linia de gardă pe această secţie. Tot la Neonatologie, actuala echipă a făcut minuni în ultimul an – adică investiţiile Spitalului au fost puse cumva în valoare prin mici detalii, care dau căldură saloanelor de lăuze, astfel încât noile mame să se simtă cât mai aproape de copii şi în siguranţă. Avem şi un psiholog care vorbeşte cu mamele despre noul născut şi întreaga schimbare adusă de acesta, tocmai pentru a preveni depresiile, plus că avem o echipă unită, care susţine naturalul de la naştere şi până la creşterea copilului. – În acest context, în care spuneţi că la Spitalul Judeţean se susţine naturalul, intenţionează Maternitatea să se alăture iniţiativei Spital Prieten cu Copilul? – Categoric, da. Susţinem naturalul atunci când vorbim despre naştere şi alimentaţie, mai ales. Naşterea trebuie să fie naturală, iar cezariana nu trebuie să fie o opţiune, ci o impunere rezultată dintr-o situaţie anume. Nu susţin cezarienele alese aşa, fără motive clare, care să ţină de sănătatea şi siguranţa copilului sau a mamei, nicidecum nu susţin cezariana ca modă, deoarece oricum ar fi, e o operaţie care implică riscuri. În ceea ce priveşte alimentaţia naturală, noi susţinem alăptarea, ca acţiune care nu doar că oferă nou-născutului şi copilului o hrană ideală, irepetabilă prin nicio formulă de lapte praf, ci şi ca apropiere psihologică unică între mamă şi copil. Sigur, în aceste vremuri, presiunile sunt mari, concurenţa dintre firmele de lapte praf – ca şi dintre cele de medicamente, e acerbă, dar insistăm pe faptul că oricât de avansată ar fi tehnologia, niciodată nu se va găsi formula laptelui matern. – Care e statistica naşterilor în prezent, la Spitalul Judeţean? – Până acum, în acest an avem 700 de naşteri şi cred că vom depăşi la finele anului numărul de naşteri de anul trecut, când am avut cu câteva zeci peste o mie de naşteri. În jur de 30% din naşteri sunt prin operaţii cezariene – fie din cauza unor probleme medicale, fie din cauza unui istoric cu cezariană, pentru că, repet, nu susţinem o modă a cezarienelor. Revenind la naşteri, Spitalul Judeţean rămâne cel mai solicitat în acest sens din judeţ, urmat fiind de Târgu Secuiesc cu peste 500 de naşteri în 2012. Restul spitalelor au undeva la câte 200 de naşteri. Ca specialist, susţin că doar spitalele unde au loc peste 500 de naşteri anual ar trebui finanţate în acest sens, deoarece naşterile implică anumite costuri pentru sistem, plus că trebuie şi rigurozitate, experienţă, siguranţă. Naşterile naturale se susţin şi nu încarcă sistemul sanitar cu cheltuieli, acestea intervin la naşterile cezariene sau cu probleme. – Ce ne puteţi spune despre situaţia naşterilor la minore? – Avem deja în jur de 80 de naşteri la minore în primele opt luni ale anului, iar calculele arată că numărul la finalul anului acesta va fi mai mare decât în 2012. Sunt cazuri speciale, deoarece vorbim despre tinere care devin mame la 14-15 ani, sunt needucate şi nu ştiu nimic din ce ar trebui să ştie. Încercăm să le facem o educaţie aici, de la cum să spele şi să îngrijească un copil, până la cum să îl alăpteze. Problema mare nu sunt însă minorele, ci faptul că vârsta mamelor în general a crescut. Astfel, cele mai multe femei devin mame pentru prima oară la peste 28 de ani, aşa cum se întâmplă în toată Europa de fapt – întemeierea familiei trece pe plan second, după urmarea unor şcoli şi construirea unor cariere. Iar în aceste cazuri, organismul este biologic mai îmbătrânit, ceea ce duce la complicaţii diverse. Şi iar ajungem la o suprasolicitare financiară a sistemului. – În încheiere, vorbiţi-ne despre modul în care actualul sistem se împacă cu situaţia reală din spitale – iar aici vorbim punctual pe neonatologie, naşteri şi pediatrie. – Neonatologia şi Pediatria vor fi mereu în strânsă legătură, iar ceea ce vă pot spune este că investiţiile vin cu cheltuieli de la sistem. Noi am reuşit să refacem la Sfântu Gheorghe o secţie de Neonatologie şi sălile de lăuzie cu bani proprii şi din sponsorizări, dar problema în sine e mult mai profundă. Totul implică bani, am mai spus, inclusiv zilele de internare pentru lăuze. Sigur, am putea şi noi să externăm nou-născuţii după o zi, două, de la naştere – aşa cum s-a întâmplat în cazul noului născut din familia regală a Angliei. Dar nu ne-o permite sistemul în sine. De ce? Pentru că degeaba apare ministrul Sănătăţii în conferinţe de presă unde spune că da, trebuie să reducem internările, dacă noi nu avem un sistem care să permită acest lucru, din moment ce nu avem sorele de caritate, cele care în Occident se duc acasă la mamele cu nou-născuţi şi le explică tot ceea ce trebuie să facă. Medicii de familie nu au cum să acopere munca de teren, au câte un singur asistent, astfel că preferăm să ţinem lăuzele internate câte patru-cinci zile, până înţeleg ce au de făcut şi ne asigurăm că nu se vor întoarce la noi în câteva zile, cu probleme. Vorbim, deci, despre un sistem cu probleme, un sistem care trebuie schimbat din rădăcini pentru a funcţiona, nu se poate să încerci să construieşti ceva pe o fundaţie şubredă, pentru că pur şi simplu nu va ţine.