Interviu cu candidatul PNL la Primăria Sfântu Gheorghe, Mădălin Guruianu.

Mădălin Guruianu este candidatul PNL pentru funcția de primar al municipiului Sfântu Gheorghe. El este susținut și de PSD, această formațiune neavând candidat propriu la funcția de primar, conform înţelegerii din cadrul USL. La fel cum am încercat şi zilele trecute cu alţi candidaţi la funcţia de primar, şi de această dată am vrut să aflăm cine este Mădălin Guruianu, dincolo de faptul că este președintele PNL Sfântu Gheorghe și un adept al tinereții eterne, fiind văzut mai tot timpul printre tineri.

– Nu sunteți născut la Sfântu Gheorghe. Cum ați ajuns aici?

– Am ajuns aici dintr-un motiv foarte simplu. M-am îndrăgostit foarte tare de o doamnă care era divorțată la vremea aceea și mi-a plăcut foarte mult ideea de a trăi într-un oraș mic, cochet, dar care m-a cucerit din prima și prin doamna respectivă, și prin copiii dânsei. Nu mai sunt în relație cu doamna respectivă, dar iată că a fost pasul decisiv, de 12 ani spun acestui loc “acasă” și nu cred că se va schimba această situație în toată viața mea. În afară de doamna de care vă vorbeam, în Sfântu Gheorghe m-a surprins faptul că aici a existat un grad mai mare de civilizație decât în orașul meu natal, Brăila. Practic comunismul a distrus acel oraș, l-a industrializat fără margini și fără gândire rațională, iar Sfântu Gheorghe a reprezentat pentru mine tocmai opusul acestui lucru: un orășel liniștit, cu oameni binedispuși, unde m-am simțit bine din prima.

– Povestiți-ne despre anii studenției. Ce amintiri aveți de pe vremea când ați fost student în București? Cum a fost viața de după cursuri pentru Mădălin Guruianu?

– În 1993 am terminat liceul în Brăila, după care am mers la facultate fără a avea scopuri foarte clare despre angajare sau planuri de după terminarea studiilor. Am urmat cursurile Facultății de Filozofie atras în primul rând de doi profesori geniali: Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu, mentorii care m-au făcut să aleg Bucureștiul și Facultatea de Filozofie. Un amănunt de care îmi aduc deseori aminte este acela că la cursurile lui Andrei Pleșu amfiteatrul era întotdeauna arhiplin. Noi trebuia să dăm examen din cursul lui, dar de fiecare dată veneau mulți studenți care pur și simplu vroiau să îl asculte pe Andrei Pleșu. Cât despre viața extrașcolară, am lucrat în diverse domenii: am fost agent imobiliar, am vândut ziare, sau am fost chelner. Mi-a plăcut însă foarte mult teatrul. Am crescut oarecum cu teatrul în casă, mama fiind actriță, dar în anii studenției a început să îmi placă mai mult decât o chestiune subiectivă. Am încercat să merg la cât mai multe spectacole, am lucrat la ziarul “Cotidianul”, unde am avut privilegiul de a putea intra gratuit la spectacole de teatru, lucru de care am profitat din plin.

– Ne-ați povestit cum ați ajuns în zona asta, dar puțini știu din ce trăiți la Sfântu Gheorghe. Unde lucrați?

– Sunt unele lucruri de clarificat în acest sens. Eu am avut în ultimii ani împreună cu alți parteneri jumătate din acțiunile “Observatorul de Covasna” și am scris și am lucrat destul de mult la acest cotidian. În paralel am avut și Librăria Pentru Comunitate, de care m-am ocupat în mod deosebit. Criza economică m-a determinat să fac doi pași importanți: am vândut tot ce ținea de acțiunile “Observatorul de Covasna”, pentru că am intrat și în politică, iar Librăria nu a mai putut rezista din cauza unor lovituri primite din cauza crizei. Așa se face că am direcționat majoritatea timpului meu în două direcții, și anume: mi-am dorit foarte mult să ajung în Consiliul Local și să mă ocup de proiectele CL în mod serios, și am încercat să supraviețuiesc din acea sumă minimă de bani pe care o primeam de la CL. În paralel am încercat să lucrez foarte mult pe partea de voluntariat cu tinerii. Trebuie să recunosc că acum patru ani, când am intrat în campania electorală, am luat niște credite destul de mari de la bancă, din care mi-am finanțat campania, iar din acești bani am reușit oarecum să merg înainte în condițiile în care locuiesc cu mama într-un apartament de două camere în cartierul Ciucului. Momentan colaborez cu multe persoane în a-i sprijini în dezvoltarea unor idei, dar nu lucrez nicăieri momentan cu carte de muncă.

– Tot vorbiți de munca de la Consiliul Local Sfântu Gheorghe. Fiind și președinte al Comisiei de Tineret și Sport, nu pot să nu vă întreb de decăderea echipei de baschet Sepsi BC. Cum percepeți dvs. această problemă?

– Răspunsul meu poate fi din cel puțin trei puncte de vedere: din cel al suporterului care am fost înainte de intrarea mea în CL, din punctul de vedere al consilierului care a votat alături de ceilalţi ca această echipă să obțină fonduri mai mari decât altele, și din cea a omului care a lucrat la Sepsi BC. Ca și suporter și colaborator al clubului am amintiri extrem de plăcute de pe vremea când echipa obținea rezultate remarcabile, atmosfera din tribunele de aici era un fenomen unic în țară, lucru confirmat de multe jucătoare care au trecut prin Sfântu Gheorghe. Ca și membru al Consiliului Local, vă spun că ne-am respectat angajamentul, am purtat discuții cu cei din conducerea clubului și ne-am onorat promisiunile. Sper ca acest sezon să fie doar o paranteză tristă din istoria clubului și la anul clubul să se reorganizeze și să vină cu un plan concret de relansare.

– Ați lăsat presa pentru viața civică, aţi candidat independent, apoi aţi lăsat viața civică pentru politică. Aveți de gând să lăsați politica pentru altceva? Și dacă da, pentru ce?

– Da, probabil că voi lăsa la un moment dat politica pentru altceva, rămâne de văzut pentru ce. Ceea ce mă interesează la ora actuală este că da, am lăsat presa, dar mi-a plăcut să o cunosc foarte din interior, pentru că îmi dau seama în momentul de față cât de transparent trebuie să fii ca și politician sau persoană publică. Din alt punct de vedere, dacă viața civică s-ar intersecta și ar reuși să domine viața politică, cred că ne-am schimba cu toții părerea despre politicieni. Eu cred că nimeni nu se naște ca să fie politician. Cred că mai degrabă ai nevoie de un background sănătos din viața civilă, să demonstrezi că poți face ceva pe picioarele tale, și apoi să faci pasul către viața politică.

– În afară de viața politică și cea de voluntar, ce vă place să faceți? Cu ce vă ocupați în timpul liber?

– În mod deosebit îmi place să citesc. Nu întâmplător am avut acea Librărie, și nu întâmplător unul dintre cele mai mari vise pe care le am este acela de a avea din nou o Librărie în Sfântu Gheorghe. De asemenea îmi place să mă uit la filme de o anumită calitate, să joc tenis, fotbal sau tenis de masă. Sunt sporturile mele favorite din punct de vedere personal, pentru că deși îmi place foarte mult baschetul înălțimea nu mă avantajează în a juca acest sport.

– Vă petreceți o mare parte din timp alături de tineri. Vă considerați un exemplu, un mentor pentru ei?

– Sunt mentor pentru tineri, și invers. Mulți dintre ei au fost exemplari prin prisma reușitei lor. Nu cred în modelul adultului care știe întotdeauna ce să fie și ce să facă. M-am simțit și mă simt în continuare provocat de tineri, alături de ei, mai ales la clubul de debate abordăm teme dintre cele mai diverse, iar astfel și eu, ca adult, învăț continuu. Un mentor sau un profesor bun este acela care te provoacă și care se lasă provocat.

– Ce planuri aveți pe plan personal?

– Pentru mine lucrurile personale nu s-au aranjat într-o măsură pozitivă în momentul în care m-am despărțit de doamna de care v-am vorbit la începutul acestei discuții. Acel moment a coincis cu această puternică implicare a mea pentru a spune că nu viața personală este cel mai important lucru prin care poți să reușești în comunitate. Poți găsi împlinirea prin multe formule. Nu spun că nu merităm fiecare să ne gândim la viața personală, dar în momentul în care vrei și poți ca alături de alții să pui ceva pe masă pentru o comunitate, cu mâna pe inimă vă spun că acest sentiment poate suplini cu succes lipsurile unei vieți personale nu atât de împlinite. Sunt o persoană care are aproape 40 de ani, n-a reușit să se căsătorească, dar este mândru că a crescut doi copii împreună cu cineva ce îi avea dintr-o căsnicie anterioară. Nu mi-am propus nici să mă căsătoresc, nici să am un copil în următorul interval de timp.