Interviu cu subprefectul PNL, Cosmin Boricean

Au trecut aproape trei ani de când Cosmin Boricean a fost învestit în funcția de subprefect al județului Covasna, la propunerea Partidului Național Liberal, pentru unul dintre cele două posturi înființate în conducerea Instituției Prefectului. De atunci au trecut o pandemie, o criză guvernamentală, a început războiul în Ucraina și au urmat criza energetică și cea a gazelor. Cum se resimt toate acestea de la nivelul funcției de subprefect de Covasna, ce atribuții are acesta și ce probleme trebuie și poate să rezolve? Care e specificul județului nostru și ce crede despre finanțările care vin aici din exterior? Acestea sunt câteva dintre întrebările la care ne-a răspuns subprefectul Cosmin Boricean în interviul care urmează. 

– A fost un mandat doar aparent mai simplu decât precedentul, dar suntem convinși că, deși poate mai puțin vizibile acum, după pandemie, provocările nu au fost puține. În realitate, ați traversat criza refugiaților, există criza energetică, acum ne așteaptă un context deloc simplu pe tema termoficării. Cum a fost anul ce se încheie pentru subprefectul Cosmin Boricean?

– Înainte să începem, vreau să clarific un aspect tehnic: eu am un singur mandat de subprefect, care începe în ianuarie 2020, cu o întrerupere de 2 zile, ocazionat de acea hotărâre de Guvern emisă pentru trecerea de la înalți funcționari publici la demnitari. Acesta a fost un moment de cotitură, de transparentizare al procesului de numire, și ne-a permis cumva să ne asumăm și culoarea politică și doctrinele după care ne ghidăm în activitatea noastră, dar care a venit cu o provocare proprie: găsirea unui echilibru între activitatea profesională și cea politică.

Ca să răspund la întrebare trebuie să spun că anul care se încheie a fost, din nou, un an plin de provocări. Privind retroactiv, pot spune că fiecare an de mandat a avut obstacolele și satisfacțiile lui.

De la schimbarea colegilor mei din echipa managerială a Instituției Prefectului până la situațiile de criză pe care a trebuit să le gestionăm, schimbările au fost extrem de multe și cu impact mare asupra comunității, asupra instituției și implicit asupra mea. Revenind la anul 2022, îl pot descrie astfel: debut de an aparent calm și final de an, la fel, aparent calm, dar imprevizibil.

„Aparent” fiind cuvântul-cheie. La momentul ianuarie 2022, credeam că cea mai mare provocare va fi revenirea la normalitate, cu tot ceea ce implică viața post-covid. Încet-încet, începeam să identific o oarecare rutină în activitatea mea de subprefect, dar nu a durat mult. Din păcate, invadarea Ucrainei s-a materializat în 24 februarie, iar noi, ca țară vecină, a trebuit să ne adaptăm rapid situației. Și aici în Covasna, deși ne aflăm în centrul țării, am avut de gestionat criza refugiaților, și cred că acela a fost momentul care m-a impactat cel mai tare: când am văzut numărul copleșitor de mame cu copii care fug din calea războiului. Știm cu toții că problemele din domeniul energiei și al termoficării derivă din acest conflict. Din păcate, criza energetică și criza termoficării ne ating pe toți, deopotrivă, indiferent de funcție și statut. Desigur, ar fi plăcut să poți ieși în fața cetățenilor să spui că ai găsit soluția optimă pentru toți. Dar nu se poate, și adevărul este că e extrem de dificil să păstrezi echilibrul între sectorul public și cel privat, astfel încât orice decizie luată la nivel politic să fie echitabilă pentru toate părțile. De aceea, anul acesta am încercat să îmi exprim mai mult susținerea pentru mediul de afaceri din județ, și așa afectat de pandemie, și acum de facturile la energie și gaz. În ceea ce privește mandatul meu de subprefect, pot spune liniștit că fiecare an, luat separat, ar fi subiect pentru câte un articol, și tot ar rămâne lucruri nespuse!

– Cum arată o săptămână din viața subprefectului? Nu ne putem lăuda că suntem o țară cu o cultură politică strălucită, așa că nu știu câți sunt oamenii care știu cu adevărat cu ce se ocupă un subprefect și care sunt principalele lui activități și responsabilități....

– O săptămână din viața subprefectului? Ar fi interesant să îți pot descrie o săptămână standard. Dar nu pot. Desigur, există activități zilnice pe care trebuie să le îndeplinim, dar adeseori acestea sunt tulburate de toate neprevăzutele care apar. În principiu, din activitatea de subprefect nu vor lipsi niciodată trierea corespondenței, avizarea documentației elaborate de către aparatul de specialitate, ședințele, audiențele... și multe altele! Dacă, de pildă, avem ședințe lunare, pe care le organizăm din timp, cum ar fi Colegiul Prefectural, avem și alte întâlniri de lucru, precum cele ale Comitetului Județean de Situații de Urgență, unde, încercăm evident, să soluționăm urgențe, împreună cu colegii noștri din cadrul MAI și de la nivelul serviciilor publice deconcentrate. Săptămânal, avem audiențele cu publicul, dar, dacă este să fiu cinstit, ușa mea este deschisă oricui are nevoie, nu doar în timpul acestor audiențe prestabilite. Între toate acestea avem ședințe operative, consultări cu colegii din instituție pentru îmbunătățirea activității. Raportându-ne strict la atribuții, ar trebui să redau un extras din lege, care este stufos și tehnic. Reformulând aceste prevederi legale, aș zice așa: supravegherea și îndrumarea serviciilor publice în derularea unei activități eficiente și orientate către cetățeni și soluționarea situațiilor de criză ori cu caracter urgent, în timp ce veghem la aplicarea Planului de Guvernare asumat de către coaliție, în cei mai buni termeni. Acestea se realizează prin activitatea unor comisii și comitete mixte care presupun aportul instituțiilor abilitate, în fiecare sector: comisii de dialog social, grupuri de lucru, comitete județene care au în prim-plan persoanele dezavantajate, persoanele vârstnice, comunitățile vulnerabile, elevii, pregătirea în fața calamităților naturale, răspunsul în fața unor situații de criză... și lista continuă în funcție de tot ceea ce se întâmplă în comunitate, în țară și chiar la nivel global. Dar, ca să completez ideea, o parte foarte importantă din activitatea mea presupune să mențin o relație permanentă cu reprezentanții serviciilor publice deconcentrate și ale unităților administrativ-teritoriale care se regăsesc la noi în județ, dar și cu structurile cu care colaborăm la nivel central.

– Spuneți-ne care au fost problemele principale cu care v-ați preocupat, în calitate de reprezentant al Guvernului în teritoriu?

– Toate problemele pe care le-am întâmpinat în activitatea mea au fost tratate din perspectiva unui reprezentant al Guvernului. Funcția de subprefect se îndeplinește în conformitate cu directivele Guvernului, bineînțeles trecute prin prisma propriei persoane și adaptate județului. E complicat să faci o ierarhizare, deoarece, dintr-un anume punct de vedere, toate sunt probleme importante. Este evident că pandemia, cea care și-a pus amprenta pe întregul mandat, și acum complicațiile provocate de războiul din Ucraina sunt primele în listă. Aș mai adăuga activitatea din celulele de criză constituite pentru acel incendiu din localitatea Comandău de la începutul acestui an, fisurarea digului din Dobârlău, blocarea DN 11 spre Brețcu prin prăbușirea unor arbori sau activitățile aferente alegerilor locale și parlamentare, proiectelor de hotărâri pentru ajutoarele financiare acordate UAT-urilor, lucrărilor efectuate la clădirea Prefecturii, mutarea Serviciului Public Comunitar de Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor... toate au fost situații inedite, noi, cu provocări specifice. 

– În contextul unei alianțe politice la guvernare, percepția a fost de mai mult echilibru și o mai bună colaborare cu restul colegilor din instituție, dar și cu reprezentanții partidelor politice din zonă. Cum au stat, în fapt, lucrurile?

– Da, cred că percepția este una corectă. Faptul că partidele din coaliție au câte un reprezentant în echipa noastră managerială se resimte într-un mod pozitiv. Discuții în contradictoriu, viziuni diferite, vor exista întotdeauna. Fiecare dintre noi este influențat în rezolvarea situațiilor de doctrina politică, acest lucru e clar, însă faptul că mereu reușim să găsim un consens dovedește faptul că în exercitarea funcțiilor avem un singur obiectiv: binele cetățenilor noștri. Comunicarea, dialogul deschis și caracterul colegilor mei din echipa de conducere sunt factori care ne-au permis să menținem echilibrul în instituție, echilibru care se reflectă în rezultatele livrate cetățenilor. Sunt convins de faptul că întreaga echipă de conducere este recunoscătoare colegilor din instituție care vin în sprijinul nostru cu expertiză pentru identificarea unor soluții viabile la problemele care se ivesc. Părerea fiecăruia, sfatul și de ce nu, trebuie să recunosc, uneori chiar soluția oferită de către cei din subordine, au fost extrem de utile și apreciate de mine, personal, ca și superior ierarhic, dar și ca om.

– Credeți că, în contextul unui conflict militar în apropiere, reprezentanții partidelor politice au reușit să fie cumva mai solidari și să vadă interesul comun, mai presus de orgolii și interese mărunte?

– Cu siguranță s-a dovedit că voință există. Dovada stă în faptul că centrele de distribuție a ajutoarelor de la granițe și centrele de refugiați din restul țării au fost întemeiate practic peste noapte, iar resursele folosite în tot ceea ce implică ajutorarea acestor persoane sunt asigurate în continuare... Evident, agenda politică nu dispare în totalitate odată cu criza, dar e important să punctăm faptul că oamenii nu au avut de suferit din cauza unor decizii vitale, amânate de către reprezentanții partidelor. Un alt aspect pe care eu îl apreciez este calitatea umană a covăsnenilor care s-au mobilizat remarcabil și au venit în sprijinul refugiaților care au tranzitat și care s-au oprit pe raza județului nostru. 

– Ați spus, la începutul mandatului, că, după toată nebunia cu pandemia, vă doriți ca, de data aceasta, să puteți fi mai mult în mijlocul oamenilor, printre cetățeni. Ați reușit acest lucru? Care este pulsul comunității românești prin filtrul dumneavoastră, într-un context în care, după pandemie, oamenii au trebuit acum să gestioneze alte griji și crize.

– Mi-ar plăcea să pot oferi un răspuns ferm la această întrebare. Da, cu siguranță am încercat să fiu mai aproape de oameni. Am început cu colegii din instituție... după perioada dezolantă din pandemie când contactele au fost restricționate cât de mult s-a putut, am simțit că este nevoie de reconectare între colegi. Pe de altă parte, am participat la mult mai multe evenimente unde Instituția Prefectului nu ar fi fost foarte prezentă în alți ani, tocmai ca să arăt că fiecare om contează, indiferent de statut, poziție, etnie, rasă, și așa mai departe. Nu îmi doresc să vorbesc despre un anume tip de comunitate. Cuvântul „comunitate” în viziunea mea reprezintă toții oamenii din zonă. Cu toții suntem români, avem etnii diferite, dar toți suntem cetățeni români. În alocuțiunile din acest an am vrut să insist pe acest aspect și mereu am pledat pentru toleranță și înțelegere, nu pentru tabere și separare. Dacă ar fi să mă raportez, totuși, la comunitatea strict românească din județ, cu activități ce țin de tradițiile și datinile românești, chiar de curând am participat la o șezătoare aniversară de ii românești, la sfințirea crucilor ce se vor monta pe Biserica Mare din Belin, dar și alte evenimente similare la care am participat cu drag în decursul mandatului meu... Dintre toate evenimentele publice la care am fost invitat, poate că am fost mai prezent la activitățile din Bazinul Buzaielor, unde trebuie să recunosc că sunt atras și din punct de vedere sentimental, datorită originilor mele.

– Care ați resimțit că sunt principalele nevoi ale oamenilor în această perioadă și cum credeți că poate răspunde administrația centrală și locală acestor nevoi?

– În primul rând, diferențele salariale dintre județul nostru și unele mai dezvoltate, învecinate, cum ar fi de exemplu Brașovul. Nu putem generaliza, dar, în principiu, salariile din județul nostru sunt mai mici, și asta se datorează faptului că județul nostru nu și-a atins încă potențialul economic maxim. Administrația centrală trebuie în primul rând, să reglementeze acele vicii legislative care permit aceste diferențe. Administrația locală trebuie să asigure dezvoltarea locală, să atragă investitori cu potențial economic și care să ofere o gamă largă de locuri de muncă, pentru toate tipurile de calificări. O perspectivă favorabilă pentru această dezvoltare economică la care sperăm vine cu deschiderea Aeroportului de la Ghimbav. Potențialul economic este semnificativ și îmi doresc ca autoritățile noastre locale să se folosească de acest aspect, iar posibilitățile oferite să fie valorificate pe măsură! Serviciile sociale și programele de dezvoltare personală și profesională vin și ele mână în mână cu potențialul economic al fiecărui județ. Este mult de lucru, dar noi, aici în Covasna, suntem pe drumul cel bun. 

– În contextul vizitelor repetate ale unor oficiali maghiari în zonă, s-a anunțat că vor continua proiectele cu finanțare din Ungaria. La nivel politic, cum sunt percepute aceste intervenții ale statului maghiar în economia românească? Și, în același timp, cum credeți că ar trebui să se raporteze la ele românii din zonă?

– Aceasta este exact tipul de întrebare de care se feresc toți...

Ajutorul financiar maghiar este o realitate a zonei. Sunt convins că oamenii se întreabă de ce este necesar și dacă este corect ca un alt stat să intervină economic în această zonă. Pe de o parte, de aceste investiții se vor bucura cu toții, români, maghiari, romi... deși, repet: în ochii mei suntem o singură comunitate. Probabil acesta este un prilej să conștientizăm că, la nivel politic, este loc de mai bine. Dacă este să privim nu doar politic, ci și omenește, este normal ca stat să vrei să îți ajuți comunitățile minoritare, oriunde s-ar regăsi ele.

Din punct de vedere al funcției de subprefect, trebuie să mă asigur că aceste ajutoare se acordă în condiții de legalitate și de faptul că ele sunt echitabile pentru toți, cetățenii din județ! În același timp, sunt convins că și statul român ar fi intervenit din timp în cazul în care aceste ajutoare ar fi afectat negativ comunitatea sau dacă ar fi depășite limitele legalității. În altă ordine de idei, îmi doresc ca și noi să venim în sprijinul comunităților de români din Republica Moldova, din Ucraina, Serbia, Bulgaria și de ce nu, pe cât posibil, din toată diaspora, bineînțeles fără a-i afecta pe cei care trăiesc în România. Revenind la finanțări din partea Guvernului, aș vrea să punctez faptul că, în ultimii trei ani, fondurile alocate acestei zone de către Guvernul României sunt semnificativ mai mari decât în anii precedenți, iar acest lucru este recunoscut, cred eu, de către toți colegii de coaliție.

– În contextul apropierii zilei naționale, Instituția Prefectului este din nou cea sub patronajul căreia se desfășoară evenimentele, foarte importante pentru românii din zonă, dar, în realitate, rolul ei este doar unul de coordonare, finanțările venind tot de la UAT-urile locale. Considerați că poate ar trebui să se găsească o modalitate prin care instituția prefecturii să se poată implica și cu resurse proprii în asemenea evenimente? Senzația rămâne aceea că banii alocați rămân puțini și că sprijinul venit din partea primăriilor și a CJ este mai mult un compromis politic și nu un suport real, venit cu deschidere și generozitate.

– Pentru ca Instituția Prefectului să se poată implica financiar în aceste activități ar trebui modificată legislația. Noi, spre deosebire de Consiliul Județean și de unitățile administrativ-teritoriale, suntem ordonatori terțiari de credite. Deși e un aspect tehnic, e important să fac această precizare, pentru că vreau să se înțeleagă faptul că, la repartiția bugetului, noi suntem deja a treia mână. Noi decidem strict asupra bugetului repartizat nouă, pentru desfășurarea activității proprii. Din nou, era loc de mai bine în ceea ce privește bugetul alocat activităților dedicate Zilei Naționale. Dar, după cum s-a punctat în ședințele Comitetului de organizare a manifestărilor, aceasta este Ziua Națională și ne aparține tuturor deopotrivă. Refuz categoric să transform această sărbătoare într-un motiv de discordie în comunitatea noastră. Apreciez, personal, implicarea tuturor asociațiilor, fundațiilor, ONG-urilor, a consiliilor locale și a consiliului județean. Pot să vă spun sincer că finanțarea activităților s-a realizat puțin mai bine decât am preconizat eu, semn de deschidere din partea colegilor de coaliție. Nu voi nega însă că mi-ar fi plăcut ca finanțarea acestor activități să fie direct proporțională cu însemnătatea evenimentului, dar și cu bugetele aprobate pentru alte acțiuni și evenimente organizate la nivelul municipiului nostru. Desigur, întotdeauna sperăm la mai bine, dar au fost demarate discuții pentru anul 2023 și vom face eforturi mai mari să asigurăm pe viitor o finanțare adecvată pentru Ziua Națională. Ne dorim ca această finanțare să nu depindă exclusiv de bugetul autorităților locale, ci, prin colaborarea cu reprezentanții Serviciului de Dezvoltare Comunitară din cadrul Secretariatului General al Guvernului, asociațiile, fundațiile și ONG-urile să obțină, prin proiectele depuse, sume adecvate pentru organizarea manifestărilor dedicate Zilei Naționale a României. Până atunci, pot să spun că Programul de anul acesta este foarte divers, și este dedicat tuturor, indiferent de etnie! 

– La final, un gând adresat cetățenilor: se apropie finalul de an, va veni repede peste noi 2023, ce trebuie să aibă în minte oamenii în această perioadă și cum să se raporteze la ce se întâmplă în viața comunității și a țării?

– Aș vrea să reamintesc tuturor că orice final aduce cu sine un nou început! Da, este un clișeu, dar adevărul este că un început nou ne dă prilejul să o luăm de la capăt sub toate aspectele. Poate că rezoluțiile pentru noul an ale fiecăruia dintre noi ar trebui să conțină cuvinte precum echilibru, compasiune, toleranță, speranță, răbdare și curaj. Să nu uităm greutățile care ne-au încercat și să facem tot posibilul ca ele să nu se repete. Să fim uniți și să cooperăm, să fim conștienți că împreună suntem mai puternici întotdeauna! Să ne rugăm pentru sănătatea noastră și a celor dragi și să ne bucurăm de tot ceea ce viața ne oferă!