Interviu cu profesoara Doina Pătrunjel din Întorsura Buzăului, care în 15 iunie a îmbrățișat o nouă etapă a vieții - pensia

Peste 9.000 de elevi din zona Întorsurii Buzăului au cunoscut-o în cei 34 de ani împliniți în activitatea didactică. Profesoara Doina Pătrunjel, cea care la catedră se ocupa de predarea științelor exacte (chimie, fizică, chiar și biologie uneori), a înțeles dintotdeauna că dincolo de formule și calcule, altele sunt lecțiile de care elevii săi ar putea avea nevoie în viață, ca de exemplu:  comportamentul civilizat, grija față de ceilalți, zâmbetul și punctualitatea. Un spirit mereu tânăr, dornic de experiențe și proiecte noi, profesoara de suflet a multora dintre elevii întorsureni îmbrățișează acum, odată cu încheierea acestui an școlar, o nouă etapă din viață, un nou început: pensia. Însă chiar dacă nu va mai fi la școală în fiecare zi, aceasta va rămâne aproape de tinerii din Întorsura Buzăului în alt mod. În interviul următor, Doina Pătrunjel ne povestește despre planurile sale de viitor, dar și despre cei 34 de ani petrecuți la catedrele din zona Buzaielor.

Cât înseamnă în ani și în generații de elevi cariera dumneavoastră de cadru didactic?

Am început să lucrez cu elevii acum 34 ani, adică din septembrie 1984. În toți acești ani am fost dirigintă a câte unui grup de elevi, excepție anii 2000-2001(director adjunct), 2001-2002 și 2006-2010 (director adjunct). Am consiliat patru promoții de elevi (1993, 1997, 2001 și 2006) la Școala Gimnazială Mihail Sadoveanu și încă două promoții (2014 și 2017) la Liceul Teoretic Mircea Eliade. În ceilalți ani școlari, am preluat clase de la colegii mei și am fost dirigintă doar pentru un an.

Dacă facem un calcul, putem estima numărul elevilor cu care am interacționat în sala de clasă în acești ani: 30 elevi/clasă x 9 clase/an x 34 ani= 9180 elevi. Impresionant, nu-i așa? Doar profesorii au șansa de a cunoaște atâția copii, de a-i vedea crescând, de a se împlini prin realizările lor profesionale și personale, de a se bucura de revederea de la școală, mai ales, în calitate de părinți ai actualilor elevi.

Care sunt școlile unde v-ați lăsat „amprenta”?

Am început activitatea de profesor la Școala Generală nr. 2 Brădet, acum Școala Gimnazială „Gheorghe Zaharia”, unde am predat Chimie și Fizică până în anul 1990, excepție făcând anul școlar 1987-1988, când am predat Chimie, Fizică și Biologie la Școala Generală Barcani, acum Școala Gimnazială „Andrei Șaguna”, iar în anul școlar 1988-1989 am predat și la Școala Generală nr.3 Bobocea. Din anul 1988 am început o colaborare cu Școala Generală nr.1 Întorsura Buzăului, acum Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu”, unde am predat Fizica la două clase și mi-am sprijinit colegii în pregătirea elevilor pentru proba practică a Olimpiadei Naționale de Chimie.

Începând din septembrie 1990 am devenit profesor titular la Școala Gimnazială Mihail Sadoveanu, și  am predat Chimie și Fizică, uneori Geografie și chiar Desen tehnic, până în anul 2010, când am cerut transferul la Liceul Teoretic Mircea Eliade. În această perioadă, am avut colaborări și cu Grupul Școlar Nicolae Bălcescu, unde am predat Fizică  (la seral) și Chimie, cu Școlile Gimnaziale Barcani și Brădet.

Dacă ați putea să dați timpul înapoi, ați alege altă carieră?

Cu siguranță aș alege cariera didactică. Puține profesii îți oferă satisfacția de a lucra cu oamenii și în special cu tinerii. Energia pe care ei o transmit, întrebările lor, căutările lor ne păstrează tineri, dinamici și mereu conectați la realitate.

Puteați, sunt absolut convinsă, să fiți un mare specialist într-un laborator de chimie din țară sau din străinătate. Ce v-a făcut totuși să vreți să vă petreceți viața în jurul tinerilor din zona Buzaielor?

Da, la terminarea studiilor universitare, acesta a fost visul meu: să lucrez într-un laborator de cercetare și să descopăr noi tratamente care să îmbunătățească viața oamenilor.

Însă, visul meu nu a fost să se împlinească într-un laborator de cercetare, ci într-un laborator școlar, iar dacă am reușit să îmbunătățesc în vreun fel viața oamenilor pe care i-am întâlnit, numai ei ar putea să spună. Uneori, găsești cu totul alte căi, la care nici nu te-ai fi gândit, de a-ți împlini visul! Important este să fii deschis, curajos și să le recunoști! Conform unuia dintre principiile pe care le-am urmat, e bine să îți alegi o profesie care să îți placă foarte mult, fiind pregătit ca mulți, mulți ani să faci această activitate cu aceeași pasiune. Se pare că, alegând să îi învăț pe tinerii întorsureni timp de 34 de ani, mi-am găsit profesia potrivită.

Din nou sunt convinsă că experiențele atâtor ani de muncă v-au transformat atât ca om, cât și ca profesor. Cum erați la început?

Cred că educația pe care am primit-o în familie și în școală m-a pregătit bine pentru viață, pentru viața reală, cea care îți „oferă” aproape zilnic o problemă greu de rezolvat, îți cere să fii mereu disponibil, să fii creativ, să experimentezi, să ai răbdare, să înveți lucruri noi la orice vârstă, să comunici eficient, să lucrezi în echipă și multe altele.

La începutul carierei mele didactice nu știam prea bine ce trebuie să facă profesorul (ce bine mi-ar fi prins un mentor!), cum să se facă înțeles, cum să capteze interesul elevilor și cum să  interacționeze cu părinții ? Chiar în primul trimestru al primului meu an în învățământ de la Școala din Brădet, mi s-a spus că trebuie să realizez o lecție demonstrativă la Chimie în fața profesorilor de specialitate din întreaga zonă: d-na Bularca, d-na Idomir Maria, d-na Popica Aneta de la liceu, domnii Tișcă și Mirică de la Școala Generală și alți colegi care predau atunci Chimie și Fizică la școlile din Barcani și din Sita Buzăului. Este o mare responsabilitate pentru un profesor în primul an de învățământ să susțină o activitate didactică-model în fața unor colegi cu multă experiență și cu rezultate valoroase. Firesc ar fi fost ca profesorii începători să învețe de la cei cu experiență, dar se poate și invers! Am pregătit -cât am știut de bine- lecția despre Hidrogen, dar în dimineața inspecției, am constatat că aparatul de proiecție pentru diapozitive (dați o căutare pe Google dacă nu vă amintiți!) –care era elementul-surpriză pentru evaluarea lecției mele- era stricat; de fapt, aparatul era funcțional, dar eu, din cauza emoțiilor, uitasem să îl conectez la priză. Noroc cu un coleg de-al nostru care a observat imediat și a remediat „defecțiunea”. Lecția a decurs bine, elevii din clasa a VIII-a au impresionat în mod plăcut asistența, iar eu am fost lăudată de colegii mei.

Vă mai amintiți când și unde a fost prima lecție pe care ați predat-o?  Ce ați simțit atunci?

Sigur. Prima lecție am predat-o la Școala din Brădet, în septembrie 1984. Eram sfioasă, nu știam să gestionez bine timpul, nu știam să organizez o activitate cu 36 de elevi, dar eram conștientă că eu nu aș avea salariu dacă ei nu ar avea nevoie de mine; de aceea m-am străduit mereu să îi ajut pe elevii mei, să-i atrag spre studiul Chimiei, să creadă ca și mine că aceasta disciplină e cea mai frumoasă. Și am reușit, de multe ori!

Ați fost dirigintă la numeroase clase, deci practic ca o mamă pentru sute, poate chiar mii de elevi, mai mici sau mai mari. Care a fost principala lecție de viață pe care le-ați predat-o acestor elevi?

I-am învățat pe elevii mei că sunt valoroși, că își pot împlini visul chiar dacă trăiesc și învață într-un oraș mic, că succesul îi răsplătește pe cei care muncesc cu perseverență și că profesia potrivită este cea pe care o faci cu pasiune în fiecare zi, toată viața.

Formulele învățate la Chimie le vor uita, cu siguranță, mulți dintre ei, dar comportamentul civilizat, grija față de ceilalți, zâmbetul și punctualitatea și le vor aminti toată viața.

Știu, pentru că și eu am fost acolo, că ați avut curajul – dacă putem să-i spunem așa, să fiți diriginta primilor absolvenți de Step by Step din Întorsura Buzăului. Ce gânduri vă încercau atunci, fiind o provocare nemaiîntâlnită pentru profesorii întorsureni?

Acum 20 de ani, învățământul era tradițional, cu bune și cu rele, iar românii nu știau prea multe despre alternativele educaționale. Datorită unor întorsureni curajoși, care și-au înscris copiii la clasele Step by Step în anul 1998, adică părinții voștri, această alternativă a prins foarte bine în zona noastră și a devenit foarte atractivă pentru elevi. Fiind ceva nou, am fost interesată și eu să înțeleg abordarea învățării pe centre și principiile Step by Step; fiind o formă de învățare deschisă, deseori, în orele libere, intram în clasă și asistam sau participam la activități. Apoi, la solicitarea învățătoarelor Dragomir Viorica și Drecea Simona am început colaborarea cu elevii de la Step by Step prin clasa a III-a, la orele de Științe, când am realizat experimente simple prin metoda investigației. Ne-am apropiat foarte mult, primeam bilețele și felicitări scrise de copiii de la SBS, eram invitată la multe dintre evenimentele pregătite de ei, încât s-a creat o legătură puternică între noi. Am fost uimită că acești copii învățau tot timpul, chiar și atunci când se jucau, cereau teme suplimentare și voiau să petreacă timp la școală mai mult de 8 ore pe zi.

Mi-am dorit să fiu profesoara lor de Științe, de Chimie și de Fizică și, mai ales, diriginta lor!

Au fost  momente memorabile, m-am bucurat de fiecare clipă în care au fost apreciați, am suferit împreună cu ei atunci când nu au fost înțeleși, am realizat proiecte minunate (Vă amintiți „Dumbrava minunată”? Cursul opțional despre râurile lumii? Dar organizarea întâlnirii de 10 ani pentru absolvenții promoției 1993?). Momente grele au fost multe, uneori 6 pe zi, adică la fiecare lecție de la clasă, dar am trecut peste ele împreună, bazându-mă pe ajutorul părinților clasei și având convingerea că orice început e greu, că rezultatele obținute motivează efortul depus și că viitorul Step by Step depinde de reușita noastră, a primei promoții.

Ați învățat multe generații de elevi, dar aș vrea să vă întreb ce ați învățat dumneavoastră de la ei?

Am învățat multe lucruri de la elevii mei, mereu am primit câte o lecție de viață de la ei. Am învățat să adaptez parcurgerea materiei (de obicei, pe asta se concentrează un profesor!) la nevoile lor de învățare; am învățat să îmi asum rolul de „regizor” în învățare și nu de „personaj principal”; am învățat că elevii pot realiza singuri evenimente, spectacole, expoziții, prezentări de diseminare și promovare, strângere de fonduri, acțiuni caritabile, voluntariat: trebuie doar să fie motivați, lăsați să facă și consiliați dacă au nevoie; am învățat să folosesc tehnologia de la elevii mei, cărora le mulțumesc pentru răbdare.

În ultima perioadă v-ați concentrat pe promovarea proiectelor europene atât în rândul profesorilor de la „Mircea Eliade”, cât și în rândul cadrelor din alte școli din zona Buzaielor. Mai mult, chiar ați încheiat cu succes unul dintre cele mai importante proiecte ale Liceului Teoretic „Mircea Eliade”, în care ați fost partener alături de alte cinci școli din Europa. Cum vedeți viitorul acestor proiecte Erasmus+ în școlile covăsnene?

Pe măsură ce am acumulat experiență în domeniul învățării, am participat cu elevii întorsureni la Olimpiada Națională de Chimie, Olimpiada Națională de Fizică și la Olimpiada de Științe pentru Juniori, am organizat activități educative de anvergură și cu impact puternic în comunitate, am simțit că rutina e pe cale de a se instala în viața mea profesională. Aveam nevoie de alte provocări, de o rupere de ritm. Desigur, clasa Step by Step m-a ajutat foarte mult în acest sens, dar m-am simțit atrasă și de activitatea de formator pentru adulți, pe de-o parte, și de implementarea proiectelor europene, pe de altă parte. Dorința de  formare a adulților se datorează doamnei Korodi Hajnal, fosta directoare a Casei Corpului Didactic Sfântu Gheorghe, o adevărată profesionistă și un om de o calitate deosebită, iar implementarea proiectelor europene am început-o cu prof. Bumbac Silvia, fosta directoare a Școlii Gimnaziale Mihail Sadoveanu. Din păcate, amândouă au plecat dintre noi de câtva timp....

Am fost formator pentru mai multe grupe de cadre didactice, atât în județul nostru, cât și în județele Brașov, Harghita, Buzău și Brăila prin proiectele: „Educație pentru sănătate în școala românească”(2005), PHARE „Acces la educație pentru grupuri dezavantajate”(2005-2006), „Instruire în societatea cunoașterii” (Intel-Teach- 2007-2010), „e-Chimie”(2011-2012), „Sigur.Info”(2014-2015). Prima mea participare la o mobilitate internațională a fost în Marea Britanie, în ianuarie 2001, în cadrul unui proiect Comenius, coordonat de prof. Bumbac Silvia; am fost încântată de sistemul de învățământ britanic, am reușit să comunic (e drept, foarte concis!) în limba engleză, am schimbat opinii cu  alți profesori, am vizitat locuri minunate. Mi-a plăcut atmosfera din școala aceea, bucuria elevilor și atitudinea profesorilor. Mi-am dorit ca și colegii mei să aibă ocazia de a cunoaște alte sisteme educaționale din Europa pentru a reuși să îi pregătească pe elevi și mai bine pentru viață.

După această experiență, am fost tot mai interesată de proiectele europene. La Liceul Teoretic Mircea Eliade am găsit o echipă de profesori dornică să se implice în astfel de activități, o mulțime de elevi curioși, harnici, curajoși și deschiși și niște părinți foarte activi și generoși. Cu ajutorul lor am reușit să includ liceul nostru în Academia Școlilor Central-Europene, lucru atestat de cele două plăcuțe ACES de la intrarea principală a instituției, implementând activitățile din două parteneriate cu Republica Moldova și Bulgaria, în 2013-2014, respectiv 2015-2016, finanțate cu sprijinul ERSTE Foundation, în cooperare cu Interkulturelles Zentrum din Viena și VČELÍ DOM Bratislava. Atunci, 62 de elevi întorsureni și 10 profesori au reprezentat cu cinste Liceul Teoretic Mircea Eliade, orașul nostru și România.

În anul școlar 2014-2015, am implementat la clasa a X-a C, cursul de educație antreprenorială ECO-nomia, oferit de Junior Achievement Romania și am participat la o competiție națională educație pentru  dezvoltarea durabilă a localităților mici (Greenovation Challenge) cu proiectul „Piramida de la Întorsura Buzăului”; trei eleve întorsurene au câștigat dreptul de a participa la un schimb de experiență în Norvegia (Greenovation Camp), beneficiind de finanțare prin granturile SEE (Spatiul Economic European) 2009-2014.

În anul 2016 am inclus Liceul Teoretic Mircea Eliade în familia Erasmus+, prilej de a le oferi elevilor și profesorilor noștri alte ocazii de învățare prin mobilități de o săptămână în cele cinci țări partenere. Acum, la încheierea primului proiect Erasmus+, am convingerea că elevii și profesorii vor continua să atragă fonduri europene prin proiecte școlare pentru că știu cum, pentru că au idei valoroase, pentru că își doresc să învețe mai bine, să călătorească și să reprezinte cu cinste valorile românești în toată Europa.      

De asemenea, de ce le-ați transmite profesorilor să se îndrepte și spre astfel de metode de învățare – mai degrabă aplicative, decât teoretice?

Învățarea formală este necesară, dar nu este suficientă. În prezent, tinerii noștri sunt foarte bine informați, au dobândit competențe de comunicare, IT, antreprenoriale, lucru în echipă etc. Învățarea formală a rămas în urma vremurilor, așa că până când o vom adapta la nevoile actuale ale tinerilor, este nevoie să le oferim cât mai multe ocazii non formale de învățare. Acestea îi motivează pe tineri să învețe, să fie mai deschiși și curajoși și le consolidează stima de sine.

Dacă ați avea puterea să schimbați ceva în sistemul de învățământ românesc, care ar fi primul lucru pe care l-ați face?

Pregătirea inițială a profesorilor determină calitatea educației. Cred că primul lucru pe care l-aș schimba ar fi ca învățământul superior să pregătească profesori, nu chimiști, fizicieni, biologi, istorici și matematicieni; candidații care  doresc să devină profesori să beneficieze de pregătire numai pentru acest domeniu. Nu e o formă de discriminare, ci este alegerea unei profesii din pasiune. Primul an de învățământ ar trebui să fie consiliat de un mentor, apoi să promoveze examenul de definitivare în învățământ și apoi să își asume rolul de profesor și de diriginte al unei clase de elevi. Așa cum am mai spus-o, un profesor trebuie să fie conștient că poate schimba viața unui copil!

Sigur că pensionarea este doar o nouă etapă din viață, un nou început. Ce planuri aveți în continuare?

Anul acesta, la 15 iunie am intrat cu toții în vacanța mare. Eu am intrat în cea mai mare vacanță!

Îmi doresc să acord mai mult timp nepoatelor noastre, familiei mele și mie. În calitate de lucrător de tineret, adică  persoana abilitată să lucreze cu tinerii din toate mediile sociale, am primit oferta de a coordona Centrul de Tineret din Întorsura Buzăului, ceea ce mi-a adus multă bucurie. Cred că tinerii întorsureni, care au multe inițiative, care alocă timp și energie acțiunilor de voluntariat și care vor să-și îmbunătățească viața, au nevoie de consiliere și de proiecte de finanțare care să îi ajute să aducă schimbarea. Doresc să îi sprijin, oferindu-le toată experiența mea de până acum, timpul și energia.