Casa de Cultură din Întorsura Buzăului a găzduit sâmbăta trecută un vernisaj de pictură. Șase pictori din Republica Moldova au expus lucrări inspirate din frumusețea locurilor și spiritul oamenilor de aici. Proiectul, organizat de Asociația Cultural-Turistică „Predeluț” și susținut de Primăria orașului, a fost mai mult decât o simplă expoziție – a fost o ocazie pentru artiști și localnici să se cunoască și să își împărtășească emoțiile prin artă.

De cum am pășit în holul Casei de Cultură din Întorsura Buzăului, am fost întâmpinată de zâmbete calde. Atmosfera vibrantă și liniștită venea nu doar de la pictori, ci și de la tablouri. Panourile pe care erau picturile, erau învăluite în tonuri de verde, exact cum mi-aș fi imaginat înainte să ajung. Era prima dată când participam la un astfel de eveniment – și nu o spun cu cea mai mare mândrie – dar, deși ezitantă la început, m-am simțit surprinzător de bine.

În mijlocul acestui univers de culori, un tablou m-a captivat imediat. Chipul unei tinere gingașe, îmbrăcate în costum popular, dar cu o tristețe adâncă în ochi. Atrăgea privirile. Culorile vii, deschise, mă făceau să mă întreb ce poveste stă în spatele acestei lucrări. Aveam să descopăr mai târziu că această pictură, realizată de Diana Caisîn, surprinde o poveste veche, dar încă prezentă și în zilele noastre. Este imaginea unei fete însărcinate, nemăritate, înconjurată de siluete care reprezintă gura lumii. Fundalul este estompat, dar puternic, un simbol al presiunii sociale nevăzute.

Ce a spus artista despre zona noastră mi-a dat o senzație de mândrie și de bucurie, chiar și după „radiografia” societății în care trăim.

„Oamenii înfrumusețează locul, iar voi aveți locuri foarte frumoase”, a spus Diana Caisîn. 

Vernisajul a fost de fapt, ca festivitate de încheiere, după o tabără la care au participat cei șase pictori, chiar în zona noastră. Ei au stat cu oameni din Întorsura Buzăului, au vizitat locurile din jurul nostru, ba chiar au fost și la școli din zonă, la „Mihail Sadoveanu”, unde și mi-am petrecut 8 ani din viață și despre care aș putea să vorbesc la nesfârșit, dar și la Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu”. 

„La inițiativa doamnei Doina Pătrunjel am încercat să facem și o legătură cu comunitatea. Să ducem acești artiști la școală, să vădă și copiii un pictor adevărat.

Să știți că impactul a fost foarte bun, copiii au fost foarte încântați. Unul dintre elevi a venit la mine extraordinar de bucuros că pe o foaie de hârtie, pe care ea pictase ceva, avea semnătura unui pictor”, a spus primarul, Raul Urdă, la începutul vernisajului. 

Astfel de evenimente au un rol important în viața unei comunități. Ar trebui să avem mai multe ocazii în care să ne bucurăm de artă, să ne conectăm cu tradițiile și să ne deschidem spre noi perspective. Pictura Dianei Caisîn mi-a rămas în minte ca o „radiografie” a ceea ce auzim zi de zi: „gura lumii”. Vorbele celor din jur ne pot influența fără să ne dăm seama, dar adevărul este că, adesea, nu cunoaștem întreaga poveste. Ce contează cu adevărat nu este ceea ce face altcineva, ci felul în care alegem să ne raportăm la asta.