Interviu cu artista Monica Opra 

După furtună vine cer senin și nimic în viață nu este întâmplător. Acestea sunt învățămintele pe care vine să ni le reamintească prin muzică și prin vocea-i inconfundabilă cunoscuta artistă din Sfântu Gheorghe, Monica Opra. După un an de pauză, aceasta se întoarce pe scena pe care o iubește atât de mult și aduce la Sfântu Gheorghe un concert despre bucuria de a trăi. „Sentimental Journey” va avea loc vineri, 15 noiembrie, de la ora 19:00, la Biserica Unitariană. Alături de Monica Opra, pe scenă vor mai sta 13 instrumentiști, Orchestra Castelanii, formată din membri ai Filarmonicii din Brașov. Despre acest eveniment, dar și altele din viața îndrăgitei soliste, în interviul care urmează. 

Ne-ai lipsit aproape un an. Din zvonuri am înțeles că a fost o perioadă grea pentru tine și cei apropiați. Poți să ne spui, te rog, ce s-a întâmplat? 

Eu m-am obișnuit de ani de zile să nu lipsesc niciodată. Orice s-ar fi întâmplat, orice problemă ai, te aduni și te duci și cânți. Am cântat și în ziua în care a murit bunicul meu, am cântat și bolnavă, am cântat oricând trebuia să fiu acolo. Anul trecut, în noiembrie, nu s-a mai putut, nu a mai fost de joacă. În viață se întâmplă, nu doar mie, tuturor. Doar că nu prea vorbim despre asta, dar ele fac parte din viață. Mie mi-a plăcut să fiu sinceră cu publicul meu și mi-a părut rău mai ales că a trebuit să pun stop proiectelor, să amân toate evenimentele. A fost prima dată în viața mea când am făcut lucrul acesta. A fost mult mai greu decât boala în sine. Dar pentru că mi-am dorit să mai cânt și de atunci încolo, a fost un moment de cumpănă în viața mea. Toți m-au înțeles și cumva s-a rezolvat totul. Am avut o înlocuitoare extraordinară, pe Dalma Kovács. Orchestra Castelanii m-a așteptat și nu s-a îndoit nicio clipă că nu mă voi întoarce. Formațiile mele de acasă, Harmony Band și Lady and The Tramps m-au sprijinit. Și nu numai ei. Tuturor le sunt extrem de recunoscătoare. De fapt acesta este și concertul pe care îl plănuim. Eu îl simt ca pe un mare „Mulțumesc!”. Lui Dumnezeu și tuturor celor care nu s-au îndoit nicio clipă că nu mă fac bine. 

Dar concret, despre ce a fost vorba? 

Nu-mi place să vorbesc despre ce a fost și ce nu a fost. Slavă Domnului că sunt bine, tratată. Am făcut toate tratamentele posibile, în Austria. Toate analizele arată foarte bine și eu mă simt foarte bine. Este „boala secolului”, nu sunt numai eu în situația asta. O groază de cunoștințe și persoane foarte tinere trec prin aceleași suferințe și gânduri. Dar am învățat că trebuie să trăim cu bucuria zilei de azi, să facem cât mai mult bine, să punem fericiți seara capul pe pernă și să savurăm fiecare moment. Nu avem ce altceva să facem. 

Cum te-a ajutat muzica să treci prin această etapă? 

Muzica a fost factorul principal care m-a ajutat să trec prin perioada aceasta. Nu numai că am ascultat foarte multă muzică, dar m-am implicat și plănuind muzică datorită colegilor mei, Castelanii, Harmony Band, Lady and The Tramps. Cu ei țineam încontinuu legătura și stabileam ce cântăm. Și acest concert pe care îl pregătim acum este tot așa, o găselniță, din timpul bolii și un plan pe care l-am dus la îndeplinire. Atunci s-a născut ideea. Am găsit formula de a comunica și de a construi ceva, un lucru cert.  

Renaști, așadar, iar momentul „x”, dacă îi pot spune așa, va fi concertul din 15 noiembrie. Ce ne poți da „din casă” vizavi de acest eveniment? 

Exact. Este o sărbătoare. Voi cânta muzică veselă, frumoasă. Eu voi sărbători viața și vreau ca și alți oameni să celebreze viața cum știu ei mai bine. Eu viața mea, ei pe a lor. Să fim recunoscători. Pentru că oamenii au tendința să se supere de multe ori din nimicuri. 

Iar ca piese? Ce vom putea asculta? 

Oamenii mă cunosc pe scenă mai ales din perioada „La Belle Musique Française”, acest musical cu muzică franțuzească, realizat alături de actori, balerini de la Opera din Brașov, alături de Orchestra Castelanii. Apoi, mă cunosc și din spectacolul Querer, tot un musical, de la Teatrul Andrei Mureșanu, realizat în regia Mirelei Bucur Pál, cu muzică portugheză, spaniolă.  Sunt oameni care mă știu din alte concerte cu filarmonica, unde am cântat multă muzică românească sau din America anilor 20. Și atunci am zis să facem acum un mix al acestor spectacole, cu cele mai frumoase melodii, într-o sonoritate aparte, cu orchestrație specifică nouă. Partiturile ni le-a scris compozitorul Zeno Apostolache, din Târgu Mureș, membru în juriul festivalului D-Butan-T, căruia îi mulțumim din suflet că ne-a ajutat. În total, vom cânta 16 piese, într-o orchestrare specifică nouă. Sunt 13 instrumente și 13 instrumentiști de la Filarmonica din Brașov. Eu zic că o să fie foarte interesant. Mesajul va fi „să vă iubiți viața și să vă iubiți între voi”. 

Locația evenimentului, Biserica Unitariană, are vreo semnificație aparte? 

Am foarte mulți prieteni care mă ajută și așa s-a întâmplat. Dar pe de altă parte, mama mea s-a rugat foarte mult pentru mine, iar printre rugăciunile ei era și o dorință, ca fiica ei să cânte cât mai mult în biserică. Asta mi-a zis ulterior. Dar încet-încet, ceva se întâmplă. Eu și în Austria am cântat. Și acolo s-a nimerit să cânt în biserică. Am venit acasă și concertul de revenire acasă am început să îl planificăm în biserică. O fi ceva la mijloc. În plus, această biserică are o acustică deosebită. Ne doream o acustică bună în acest concert. Și un alt motiv este că încap foarte mulți oameni.  

Cum și când a început colaborarea cu Orchestra Castelanii din Brașov?

Eu am cântat mulți ani în formația Back in Time. A fost școală pentru mine, dar m-am desprins din această formulă pentru că efectiv mi-am dorit mai mult. Mi-am dorit să aud instrumente acustice. Și am realizat că am fost colegă la facultate cu membri din Orchestra Castelanii, mă știu cu ei, sunt aproape de noi, la Brașov și m-am tot gândit la un proiect. Aceste gânduri mi-au rămas, dar nu știam cum să încep. Așa m-am întâlnit într-o benzinărie din Brașov cu un fost coleg de facultate, flautist la filarmonică. El a recepționat și a zis mai departe colegilor lui. Apoi ne-a ajutat Mădălin Guruianu, cu Asociația „Ecou” și am concretizat planul cu „La Belle Musique Française”. Cu acest proiect a început colaborarea noastră pe termen lung. Și acum avem cântări, urmează luna decembrie, cu concerte de Crăciun. E o colaborare foarte frumoasă. 

Ce alte proiecte mai ai în prezent în derulare?

M-am întors la școală, muncesc, am acest concert de revenire, să zic, săptămâna asta mă duc la Oradea, am un concert cu Lady and The Tramps. La Cluj avem concert cu Harmony Band tot săptămâna aceasta, deci practic în fiecare săptămână avem de lucru. Urmează concertele de Crăciun, din decembrie. Și apoi, am un gând. De obicei când eu am un gând, el se concretizează. E vorba de un proiect cu muzică țigănească. Vrem să colindăm prin toată Europa și să culegem tot ce e mai frumos din muzica țigănească din Croația, Serbia, Bulgaria, România, și să ajungem până în Rusia. Eu ador muzica țigănească rusească. Muzicienii îi am, dar trebuie să punem cap la cap toate firele. Va fi un proiect, eu zic, extraordinar. 

O altă mică revenire a ta pe scenă a fost în Piața Centrală, odată cu flashmobul pentru toleranță, cu muzică live, cântată în trei limbi. Din public l-am simțit extraordinar. De pe scenă, tu cum l-ai perceput? 

Cred că atunci și ultima mea celulă s-a făcut bine. (râde) Am vrut să fie surpriză, dar vă spun acum, că acea melodie mi-a dat așa o energie și mi-am dorit atât de mult să fie orchestrată cu cei de la filarmonică, încât l-am „atacat” pe Zeno Apostolache. Acum lucrează la ea și o să o cântăm în 15 noiembrie. 

Te-am auzit spunând la radio că „orice artist are un drum și vrea să se dezvolte”. Uneori găsirea drumului e cea mai grea. Monica Opra de azi cum și-a găsit drumul?   

Povestea mea începe din copilărie. Noi am cântat foarte mult cu tata. Așa am crescut. Cu Abba, cu Pink Floyd, cu Maria Tănase, dar n-am perceput exact ce facem. Doar cântam. Atât de tare s-a atașat muzica de sufletul meu, încât am și plecat de la „Mihai Viteazul”, unde am mers pentru că mama voia să mă facă medic. M-am transferat înapoi la Arte, de unde plecasem și am zis „Gata! Eu muzică trebuie să fac!”. Așa am dat admitere la Conservatorul din Brașov și am terminat la secția de Pian. Acum sunt profesoară de pian. Am cântat în cor și am luat o pauză, dar acum, după vreo 15 ani am revenit în Vox Humana. (...) Încet, încet, cântând vezi ce se lipește de personalitatea și sufletul tău și atunci fără să vrei filtrezi și rămâne ceea ce ți se potrivește. Tot timpul mi-am dorit să încerc lucruri noi și cele care mi-au plăcut au rămas. După proiectul cu muzică țigănească sigur va veni altceva, o nouă provocare și îmi doresc din tot sufletul să îi fac față.  

Tu ești un artist, care se dezvăluie în fața publicului. Cum faci față comentariilor negative la adresa ta? 

Eu sunt absolut conștientă că nu poate să mă placă toată lumea. E absolut normal. Mi-a și spus o dată cineva: „Uite, fiică-mea nu vrea să îi cânți tu la nuntă că nu îi place cum cânți tu”. Minunat, să fie primit! Atunci nici eu nu îmi doresc să fiu acolo. Eu îmi doresc să fiu acolo unde sunt bine primită. Se întâmplă. Dar nu mă supăr. Eu îi iubesc pe oameni și îi iau exact așa cum sunt ei. Fiecare are alte gusturi și nu pot să mă bag în gustul omului. Cel care nu se simte bine și nu apreciază ceea ce fac eu, să nu vină. Eu ofer exact ceea ce e în sufletul meu. Am trăit niște emoții în ultimele luni, le-am transpus în muzică și le voi da publicului prin cântec. Cine dorește să vadă și audă aceste lucruri, să vină în 15 noiembrie la concert.  

În final, revenind la acest concert, Sentimental Journey, care ar fi mesajul central, principal, care vrei să ajungă la cititorii noștri?

Pur și simplu este vineri seara. De ce să nu îți rupi o oră și jumătate din grijile de acasă și să îți iei copilașul de mână, pentru că o să le placă și lor și o să aibă ocazia să cunoască instrumentele din filarmonică, să vii și să savurezi acest concert? Va fi un mix al tuturor concertelor pe care le-am avut de-a lungul anilor. Asta sunt eu. De fapt, cum ți-am mai spus, acest concert este sufletul meu și este acest mare „Mulțumesc!” pe care îl spun cu toată inima lui Dumnezeu. Eu așa pot să îi mulțumesc lui Dumnezeu și tuturor: prin muzică. Sper să îl și acceptați și să vă placă. 

Intrarea la eveniment se face pe bază de bilet, care costă 25 de lei. Acestea se găsesc de cumpărat la casieria Teatrului Andrei Mureșanu, în fiecare zi, după ora 16:00.