Baász Imre - prezent din nou printre noi
Spaţiul Expoziţional de Artă Contemporană "Magma" găzduieşte zilele acestea o expoziţie a artistului Baász Imre. Anul acesta se împlinesc 70 de ani de la naşterea artistului şi 20 de la moartea acestuia, iar expoziţia intitulată "Spărgătorul de gratii" este, după spusele lui Kopacz Attila, directorul Centrului de Cultură Arcuş, doar unul dintre evenimentele dedicate lui Baász Imre ce au loc anul acesta. Vizitatorii pot vedea fotografii, dar şi instalaţii, păstrare într-o stare impecabilă de văduva lui Baász, B. Szigeti Pálma.
Graficianul bucureştean Mircea Dumitrescu, cel care a vernisat expoziţia, a spus că lucrările lui Baász şi-ar avea locul într-un muzeu dedicat artistului, adăugând că ar fi tare curios să vadă ce ar face Baász acum, când societatea priveşte arta cu atâta indiferenţă. Mircea Dumitrescu a fost cel care l-a chemat pe Baász la Facultatea de Arte Plastice de la Bucureşti, unde, spune el, artistul covăsnean era iubit de către studenţi. Graficianul a povestit despre vremurile apuse, pe când el şi prietenul Baász Imre îşi petreceau timpul la Lăzarea, unde aveau condiţiile necesare pentru a creea, şi unde pe acea vreme oamenii veneau şi cumpărau obiecte de artă pentru a avea colecţii. "Acum, - spune Mircea Dumitrescu -, oamenii cumpără obiecte de artă pentru a investi bani, nu pentru a se bucura de ceea ce a creat artistul."
Totodată Mircea Dumitrescu şi-a arătat bucuria faţă de faptul că la Sfântu Gheorghe există un astfel de spaţiu expoziţional, adăugând că la Bucureşti şi în ţară nu prea mai există asemenea galerii.
Filozoful Egyed Péter, din Cluj Napoca, a spus că opera lui Baász este un exemplu elocvent al faptului că deşi societatea (pe atunci comunismul) ne impunea restricţii stricte, artistul poate găsi ieşire din aceste ziduri, prin ceea ce creează.
La vernisaj a fost prezent şi tânărul critic şi istoric de artă, Vladimir Bulat, cel care a vorbit despre opera lui Baász prin ochii generaţiei mai tinere. În opinia lui, instalaţiile şi fotografiile lui Baász îşi au locul aparte în contextul artei contemporane româneşti, adăugând că artistul, urmărit de Securitate, a găsit o cale de evadare prin arta compusă în natură.