EDUCATIE 12 octombrie 2011

Gabriel Moise – olimpicul pentru care şcoala este activitate de timp liber [VIDEO]

de Székely Emőke | 249 vizualizări
Tânărul elev de la CNMV este pasionat de chimie. Se numeşte Gabriel Moise şi este elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Sfântu-Gheorghe. Este un tânăr ca oricare altul de vârsta lui. Îi place să se uite la filme, să citească şi să iasă în oraş cu prietenii....

Tânărul elev de la CNMV este pasionat de chimie.

Se numeşte Gabriel Moise şi este elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Sfântu-Gheorghe. Este un tânăr ca oricare altul de vârsta lui. Îi place să se uite la filme, să citească şi să iasă în oraş cu prietenii. Are însă ceva aparte, ceva ce îl face să fie totuşi un pic altfel, iar acel altceva este pasiunea lui pentru chimie. Vrea să devină cercetător, să ajungă la o universitate de prestigiu, unde să poate trăi din şi pentru pasiunea lui, ştiinţa.

- Eşti olimpic la chimie, aceasta fiind şi o pasiune pentru tine. Ce te-a făcut să alegi chimia?

- Îmi plac ştiinţele în general. Îmi place şi fizica, şi matematica, dar la acestea nu învăţ pentru olimpiadă. Învăţ cât am nevoie pentru a şti chimie. Sunt pasionat de această materie, dar nu pot să dau un motiv anume. Multă lume mă întreabă de ce chimia şi nu fizica sau matematica. Îmi plac toate aceste materii, dar chimia este cea care mă pasionează. Pot spune că îmi place pentru că este practică, însă de fapt îmi place şi pentru că uneori este atât de abstractă, încât nu toată lumea o poate înţelege. Până când am studiat doar chimie anorganică, aceasta mi-a plăcut foarte mult şi spuneam că va fi cea care o să îmi placă cel mai mult. După aceea am studiat chimia organică, şi atunci aceasta a fost cea care m-a prins. În clasa a XII-a învăţăm chimie fizică, dar se pare că organica a rămas cea care îmi place cel mai mult. O simt mai abstractă şi mai aproape de mine. Sunt unele noţiuni care într-adevăr au o latură practică, dar sunt multe la care eu nu văd niciun rost pentru a le şti, şi cu toate acestea le ştiu. Şi asta îmi place, pentru că ştiu lucruri inutile, dar totuşi atât de frumoase.

- La ce te referi? Spune-ne un lucru inutil, dar frumos.

- Aş putea spune multe, însă lucrurile inutile sunt prea complicate. De exemplu ştiu despre comportamentul electronilor într-o moleculă, şi pot să arăt cum aceştia o să se transfere de la un atom la altul ca să apară altă moleculă. Sunt şi anumite reacţii la baza acestui principiu. Mie îmi plac mecanismele de reacţie pe care unii nu le înţeleg şi uneori sunt inutile, dar dacă le cunoşti, vezi altfel chimia. O vezi mult mai logică decât este prezentată la şcoală. Ai de exemplu o reacţie şi reuşeşti să afli şi de ce se întâmplă ea. Aşadar, mecanismul de reacţie este un lucru inutil, şi totuşi atât de frumos. Inutil, mă refer, la nivel de liceu. La universitate sau la centre de cercetare deja este cu totul altceva. Toate cercetările sunt bazate pe lucruri inutile, care în cele din urmă vor rezulta în a fi utile.

- Vorbeşte-ne despre parcursul tău la olimpiadele de chimie.

- Olimpiada de chimie începe în clasa a opta. Pentru cei de clasa a şaptea însă, când încep să studieze chimia, se organizează concursul Raluca Ripan. Am participat la acest concurs în clasa a şaptea, după care am mers în fiecare an la olimpiada de chimie. De fiecare dată am obţinut locul întâi la faza judeţeană şi m-am dus la naţională. În afară de clasa a noua, când m-am clasat pe locul 16, am terminat între primii 15. Pentru clasarea mea am primit drept premiu ocazia de a participa la Tabăra Naţională de Chimie, care este şi un fel de şcoală de vară, o pregătire pentru olimpiada viitoare. Anul viitor va fi organizată din nou olimpiada, aceasta va fi ultima la care voi participa. Etapa naţională va fi în luna aprilie, la Baia Mare. Această ultimă olimpiadă nu are aşa mare relevanţă, este mai mult pentru mine, ca să mă reîntâlnesc cu cei cu care am fost până acum la olimpiade.

- Bănuiesc că la aceste olimpiade unde v-aţi întâlnit din nou şi din nou în fiecare an, s-au legat şi prietenii. Cât de mult discutaţi despre chimie la un suc, de exemplu?

- La olimpiada de chimie obişnuim să spunem „chimia ne uneşte”. Asta înseamnă că pe lângă faptul că suntem şi noi oameni normali, nu avem nimic ciudat în noi, numai că ne place să discutăm şi despre chimie. Obişnuim să facem glume şi aluzii la chimie, lucruri pe care dacă le aud alţii, spun: „aaa, glume de chimişti”. Un exemplu în acest sens este o glumă pe care o spun de foarte multe ori: „Ce i-a spus un electron unui alt electron? Hai să ne cuplăm”.

- Cât de mult studiezi chimia în afara orelor de curs de la şcoală?

- La Tabăra Naţională de Chimie se face chimie patru ore pe zi. Este vorba despre chimie foarte grea, pe care de obicei nu o înţeleg până nu ajung acasă ca să o pot aprofunda. La şcoală însă de mult nu mă mai duc ca să învăţ. Manualul de chimie îl citesc în două săptămâni, dar am cărţi de specialitate din care studiez. În manual lucrurile sunt prezentate pentru elevi în general, şi uneori nu sunt adevărate. M-am întâlnit cu lucruri care apar în manuale ca fiind cele mai importate, şi de fapt, nu au nicio relevanţă, nici măcar nu sunt adevărate, decât doar până la un punct.

- Ce îţi place să faci în afară de chimie? Cu ce îţi petreci timpul liber?

- Nu fac chimie chiar atât de mult, încât să fiu obsedat. Este într-adevăr o pasiune, dar îmi place să fac multe lucruri. În timpul liber mă uit la filme, citesc sau ies cu prietenii, merg la şcoală. Am amintit aici mersul la şcoală pentru că pentru mine şi mersul la şcoală a ajuns să fie activitate de timp liber pentru că nu se compară dificultatea orelor de curs de la şcoală cu ceea ce studiez eu la chimie.

- Este vreo personalitate din lumea ştiinţei pe care o admiri în mod special, sau care este un fel de idol pentru tine?

- N-am avut niciodată un idol. Îmi place însă să citesc despre Albert Einstein la fizică sau despre Marie Curie la chimie. Dar nu pot să spun că vreau să fie ca ei. Vreau să fie eu, să  fiu altfel, original, iar munca mea să fie şi ea alta, originală.

- Eşti în ultima clasă de liceu. Ce urmează pentru tine după bacalaureat?

- Doresc să continui în domeniul chimiei. Poate reuşesc să ies în străinătate, am aplicat la cinci universităţi de prestigiu din Anglia, dar deocamdată nu am primit răspuns. Dacă nu, voi merge la Bucureşti la Facultatea de Chimie sau la Farmaceutică. Visul meu este să fac cercetare, afară, undeva la o universitate renumită. Nu vreau să rămân şi să activez ca şi cercetător în România pentru că pur şi simplu nu am fost convins de cercetarea din România, deocamdată nimeni nu m-a convins că în ţară se face într-adevăr cercetare. Am vorbit şi cu alţi studenţi, care învaţă în Anglia de exemplu, şi ei mi-au spus că nu ar pleca de acolo pentru nimic. Bineînţeles, avem şi noi oameni de ştiinţă, care au realizări importante şi publicaţii mari, dar nu se compară cu cei din străinătate. De aceea vreau să plec, iar dacă o voi face, nu cred că mă voi întoarce acasă.

Distribuie articolul:  
|

EDUCATIE

De acelasi autor

Comentarii: 2

Adaugă comentariu
mana, 13 octombrie 2011
Felicitari!!!! Sper sa fie un model pentru acest colegiu!
CRISTINA, 13 octombrie 2011
Felicitări Gabriel, mă bucur să aduc că cuiva îi mai place chimia şi mie mi-a placut chimia, salutări profesorilor de chimie de la CNMV ( am terminat si eu chimie-biologie la CNMV).
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.