Muzeul Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu Gheorghe a marcat, joi, împlinirea a 224 de ani de la începerea construirii primei Şcoli confesionale româneşti din Sfântu Gheorghe.

Reprezentanţii muzeului au precizat că şcoala a fost atestată documentar în anul 1799, iar identificarea imobilului s-a făcut pe baza izvoarelor documentare aflate în fondul Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale Covasna, precum şi a altor documente aflate în păstrarea diferitelor parohii ortodoxe din judeţ.

„Într-o zi de 15 iunie începea construcţia Primei Şcoli Româneşti din Sfântu Gheorghe. Azi monument istoric, punct muzeal în cadrul Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni şi un important cadru pentru educaţia informală, clădirea Primei Şcoli Româneşti din Sfântu Gheorghe începea să prindă contur începând cu 15 iunie 1799. Iar în vremurile acelea în care se scriau primele rânduri din istoria şcolii, principalul focar de cultură era Biserica, cea care a coagulat în jurul său o intensă viaţă comunitară. În urma Edictului de Toleranţă din anul 1781, emis de împăratul austriac Iosif al II-lea, potrivit căruia românii din Transilvania aveau voie să-şi construiască biserică din piatră dacă parohia era formată din minimum 50 de familii, se ridică "Biserica din Deal", aflată în vecinătate. Putem spune că acest aspect a fost începutul învăţământului confesional din arcul intracarpatic, apariţia primelor biserici româneşti în judeţul Trei Scaune fiind strâns legate de apariţia primelor focare de cultură - Şcolile Confesionale Ortodoxe. Primele şcoli atestate documentar pe teritoriul jud. Covasna sunt: Zagon, la 1540, Araci, la 1700, Belin, la 1774, Covasna, la 1790 şi Sfântu Gheorghe, la 1799. Potrivit actelor oficiale păstrate în arhive, la data menţionată, magistratul oraşului Sfântu Gheorghe adresează Judelui Regal şi Oficialităţilor Ţinutului Trei Scaune un raport prin care-l înştiinţează de începerea construcţiei şcolii româneşti”, se arată într-un comunicat de presă, remis joi AGERPRES.

Punctul muzeal Prima Şcoală Românească din Sfântu Gheorghe cuprinde 4 încăperi: sala de clasă, vestibulul, biblioteca şi locuinţa învăţătorului. În acestea au fost adunate şi expuse piese şi documente reprezentative pentru istoria învăţământului confesional românesc ortodox din zonă, aici putând fi văzute bănci originale care datează de la sfârşitul secolului XIX - începutul secolului XX, rechizite, manuale, cărţi religioase, registre, fotografii, mobilier de epocă, dar şi obiecte personale ale învăţătorului.

Şcoala a funcţionat din 1799 până în 1872 când a intrat în reparaţii, iar în 1874 a fost închisă, elevii români fiind nevoiţi să înveţe la şcolile de stat în limba maghiară. Ulterior, imobilul a găzduit, ani de zile, birourile administrative ale oborului de vite din apropiere, iar apoi a fost locuită de mai multe familii de romi.

În anul 2003, clădirea a intrat prin Hotărâre de Guvern în administrarea Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, iar ulterior a fost reabilitată cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi transformată în muzeu în anul 2011.

În prezent, în cadrul punctului muzeal sunt organizate tururi ghidate, ateliere creative pentru copii, cum ar fi ateliere de scriere cu pană, cu toc şi peniţă, ateliere de scriere pe tăbliţe, precum şi diverse activităţi cultural-literare şi educative.