Am fost la „nunta anului” sau, pe scurt, la bâlciul liderului AUR, unde s-a vândut chiar și kürtőskalács 

La finalul săptămânii trecute, sâmbătă mai exact, a avut loc nunta președintelui Alianței pentru Unirea Românilor (AUR), George Simion. Politicianul a vrut să lase întotdeauna impresia că evenimentul este așteptat de toată țara cu sufletul la gură și că vor participa mii și mii de oameni. Realitatea din teren însă a arătat altceva. 

Nu vă imaginați că am mers la nunta lui Simion dintr-o dorință arzătoare de a petrece alături de „viitorul președinte al țării” (așa cum îi spuneau unii dintre nuntași, pe la colțuri). Chiar deloc. Am mers pentru a documenta evenimentul pentru Gen, știri, o publicație care scrie pentru tineri. 

Am alergat, împreună cu colegii mei Silvana Mîndruță și Cătălin Anghel, în permanență, ba după miri, ba la scenă unde se întâmpla ceva interesant sau oriunde simțeam că trebuie să fim pentru a relata pentru publicul nostru ce se întâmplă. La cele 32 de grade Celsius câte erau în Măciuca, atunci când luam o pauză ne spuneam: „Gata. Haideți să stăm și noi vreo 30 de minute”, dar apoi ne venea o idee sau se întâmpla ceva și iar ne trezeam în picioare, mergând în stil alert sau fugind după cineva sau ceva. 

Fuga noastră după miri să nu vă gândiți că a fost una specială. Nu. Toți participanții fugeau după miri, pentru că au fost cam „scumpi” la vedere, deși, nu-i așa?, fuseseră invitați de Simion pentru a petrece „împreună”. 

Haideți însă să le luăm pe rând.

Plecarea

Sâmbătă dimineața, la ora 07:20, am plecat din Piața Constituției, București, cu autocarul pus la dispoziție de organizatori către satul Oveselu, comuna Măciuca, din Vâlcea. Oamenii în autocar nu știau că noi suntem acolo pentru a documenta nunta, așa că ne-am făcut un plan „de acasă”: 

„Dacă ne întreabă la ce facultate suntem, ce zicem?”, m-a întrebat Cătălin cu o seară înaintea nunții.

„Păi nu putem spune jurnalism”, i-am răspuns eu gânditor.

„Nu, ziceți și voi ASE, finanțe bănci, că nu vă mai cere nimeni alte detalii după”, a spus un prieten, râzând, dar venind cu soluția salvatoare.

Acum, când mă gândesc la discuția asta, mă bufnește râsul. Noi credeam că oamenii pe autocar vor fi vorbăreți, vor întreba lucruri. Am fost într-o eroare majoră. Nimeni n-a avut nici o treabă cu noi, doar organizatorii care ne mai întrebau din când în când dacă vrem sendviș, apă sau suc (oferite gratuit). 

Acum, că mă gândesc, pe mine cuvântul „unire” mă duce cu gândul la o masă unde stau mulți oameni care vorbesc, dezbat diferite subiecte și formează un întreg. Deci, mergând la nuntă cu un autocar pentru care am plătit transportul (90 de lei dus și întors) la unul dintre sediile Alianței pentru Unirea Românilor, așa m-am gândit că va fi drumul. 

Bine că nu a fost așa.

În autocarul în care eram doar vreo cinci persoane sub 40 de ani s-au pus melodii de la Taraful Rutenilor, dar apoi genul muzical a fost schimbat și au început să răsune melodiile patriotice. 

Cununia religioasă 

După vreo patru ore petrecute pe drum, am ajuns în satul Oveselu, comuna Măciuca. La intrarea în spațiul dedicat nunții (vreo 2.500 de metri pătrați, după cum se lăuda Simion zilele trecute), am primit un magnet de frigider cu România Mare și o iconiță cu Sfântul Andrei. 

Cununia religioasă a avut loc pe un deal și a fost oficiată de Arhiepiscopul Teodosie. Înainte de a începe, s-a intonat imnul României. 

Nici nu ajunsesem bine și deja apăruse prima nemulțumire printre oameni: mirii nu puteau fi văzuți, pentru că erau în interiorul lăcașului de cult. În zadar s-au îngrămădit oamenii. 

Amenințarea cu bomba

În timpul slujbei, la un moment dat, am primit mesaj pe grupul redacției: „Este o amenințare cu bomba la nunta lui Simion. Vedeți ceva?”, ne întreba un coleg. Mirare și priviri nedumerite. Unde să fie bomba? Presa națională scria că sunt „polițiști și pirotehniști la fața locului”. Noi eram chiar în zona în care vedeam tot spațiul dedicat nunții. 

Nu doar că a fost o alarmă falsă, după cum au anunțat ulterior autoritățile, dar pe tot parcursul evenimentului nu am văzut nici măcar un jandarm sau polițist în zonă. Până și ambulanța care era în zonă era de la o firmă privată, la fel și paza. Deși a fost un eveniment public în teorie, practic totul s-a organizat ca fiind privat, asta și pentru ca Simion să aibă un și mai mare control asupra a tot ce se întâmplă. Spun asta și pentru că, la un moment dat, unui om i s-a făcut rău și presa voia să relateze despre asta. Atunci, oamenii de la pază au început să îi împingă pe jurnaliști pentru „a face loc”. 

Coadă la kürtőskalács  

În drumul spre zona de petrecere a fost amplasat și un stand la care se vindea kürtőskalács. Acum, sigur, nu știu de ce acest produs nu se regăsea la zona de tarabe de unde oamenii primeau gratis de mâncare (mici, sarmale, cârnăciori etc.). 

La un moment dat, pentru că ne era foame, ne-am pus și noi la coadă pentru a lua kürtőskalács. Cât stăteam acolo, l-am auzit pe vânzător spunând unui client: „Nu am avut timp să mănânc nimic azi, a fost plin”. După vreo 20 de minute de stat la coadă, am reușit să ne cumpărăm desertul tradițional secuiesc. 

Simion nu a stat printre oameni

După cununia religioasă, în jurul orei 14:00, a început petrecerea. Primele pe scenă au fost Surorile Osoianu. Oamenii s-au prins rapid într-o horă. Ilinca și George Simion nu ajunseseră încă în zona scenei. 

Au venit câteva minute mai târziu, înconjurați de oameni de pază care îi împingeau pe invitații care nu făcuseră nimic, doar își doreau să îl vadă pe liderul lor politic preferat. De asta și credeau ei că fuseseră chemați, nu? 

Mirele a dat câteva declarații presei, apoi a urcat pe scenă, unde le-a mulțumit oamenilor pentru prezență și s-a plâns că nu poate face poză cu toată lumea, deși ar vrea. Asta în condițiile în care la eveniment au fost în jur de 3.000 de oameni, nicidecum 10.000, cum a tot anunțat el cu orice ocazie că vor fi. Îl întreb aici pe George, că altfel nu am avut ocazia: Domnule Simion, întreb și eu din pură curiozitate, ce ați fi făcut dacă erau 10.000 de oameni? Sau poate chiar mai mulți... Că deh, trebuie mai multe voturi ca să ajungi președintele țării. Un asemenea om politic perspicace, talentat și tânăr ar fi trebuit să se gândească la faptul că oamenii vor veni la marele eveniment cu cel puțin o dorință: să facă o poză cu liderul AUR. 

Ca să nu fiu înțeles greșit, era clar că omul n-avea cum să stea la poze cu toată lumea, ar fi durat ceva. Dar ce nu a fost și nu este clar e cum s-a gândit Simion că, dacă le va spune oamenilor: „Haideți la nunta mea! Vă așteptăm să petrecem împreună”, ei vor înțelege altceva.

Acolo au fost oameni simpli, majoritatea trecuți de 40 de ani. Simion i-a pus în autocare și i-a adus la nuntă, iar, când oamenii voiau să îl vadă, a dispărut.  Și asta nu este doar impresia mea sau a colegilor mei. Este și impresia împărtășită de câțiva participanți cu care am vorbit, unii dintre ei dezamăgiți că mirele nu stătea printre oameni, așa cum a dat de înțeles, câteva luni bune, că va face. 

„Noi pregătisem altceva, dar a ieșit asta”

Dansul mirilor, care a avut loc la ora 23:00, pe scenă, a fost la un moment dat aproape întrerupt de... focurile de artificii. Nedumerirea proaspeților căsătoriți a fost vizibilă. Simion a luat microfonul și a spus: „Noi pregătisem altceva, dar a ieșit asta”.

În final, pentru că deja m-am lungit, aș mai nota că la nunta lui Simion a cântat și trupa Phoenix, subiectul care a făcut înconjurul presei naționale. Toboșarul formației este covăsnean, Flavius Hosu. Nu simt că este treaba mea să spun dacă au făcut bine că au ales să cânte la nuntă sau nu, îi las pe alții să o facă. Eu vă spun însă că oamenii prezenți acolo s-au bucurat de concert, iar la un moment dat solistul de la Phoenix, Costin Adam, a spus: „Mă bucur să fiu aici cu voi, pentru voi”.

Nu cred că bâlciul lui Simion a atins rezultatele așteptate. Oamenii care au mers nu au fost atât de mulți, iar unii dintre cei prezenți au fost dezamăgiți de faptul că n-au avut ocazia să schimbe două vorbe cu președintele AUR. 

Deci, deși nu credeam vreodată că voi face asta, îi dau dreptate lui Simion. Ei au pregătit ceva și a ieșit... asta.