Majorităţi toxice
Dumitru Manolăchescu
Traian Băsescu are ziceri memorabile. Le ştiţi, nu e cazul să le spun şi eu. Ultima, dar probabil nu cea din urmă, e cea referitoare la „majoritatea toxică” pe care o formează PDL împreună cu partenerii de guvernare câtă vreme legi esenţiale, de care depind credibilitatea şi viitorul imediat al României, nu pot fi votate în termenul optim în Parlament.
Logic, asta înseamnă că majoritatea care susţine Guvernul Boc nu mai funcţionează, moment în care ea devine toxică şi trebuie să lase pe alţii să vină la Putere.
Vorbe îndrăzneţe, dar preşedintelui nu-i lipseşte curajul de a zice... Oarece probleme are domnia sa când e vorba să găsească pe cineva care să-l şi asculte şi, eventual, să pună în operă memorabilele ziceri. Şi aici uite că apare elementul toxic... Cin să fie, cin să fie? Păi, e clar că întâi şi-ntâi e partidul d-lui Boc, în care zace nederanjată o consistentă majoritate toxică. Oameni de toată isprava, de alura unor Berceanu şi Hărdău, care se trezesc aplaudând fără să se-ntrebe de ce şi pe cine. Berceanu îl aplaudă pe Antonie Solomon, primar anchetat pentru luare de mită, iar Hărdău se trezeşte din somnul prelungit aplaudându-i, alături de stimabila doamnă profesoară Cati Andronescu, pe înţelepţii neamului adunaţi pe lefuri uriaşe la Curtea Constituţională, care tocmai formulaseră o decizie mai mult decât discutabilă şi ori cum extrem de prost primită de partenerii de guvernare de la UDMR.
Da, dar PDL nu are de unul singur majoritate în Parlament, deci nu e singurul element toxic. Al doilea element este chiar UDMR, care s-a supărat precum văcarul pe sat şi ameninţă cu ieşirea din coaliţie. Măi să fie! Să rămână maghiarii pe dinafara guvernării?! Asta ne mai trebuia! Şi ce să facă ei în Opoziţie? Păi ne spune onorabilul prim gospodar al judeţului. Nu ne spune de-a dreptul, cât a fost deputat a învăţat să dea cuvintele la întors. Ne spune doar că UDMR a primit mai mulţi bani de la PSD, când acest partid era la Putere, decât de la PDL. Gura păcătosului adevăr grăieşte! Şi-atunci? Ce să înţelegem de-aici? Că UDMR lucrează în Guvern doar pe bani? Adică dai bani, Bocule, ai partener loial de guvernare, nu dai bani... mintenaş gâlceava! Aş zice că pe preşedintele judeţului nostru l-au fermecat cântecele sirenelor de la PSD. Nu ştiu ce avantaje financiare a creat PDL, PNL sau PSD singurului partid care a guvernat în România chiar şi când se afla în Opoziţie – şi cred că exact la acest episod se referă Tamas Sandor când vorbeşte de banii PSD. Ştiu, însă, că singurii care au luptat şi-au susţinut actuala formă a Legii educaţiei au fost cei de la PDL. Nu ştiu dacă toţi, senatorul Hărdău sigur nu, dar gestul acestui domn a fost unul singular. De unde şi de ce, atunci, atâta supărare? Păi e neapărată nevoie, aici mai sunt lucruri de exploatat, de şantajat.
A zis-o foarte bine însuşi dl. Marko Bela: PDL trebuie să găsească o soluţie pentru grabnica votare a Legii educaţiei, altfel... adio! E cineva în stare să creadă că UDMR nu va primi tot ce va cere?
Nu mă deranjează deloc articolele din lege care dau unele drepturi suplimentare tinerilor maghiari. Cred că e bine să înveţe limba română, istoria şi geografia României în ce limbă doresc ei, numai să le înveţe. Ce mă deranjează este, însă, permanentul şantaj al UDMR şi lipsa de reacţie a PDL la nivelul preşedinţiei acestui partid. Nu premierul Boc, el n-are talent polemic, dar trebuie să existe în conducerea partidului şi alţii în stare să dea o replică şi să ia o decizie. Cât despre o posibilă viitoare relaţie amicală PSD – UDMR, nu cred că mai e cineva care să excludă vreo combinaţie în care UDMR poate fi prezentă. Că tot vorbeam de majorităţi toxice, nu!?