Dumitru Manolăchescu Marţi a fost o zi complicată pentru PDL, dar şi mai complicată pentru preşedintele Traian Băsescu. Specialiştii din bănci şi statistici au descoperit pe fundul unui sac găurit o urmă de uşoară creştere economică la sfârşitul anului 2010, au luat-o, au legat-o zdravăn de vârful ciomagului portocaliu şi s-au repezit cu ea în toate televiziunile, ziarele, încercând să crească optimismul electoral şi încrederea pierdută a propriilor parlamentari.

Dumitru Manolăchescu

Marţi a fost o zi complicată pentru PDL, dar şi mai complicată pentru preşedintele Traian Băsescu. Specialiştii din bănci şi statistici au descoperit pe fundul unui sac găurit o urmă de uşoară creştere economică la sfârşitul anului 2010, au luat-o, au legat-o zdravăn de vârful ciomagului portocaliu şi s-au repezit cu ea în toate televiziunile, ziarele, încercând să crească optimismul electoral şi încrederea pierdută a propriilor parlamentari. Nu-s Toma necredinciosul şi nici Victor Ponta, micuţa creştere economică este probabil una cât se poate de reală, dar nici speranţe prea mari nu-mi fac pentru că va mai trece mult timp până ce creşterea asta mică se va face mai mare, ca să se poată vedea ceva şi în buzunarele noastre golite de preţurile tot mai mari ale produselor de larg consum.

În această zi complicată, Traian Băsescu s-a întâlnit cu partidele alianţei guvernamentale şi cu liderii organizaţiilor din teritoriu ale PDL, încercând să afle direct de la sursă dacă şi când ar trebui schimbat premierul Boc şi principalii săi miniştri, adică cei care s-au erodat cel mai mult din cauza măsurilor anticriză pe care au fost nevoiţi să le ia. Din ce s-a auzit, de la parlamentarii PDL preşedintele n-a aflat mare lucru, aceştia n-au înţeles nici măcar acum că Emil Boc nu mai este demult un cal câştigător, el devenind, cu bună ştiinţă, o mârţoagă costelivă sacrificată pe altarul ieşirii populaţiei cât de cât tefere din criză. Prin urmare, ei au insistat că tot Boc e cel mai bun premier. Alta a fost, se pare, reacţia liderilor din teritoriu, care au mers majoritar spre schimbarea rapidă a lui Emil Boc din fruntea Guvernului şi înlocuirea lui cu...

Ei bine, aici părerile au fost şi sunt încă împărţite. Pentru că orice analiză obiectivă ai face n-ai decât două variante: un premier independent, ori unul provenit din PDL. Un independent „celebru”, gen Mugur Isărescu, nu văd să dorească a-şi aşeza un avion pe casă şi nici nu cred că, dacă ar dori, ar şi reuşi să atragă încrederea populaţiei într-un „guvern al relansării economice”, cum a definit preşedintele Băsescu guvernul care urmează a-l înlocui pe cel al premierului Boc. Un independent nu are la îndemână şi nici nu ştie cum să lucreze cu sforile care mişcă orgoliile, interesele sau populismul păpuşilor numite miniştri, primari sau lideri de partide din coaliţia guvernamentală.

Aşa că opţiunile au mers mai degrabă spre un premier PDL, Vasile Blaga fiind numele cel mai des invocat în culise, pentru că oficial nu s-a ajuns la stadiul unor discuţii cu nume şi prenume pe această temă. Toate ziarele care au pus întrebări de genul „Credeţi că, dacă va fi numit premier, Vasile Blaga va determina o creştere substanţială a PDL în sondajele de opinie?” au obţinut răspunsuri clar majoritare „da”. În ce mă priveşte, mă găsesc printre cei care n-au înţeles la vremea respectivă de ce a fost Boc preferat lui Vasile Blaga (nu înghit diversiunea cu proastele relaţii Băsescu-Blaga, pentru că nu cred că preşedintele urmăreşte dispariţia PDL sau minimalizarea lui, n-are nicio logică), aşa încât pot înţelege perfect de ce acum ar fi de preferat Blaga în locul lui Boc.

Nu ştiu ce şi cum se va întâmpla, dar ştiu ce (nu) va trebui să se întâmple în PDL şi în guvernul acestui partid: *sub nicio formă n-ar trebui să fie reactivaţi la guvernare doi driblangii detestaţi de public din  „tripleta” BVB (Blaga-Videanu-Berceanu, evident mă refer la cei din urmă) *viitorul preşedinte al PDL ar trebui să găsească resurse pentru a curma orice încercare a baronilor locali de pesedizare a actualului partid de guvernământ. Ca să fiu mai clar, vreau să spun că proastele obiceiuri ale guvernării Adrian Năstase au fost urmate cu fidelitate de toate guvernele Boc, în unele privinţe reuşindu-se chiar ca „profesorul” să fie întrecut de „elevi”. Nu-mi dau seama dacă PDL mai are suficient timp şi destulă voinţă politică pentru a schimba percepţia de partid corupt, augmentată de Media ostile cu sau fără argumente valabile, dar sunt convins că merită încercat.

Şi aş mai zice că gruparea declarativ reformistă Monica Macovei - Sever Voinescu - Cristi Preda şi alţi câţiva nu trebuie cu niciun chip ascunsă în valul de ceaţă ostilă ridicat de garda veche, conservatoare şi parţial coruptă, a Partidului Democrat Liberal. La această oră, cei trei sunt singurii capabili să reia legăturile atât de necesare cu societatea civilă, de care „obezii” PDL au uitat cu desăvârşire.

Oricum, decizii în aceste chestiuni nu s-au luat marţi şi nu se vor lua până după Congresul UDMR, congres care va avea loc peste vreo souă săptămâni şi care va hotărî ( a câta oară...) dacă maghiarii vor rămâne sau nu la guvernare alături de PDL şi UNPR. Dar despre acest aspect, cu altă ocazie.