Ne vom aminti peste ani: am trăit în vremea Covid 19. Am supravieţuit. Am reuşit. Am izbândit. Dar vremurile Covid au fost mici. Ne-au obligat să ne restrângem în cele mai mici familii pe care le-am avut vreodată: eu şî tu, cum ar zice maramureşanul. Sau moldoveanul, că de-aia suntem o ţară unitară (scuzaţi, domnu’ Asztalos, poate că nu se vede la fel de peste tot...). Adică fără copii, fără nepoţi, fără prieteni, fără rude. Singuri. Cu fricile, cu speranţele, cu hotarele, cu micimile noastre.

Nu singurătatea naşte vremuri mici. Caracterele mici nasc vremuri mici. Nu Covidul 19 ne-a făcut să fim răi, hoţi, proşti, cameleoni, trufaşi. Aşa am fost, aşa am rămas?! Poate, dar cu siguranţă aşa vom fi dacă nu se va întâmpla o minune cu noi, cu fiecare dintre noi. Dacă nu vom învăţa să creştem, să nu ne mai fie frică.

Dar avem o instituţie mare peste vremurile astea mici. Pardon, scuzaţi, avem vreo trei: Curtea Constituţională, Avocatul Poporului, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Ce-am fi noi fără instituţiile astea? Cum am putea trăi fără o Curte, fără un Avocat, fără nişte apărători ai discriminaţilor? Aceşti oameni esenţiali hotărăsc cine are dreptate şi cine nu în relaţiile dintre Puterile statului, tot ei ne spun cine vorbeşte sau scrie corect româneşte şi cine nu, cine discriminează şi cine nu.

L-am auzit ieri dimineaţă la radio Rock FM pe Asztalos Csaba. Îmi place „lungimea” asta de undă (aşa îi spuneam pe vremuri), mai ales matinalul cu Exarhu şi cine mai e pe-acolo. L-am auzit pe dl. Asztalos spunând bancuri cu secui. Mişto, chiar părea uman. Unul era vechi, celălalt era bun. De bancuri vorbesc. Preşedintele CNCD ne spunea de ce l-a amendat pe preşedintele Iohannis. Multă filozofie aplicată etnic şi multă, poate chiar prea multă aplecare spre un discurs „pro domo”.

Ca să fiu sincer – ca unul care am fost amendat, împreună cu ziarul pe care îl citiţi acum, de acest cenzor-şef al vorbelor şi intenţiilor noastre –, n-am înţeles cum poţi să hotărăşti că „jo napot, PSD” atacă direct şi impardonabil comunitatea maghiară din România. O comunitate ocrotită de toate instituţiile statului. Pe bună dreptate, pentru că formează o comunitate minoritară. Dar n-ai voie să nu sesizezi, dacă tot vorbim despre libertăţi şi drepturi, relaţia toxică dintre două partide aflate la Putere în competiţia cu alte câteva partide din Opoziţie. La fel cum n-ai voie să nu vezi cum altă „minoritate” etnică, cea românească din Secuime, este ignorată de instituţiile statului care se ocupă doar de „stigmatizări” la nivel înalt.

Ce-ar trebui să cred eu? Că dl. Asztalos nu este un susţinător al UDMR? Păi, dacă n-ar fi fost, nu l-ar fi amendat aiurea pe preşedintele Iohannis. Care n-a zis nimic de minoritatea maghiară, omul s-a referit doar la liderii politici ai UDMR şi PSD. Dl. Asztalos Csaba vorbeşte despre „stigmatizarea comunităţii maghiare” de către preşedintele Iohannis. Aserţiunea poate fi valabilă doar dacă acest domn confundă UDMR cu comunitatea maghiară din România. Ceea ce mie mi se pare prea mult chiar şi din partea unei instituţii asemuită, la rândul ei, cu Cenzura de pe vremuri. Pentru că tot de numiri politice este vorba.

Aş zice că nu-i rău să intri în categoria selectă de amendaţi CNCD Băsescu-Iohannis-C.T.Popescu etc. Totuşi, ar fi mult mai convenabil şi credibil pentru toţi dacă amenzile astea n-ar avea culoare politică sau etnică. Apropo: funcţiile înţelepţilor judecători de la CNCD s-au dat pe viaţă? Nu-i mai schimbă nimeni, niciodată?