Mă uit la un serial franţuzesc despre problemele societăţii franceze în cel de-al doilea Război Mondial. Probleme adevărate: ocupaţie nazistă, colaboraţionişti câtă frunză şi iarbă, miliţieni pro Hitler, un guvern legal, Petain, la Vichy, alt guvern, de Gaulle, ilegal, în exil, comunişti, luptători în Rezistenţă... O încâlceală nemaivăzută de-un popor cu structură poetică, deschis oricărei propuneri de viaţă mai bună într-un context extrem de complicat. De-aici au rezultat: trădări şi trădători, vânzări, sacrificii şi eroi adevăraţi, eroi făcuţi de-o istorie nedreaptă, eroi neştiuţi. Din toate astea, din jale, mucigaiuri şi noroi, vorba lui Arghezi, s-a întrupat naţiunea franceză victorioasă. Doar ei ştiu, uite că mai aflăm şi noi, cu ce preţ şi cât a durut.

Fără să avem un război mondial la uşă, fără să ne ocupe Hitler, dar după o jumătate de veac de ocupaţie comunistă sovietică, mai mult sau mai puţin declarată, ne aflăm în aceeaşi situaţie: trădări, trădători, vânzători de ţară, eroi născuţi, eroi făcuţi, eroi neştiuţi dau târcoale ţărişoarei încercând să ocupe locurile libere din capul mesei la praznicul de pomenire a României Mari, eroice şi glorioase. Urmarea: nu ne mai ştim eroii, nu mai avem repere, infractorii devin „eroi” plătiţi de-o Putere coruptă, luptătorii anticomunişti bântuie prezentul ca o amintire dizgraţioasă, incomodă, jenantă. Nişte epigoni nenorociţi se bat până la moarte pentru a obţine un drept esenţial: dreptul de a fura, dreptul de a se îmbogăţi pe banii statului român. Să înşeli, să furi, să trădezi statul român pare a fi singura ocupaţie care aduce bani cu grămada unor maimuţoi analfabeţi dintr-o politică românească majoritar coruptă.

De unde ideile astea într-o frumoasă după-amiază de duminică dintr-un luminos început de martie? Mă uit pe-o pagină de ştiri şi nu-mi vine să-mi cred ochilor: * Liviu Dragnea se victimizează: multinaţionalele nu-l lasă să dea alimente sănătoase copiilor, Iohannis n-are suflet, nu vrea să-l lase să dea alocaţii mai mari copiilor, Iohannis, Europa şi America s-au pus cu bâta lui Kovesi să-l bage-n puşcărie – dar nu vă fie frică, eroul va rezista! Nu-l vor da jos nici masonii, nici Soros, nici securiştii! * Un director de CFR Călători, ăla care ne dă pe noi cu trenul cu o viteză mai mică decât acum 100 de ani, se supără că l-au trezit din somn ziariştii să-i spună că tocmai au deraiat două trenuri: astea nu-s evenimente, dormeam şi eu, ce dracu’ aveţi cu somnul meu... Chiar, de când e un eveniment să deraieze un tren în România?! * Un inspector şcolar general de prin Caraş-Severin, pesedist fruntaş, cum altfel, îi drăcuie pe protestatarii anti-şef-Dragnea, invitându-i să mănânce ei rahatul destinat „ilustrului” care l-a făcut stăpân peste şcolile judeţului. În mintea puţină a ipochimenului din învăţământ, Dragnea e o victimă a hăituielii şi violenţelor Străzii, un concept care bântuie minţile tuturor liderilor PSD-ALDE, aflaţi în plin proces de pierdere de viteză. * Despre Viorica Vasilica nici să nu mai vorbim, ea este victima perfectă a poporului român nerecunoscător, fosta profesoară de lucru manual şi dirigenţie din Videle ne-a scos din noroaie şi noi... nimic, doar miştouri şi înjurături, ce dracu’ aveţi măi băieţi?!

Şi altele şi multe altele, n-are rost să le tot repetăm, le ştiţi. Ce vreau să spun este că, pe nepusă masă, agresorii au devenit victime. Cei care ne agresează de 30 de ani încoace, aducând ţara asta pe marginea prăpastiei, pozează în „victime inocente ale Justiţiei”, precum eroul dintr-un binecunoscut film. Cei care distrug economia, care distrug băncile, cei care îndatorează inutil România pentru încă o sută de ani de-acum înainte, care distrug „fiinţa naţională a poporului român” (aşa suna unul dintre capetele de acuzare în procesul Ceauşescu), care umilesc poporul român obligându-l să-şi programeze viitorul în afara graniţelor ţării, cei care distrug speranţa unei vieţi normale într-o ţară normală – aceşti oameni n-au nicio treabă, ei sunt victimele, poporul nerecunoscător este agresorul. Cei care au născut ură şi dezbinare ne acuză pe noi că provocăm ură şi dezbinare.

E bine să poţi trăi sugerând că albul e negru şi negrul e alb, e perfect să poţi amesteca mereu culorile până când albul devine murdar şi negrul se luminează! Dar mizeria asta nu poate ţine la nesfârşit, mistificarea şi victimizarea sunt instrumentele preferate de luptă ale PSD de 30 de ani încoace, românii au început să se prindă la schema asta. Va sosi, foarte curând, vremea decontului. Unii, mai răi şi nemiloşi, o numesc „vremea răfuielii”. O vreme în care, la urnele de vot, agresorii nu vor mai fi nişte victime inocente.