De ce am eu impresia că intrarea lui Moise Guran în politică înseamnă un nou început nu doar pentru USR-PLUS? E de vină, cu siguranţă, chiar Moise Guran. Un tip sincer, deschis, integru, deştept, cu vorbele întotdeauna la el, talentat în multe domenii. L-am asemănat de multe ori lui Cristian Tudor Popescu, ziarist cu aceleaşi calităţi, dar extrem de intransigent – mi-e greu să mi-l închipui pe CTP în alt rol decât cel al jurnalistului perfect incomod, perfect obiectiv dar şi perfect egoist. Perfect imperfect, la o adică.

Da, Moise Guran poate însemna foarte mult pentru USR-PLUS. Dar numai cu o condiţie – care nu ţine de Moise Guran: liderii partidului să-l folosească la capacitate, să-l motiveze, să-i recunoască meritele şi să nu încerce să-l îngroape în suficienţă şi uitare. Moise poate fi un buldozer cu remorcă în partid, iar din specia asta nu prea întâlneşti în politica noastră. Ce face el este, orice s-ar zice, un act de curaj care merită urmat.

Toţi cei care îl ascultă la radio, care l-au ascultat sau văzut şi în ultima lui emisiune la Europa FM, de ieri, l-au rugat să nu-i dezamăgească. Ce înseamnă asta? Probabil să fie acelaşi om onest şi integru şi în politică, indiferent ce i se-ntâmplă. Pentru că politica este un test de rezistenţă, uneori de nesimţire şi compromis (in)acceptabil. Se va plia Moise Guran acestui tipar? Va reuşi să transforme o adunătură de zevzeci inteligenţi care se cred buricul pământului într-un partid cu idei şi acţiuni coerente puse în slujba societăţii? Va reuşi să rămână şi în terenul de joc omul corect, onest, integru care a fost pe margine? Va reuşi să schimbe ceva în politica românească?

Aş zice că da, conştient totuşi că s-ar putea să mă-nşel amarnic. Mi-e teamă mai ales de poziţia unuia dintre liderii partidului, care pare subordonat unei doamne prea slobode la gură, purtând papuc degrabă călcător pe grumazul soţului. De Dan Barna e vorba şi de neputinţa lui de a fi convingător în relaţia empatică cu electoratul. Nu pot decât să sper că acest lider va şti să gestioneze venirea lui Moise în USR-PLUS în folosul partidului pe care îl conduce alături de Dacian Cioloş. 

Dar mai presus de orice Moise Guran poate fi un exemplu de urmat pentru mulţi. Emoţionat, plângând la ultima lui emisiune, Moise politicianul ne-a spus tuturor: implicaţi-vă, asumaţi-vă, încercaţi să faceţi ceva concret pentru a mişca lucrurile într-o direcţie bună.

Adevărul este unul singur: dacă ne e scârbă de politică, de curvăsăria şi nesimţirea şi hoţia şi prostia din politică, dacă nu ne băgăm pentru că pute urât politica noastră, atunci înseamnă că-i lăsăm pe nesimţiţi, pe hoţi, pe proşti să facă politică. Implicaţi-vă şi schimbaţi voi, cei tineri, mulţi şi deştepţi, dar inactivi, felul de a face politică în România. E timpul, începe să doară lenea, comoditatea, superioritatea contemplativă a deştepţilor de pe margine. Iar deştepţi nu e deloc cu ghilimele.

Aşa încât, Moise contemporanul de la radio este aşteptat să devină purtătorul de toiag înţelept care a condus un popor prin deşert despicând marea. Îi cerem prea mult? Probabil. Dar ce-am mai fi noi fără o speranţă, cât de mică, la orizontul atât de întunecat al politicii româneşti?! Succes, Moise. Şi mulţumim!