Cam asta s-ar înţelege din negocierile pentru prefecturi care s-au încheiat ieri în interiorul alianţei de guvernare. În mod normal, conform unei logici politice sumare, un partid care are deja preşedintele Consiliului Judeţean, primari în principalele oraşe şi comune, care, practic, e „stăpânul inelelor” în tot ce mişcă în teritoriul respectiv, un asemenea partid nu ar trebui să mai fie interesat şi de funcţia de prefect al judeţului. Logica asta s-a dovedit defectă pentru că, iată, UDMR a fost, se pare, singurul partid interesat de judeţul Covasna.

Aş avansa chiar ideea unui abandon al altor partide în ce ne priveşte. Din diverse motive - slabă organizare, lipsă de cadre pregătite pentru o asemenea funcţie, dezinteres –, Covasna nu s-a aflat pe lista judeţelor „interesante”, pe care merită să te baţi. Motiv pentru care, după ce a obţinut judeţe importante din vestul ţării (Cluj, Satu Mare, Arad, Sălaj), liderii UDMR au acceptat şi Covasna. Aş zice că dialogul a fost unul lejer:

- Nu vrea nimeni Covasna? Hai că e ultima strigare, se închide licitaţia!

- No bine atuncea, îl luăm noi, să nu ziceţi că nu cooperăm, chiar dacă nu pricepem ce caută USR-PLUS în Harghita...

N-am fost acolo, nu bag mâna-n foc că aşa a decurs discuţia, dar nu-i greu de imaginat că judeţul nostru n-a fost o piatră de încercare precum Clujul, de pildă, care a revenit tot UDMR – cu toate că liberalii şi l-au dorit foarte tare.

Cred că jocul, aşa cum a reieşit dintr-o mică scăpare a vicepremierului Dan Barna, a fost influenţat de preşedintele Iohannis. Pentru că primii care au ales au fost PNL şi USR-PLUS. Liberalii nu şi-au dorit Clujul, sau Bucureştiul, sau Constanţa, ei au vrut prefectura Sibiu. Nu poţi să nu te-ntrebi: de ce oare?! A urmat USR-PLUS, care a ales, normal, Capitala. După care s-a pronunţat UDMR: Cluj.

Mă rog, liberalii au luat şi Bihorul, ceea ce e foarte bine, e altă lume acolo, e un judeţ minunat, reprezentativ şi cu Ilie Bolojan în mare formă. De fapt, toate partidele au şi bune, şi rele; şi uşoare, şi grele. Dacă mă gândesc bine, UDMR a ieşit în plus cu judeţul Cluj, pe care nu le-a venit să creadă că l-au câştigat. În rest, cam pe-acolo.

Mai ştim că funcţia de prefect devine una de demnitate publică, adică nu îi mai obligă nimeni pe prefecţi să facă pe independenţii, pe neafiliaţii, pe nemembrii unor partide de care oricum nu se puteau despărţi.

Nu ştim cine va fi omul UDMR pentru această funcţie. În mod normal, n-ar fi vorba decât de câteva condiţii de bun simţ pe care un prefect trebuie să le îndeplinească. Printre altele, să ştie ceva administraţie publică, adică să fi absolvit niscaiva „programe de formare specializată” – nu mă întrebaţi ce înseamnă asta, că nu ştiu. Important va fi ca noul prefect să facă tot ce poate pentru a pune în practică şi în Covasna politicile alianţei de la guvernare. Ceea ce nu va fi o problemă decât atunci când UDMR va începe să-şi dorească mai mult decât i se poate oferi – autonomie pe criterii teritoriale, de pildă, ori arborarea unor drapele cu care românii minoritari în Secuime nu rezonează. 

Au mai fost prefecţi maghiari la Sf. Gheorghe şi totul a fost OK. Contează nu doar partidul, ci şi omul. Iar faptul că UDMR se află la guvernare şi, mai ales, că maghiarii nu au altă şansă decât această alianţă de dreapta, mă face să cred că vor fi foarte atenţi în această privinţă.