OPINII 5 mai 2020

EDITORIAL. UDMR se împiedică de-un „pot”

de Dumitru Manolăchescu | 1061 vizualizări

Când îi auzi vorbind pe la televiziunile româneşti zici că-s îngeraşi nevinovaţi nimeriţi întâmplător în cloaca politică dâmboviţeană. Pe sub masă, însă, prin unghere şi pe la colţuri ferite de ochi indiscreţi din Casa Poporului, liderii minorităţii parlamentare maghiare se ocupă de lucruri serioase. Pas cu pas, cum ar zice Iohannis – cred că formula aparţine UDMR, ar trebui brevetată, ei au lansat primii operaţiunea „pas cu pas” în obţinerea unor privilegii pentru etnia maghiară din România.

Am un exemplu, încă unul, al nu-ştiu-câtelea în această direcţie. Încă se mai aud ecourile scandalului iscat de „jo napot”-ul preşedintelui Iohannis legat de autonomia pas cu pas a „Ţinutului Secuiesc”, când altă bombă explodează în Parlamentul dominat de politrucii pesedişti: iniţiativa UDMR care ar obliga autorităţile publice locale să asigure folosirea limbii maghiare oriunde această minoritate etnică dispune de 20% din populaţia localităţii. Şi, pentru ca tacâmul să fie complet, proiectul UDMR adoptat tacit la Senat prevede şi arborarea steagului secuiesc pe toate clădirile publice.

Scandalul a început de vreo două zile, cu doi actori principali:

* Robert Cazanciuc, un tovarăş pesedist de nădejde, mascat de ochelari de intelectual cu vederi progresiste, altfel fost ministru al unei Justiţii de tristă amintire, actualmente un soi de şef provizoriu la Senat. Dumnealui a încercat să ne aburească, aşa cum fac toţi liderii PSD care se pierd în propriile minciuni, remarcând că suntem uituci: „Ce atâta zarvă? Legea e caducă, ea acţionează încă din 2001, a fost deja votată”. Da, a fost, doar că atunci aţi votat altceva...

* Actriţa din rolul principal este Ana Birchall, fost onorabil ministru al Justiţiei în Cabinetul de foarte tristă amintire Dăncilă. Iată ce declară d-na Birchall: „Amendamentul UDMR nu a fost inclus în Codul Administrativ pentru că eu am refuzat să semnez. D-na Dăncilă îşi aminteşte, desigur, ce reproşuri am primit de la premierul de atunci, care era în favoarea introducerii acelui amendament”. S-o înţelegem şi s-o scuzăm pe d-na Dăncilă: era perioada în care PSD-ul dumneaei se făcea frate şi cu UDMR ca să strângă nişte voturi pentru susţinerea Cabinetului la moţiunea de cenzură.

Simbolistică importantă reiterată de fostul ministru Birchall: la PSD totul e de vânzare atunci când interesele partidului o cer. N-a fost să fie atunci, nu s-a putut, uite că s-ar fi putut să se poată acum. La urma-urmei, cum zicea dl. Cazanciuc: am mai votat aşa-ceva, ce atâta scandal? Aţi mai votat, meştere, acum vreo 20 de ani, dar ce-aţi votat atunci suna aşa: „Autorităţile administraţiei publice locale POT ASIGURA folosirea limbii minorităţilor naţionale...” etc., etc.  Iar ce aţi votat acum, tacit, la Senatul pe care îl conduci şi ce au votat ai tăi amici politici în comisiile Senatului sună puţintel, doar puţintel diferit: „Autorităţile publice locale AU OBLIGAŢIA SĂ ASIGURE folosirea limbii minorităţilor naţionale...” etc., etc.

UDMR s-a împiedicat de-un „pot”, ca să zic aşa. Limba română e plină de capcane, maghiarii le ştiu foarte bine, doar că nu sunt singurii politicieni români care se descurcă în această materie, ca să nu mai vorbesc de specialiştii din societatea civilă foarte atenţi la nuanţe, inclusiv sau mai ales juridice.

De ce atâta zarvă, d-le Cazanciuc? Pentru că „pot asigura” şi „au obligaţia să asigure” diferă profund. Întrebaţi un primar pesedist din Secuimea dominată de UDMR, nu aveţi mulţi, dar sunt câţiva, despre ce-l aşteaptă dacă nu înţelege diferenţa între „pot asigura” şi „au obligaţia să asigure”. E o chestiune penală, nu se lasă doar cu sancţiuni administrative.

Vreţi să ştiţi ce se va întâmpla în continuare cu acest proiect „pas cu pas” al UDMR? Va pica la vot în Camera Deputaţilor. Prinşi din nou cu „ocaua mică”, ori cu „pantalonii în vine”, cum zicea CTP, pesediştii au mai primit o lovitură de la preşedintele Iohannis, care a lămurit definitiv, ieri, ieşirea „obraznică” a domniei sale în replică la votul favorabil tacit al PSD din Camera Deputaţilor privind autonomia „Ţinutului Secuiesc”: „Nu m-am referit la maghiarii care-şi văd de treabă, corecţi şi cinstiţi din ţara noastră, ci la politicienii maghiari care se folosesc de slăbiciunile PSD pentru a-şi atinge scopul”.

Unii se întreabă, desigur, de ce ne războim pe chestiuni de limbă şi drapele care deja funcţionează în câteva judeţe din Secuime. Pentru că am învăţat şi noi să traducem „pas cu pas”-ul UDMR. Ar veni cam aşa: „Încet dar sigur spre o Transilvanie autonomă”. Iar aici lucrurile se schimbă, devin serioase, nu mai ţin de cheltuieli administrative inutile sau de orgoliul etnic majoritar-minoritar, după caz.

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 1

Adaugă comentariu
Costin Cristea, 5 mai 2020
Domnul Președinte KWI a acționat corect! Felicitări.
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.