EDITORIAL. UDMR a descoperit prefectul perfect
Ştie cineva ce înseamnă un prefect perfect? Am avut din 1990 încoace un asemenea om la Prefectura Covasna? Eu aş zice că nu. Fiecare a avut calităţi şi defecte. Unele care ţin de omul-om, altele care ţin de omul-de-partid şi altele care sunt influenţate de relaţia prefect-partidul majoritar în zonă.
În ce mă priveşte, ştiu câţiva prefecţi care s-au remarcat în judeţul nostru. Unul dintre ei este Gheorghe Tatu, un om care s-a acordat perfect şi cu el însuşi, şi cu partidul care l-a pus acolo, şi chiar cu UDMR – aici acordul n-a mai fost perfect dar asta n-ar trebui să mire pe nimeni. Ceilalţi ar fi, ca să zic aşa, complementari.
Codrin Munteanu este „acuzatul de serviciu”, pentru că nu a avut o relaţie amicală cu primarii UDMR. I-a năpăstuit absolut legal cu procese şi cu diverse angarale care ţin de simboluri etnice – steaguri ale Ţinutului Secuiesc, inscripţii bilingve şi altele asemenea. Motiv pentru care antipatiile şi ranchiunile încă rezistă, fostul prefect este amintit în declaraţii recente de către liderul local al UDMR, Antal Arpad, drept omul care a tras „frâna de mână în dezvoltarea judeţului şi localităţilor”. Subiectul e gingaş şi interpretabil, pentru că o relaţie de non-combat între Prefectură şi autorităţile locale din Covasna poate să nu fie întotdeauna în interesul României...
Gyorgy Erwin ar fi prefectul UDMR care a încercat şi a reuşit, în bună măsură, să reziste „cântecului de sirenă” al partidului majoritar în judeţ. Asta nu l-a ajutat, evident, să prindă un al doilea mandat la Prefectură, după o pauză de aproape un deceniu. Nu ştiu amănunte de culise, e posibil să nu-şi fi dorit funcţia.
Prefectul perfect propus, acum, de UDMR este fostul primar de Ozun, Raduly Istvan. Din câte ştim, dl. Raduly este membru UDMR, deci supremaţia Uniunii în zonă nu poate fi pusă la îndoială de niciun alt competitor politic.
Şi revenim la întrebare: cum ar trebui să fie prefectul perfect? Raduly Istvan are toate şansele să nu primească, peste 4 ani, diploma asta. Chiar dacă este ajutat în funcţie de o explozie de sinceritate politică a Guvernului Câţu: prefecţii nu mai sunt „vopsiţi” în culori independente, ei sunt recunoscuţi, legal, drept oameni de partid.
Ce înseamnă acest lucru? Teoretic, prefectul nu va fi subordonat UDMR. Tot teoretic, însă, prefectul n-ar trebui să fie subordonat decât Guvernului României – în cazul de faţă, după cum declară dl. Antal Arpad, premierului Florin Câţu, nu ministrului de Interne. Moment în care lucrurile se complică şi intervin, ca întotdeauna, nuanţele. Una dintre ele: membru de partid fiind, cum va reuşi prefectul să reziste eventualelor presiuni pe care le poate exercita partidul asupra lui în exercitarea funcţiei de prefect?! De lămurit câtă influenţă îşi doreşte să aibă UDMR într-o instituţie importantă a statului, dar şi câtă influenţă politică va reuşi să aibă Guvernul României într-o zonă de care nu pare prea interesată şi de care, în general, Bucureştiul preferă să uite.
Vom avea doi subprefecţi şi un secretar general al Prefecturii. Schemă foarte largă, să ajungă la toată lumea. Subprefecţii vor fi numiţi tot politic (PNL şi USR-PLUS), secretarul general ar trebui să fie un profesionist în materie de drept administrativ, un jurist care să nu poată fi schimbat pe criterii politice. Dacă mă gândesc bine, în acord cu ceea ce ştiu deja din experienţe anterioare, greul cade pe prefect şi pe secretarul general. Ceea ce nici nu-i rău, cu condiţia ca ambii să fie de bună credinţă, responsabili şi, pe cât se poate, mai degrabă profesionişti decât membri sau simpatizanţi ai vreunui partid.
Grea misie în judeţul în care simbolurile etnice ţin loc de cald, de frig, de foame şi de sete. Şi în care programul Guvernului, teoretic prioritar, ajunge pe ultimul loc atunci când vine vorba de autonomie şi interese locale pe criterii etnice. Va fi interesant de văzut cum vor trece acest examen partidele din alianţa de guvernare.