Arhiepiscopul Tomisului, un ignorant tembelizat de trufie, se crede Dumnezeu. El propovăduieşte inegalităţi şi discriminări pe care niciun stat civilizat nu le-ar putea accepta fără mari sacrificii de imagine. În România, Teodosie poate spune şi face orice îl taie capul, nimeni nu îl poate contesta, judeca, pedepsi. Procesele pentru nişte vii şi vinuri s-au terminat în coadă de peşte, statul român nu este laic decât în Constituţie – BOR a rămas o mare, foarte mare Putere pentru că preoţii şi slujitorii Bisericii nu pot fi judecaţi, legea nu este pentru ei.

S-a apucat Teodosie să glăsuiască despre femeie şi păcatele ei, care o ţin departe de funcţii importante în cadrul BOR. Femeia a păcătuit, a muşcat din măr, are, deci, „slăbiciunile ei” şi e musai să stea cuminte, să se mulţumească cu poala şi binecuvântările popii. Asta crede şi asta zice Teodosie tomitanul, bărbat adevărat născut fără păcat.

Adică: dacă nu muşca din măr, omenirea era salvată de păcat şi trăiam cu toţii într-o mare bucurie. Cum s-ar fi înmulţit oamenii, cum ne-am fi născut, cum l-ar fi născut însăşi mama Tomitanului pe Teodosie? – iată o întrebare păcătoasă. „Prin puterea cuvintelor Dumnezeieşti”, răspunde acelaşi tomitan.

Vă daţi seama că vorbele astea au născut şedinţe la CNCD, ai cărui membri ocupaţi cu discriminarea n-au găsit de cuviinţă să judece faptele şi vorbele oamenilor bisericii. Ei se ocupă doar de ziarişti. Discriminarea femeii de către o înaltă şi tâmpă faţă bisericească nu e treaba CNCD. Normal, cum să se pună rău o autoritate a statului condusă de un etnic maghiar cu Biserica Ortodoxă Română?!

Ce e însă şi mai grav e faptul că Teodosie se crede Dumnezeu. A alunecat în blasfemie şi nu-l ia nimeni la rost pentru asta. Tomitanul afirmă că oricine luptă cu el (trebuia cu E mare?!), luptă de fapt cu Dumnezeu. O luptă-i viaţa, deci te luptă...

Mă rog, am auzit multe prostii de la mulţi preoţi în viaţa mea, după cum am auzit şi multe vorbe înţelepte. Nu toţi preoţii seamănă Tomitanului, ceea ce poate fi o mare izbândă a Omului născut din păcatul originar, nu prin „puterea cuvintelor Dumnezeieşti”. Dar de cel fără de har Teodosie Tomitan, omul născut din vorbe, nu din femeie, mi s-a acrit. Ajunge doar să-l văd rânjind pe sticlă şi mă apucă un dor de ducă pe câmpiile pe care nu-i ajung paşii şi faţa.

Ignorant şi retrograd, Teodosie scapă judecăţii unei societăţi profund afectate de „puterea cuvintelor Dumnezeieşti”. O putere care l-a creat şi pe numitul Teodosie, omul care se crede Dumnezeu doar pentru că mai mult nu poate, pentru că mai mult nu există.