Pentru că europenizarea Teleormanului e mai greu de făcut, nu ne rămâne decât să luăm în calcul varianta cea mai proastă: teleormanizarea Europei. În această seară (pentru mine azi e joi), la Ateneul Român, capii Uniunii Europene vor fi asediaţi de doamnele blonde, brunete şi analfabete care au năpădit Guvernul României din postura de „fane” PSD Teleorman. S-a umplut „lumea bună” a Bucureştiului de teleormăneni cum se umpluse, pe vremuri, de oltenii lui Ceauşescu. Nu c-ar fi vreun bai, valoarea nu are sex, religie, rasă, judeţ, dar mi-e greu şi să mă gândesc la valoare şi expertiză pe bune când le văd acţionând, vorbind, scriind pe Veorica Dăncilă şi Carmen Dan, două doamne ca două flori bine agăţate la buzunarul de stânga sus al sacoului condamnatului penal cu suspendare Liviu Dragnea.

Să revenim la seara de-astă-seară, cum ar zice Ştefan Hruşcă: mi-e milă deja de sărmanul Juncker, cel atât de înjurat şi scărmănat de pesediştii români ultra-patrioţi, pe care-l văd înconjurat de armata de femei fatale puse la dispoziţia celebrării Preşedinţiei româneşti a Consiliului Uniunii Europene de către armata de condamnaţi şi urmăriţi penal afiliată Puterii pesedisto-iliberale. Cum să se descurce blândul legănat Jean-Claude cu amazoanele pesediste, aprige şi drepte, învăţate să comunice şi să se poarte europeneşte la şcoala de bune maniere politice de la Videle?! Sper să-i stea prin preajmă preşedintele Iohannis, să-i mai traducă vreun gest, vreun „he-he”, că de un dialog inteligibil cu d-na Veorica, d-na Carmen, d-na Gabriela, d-na Rovana, dl Daea şi-alte doamne sau domni nu se pune problema.

Mă întreb cum s-or descurca aceşti demni conducători ai noştri fără prezenţa ageră şi totalitară a Liderului Suprem, plecat în concediu de nuntă tocmai prin Maldive, sau pe la Verona, nu ştie nimeni exact, că n-a lăsat urme... Apropo, d-nă Dăncilă, ce vă faceţi dacă nu se mai întoarce Cel Mai Iubit?! Cum vă descurcaţi? Vă ajunge tabloul de pe peretele cabinetului?

Mi-a fost mereu teamă de ridicolul născut de neştiinţă, stăteam cu ochii în pământ şi nu reuşeam să scot o vorbă în faţa profesorului când nu mă pregăteam. Nu puteam compune niciun text credibil. De-aia aproape că le admir pe doamnele şi domnii ăştia din Guvern care dau impresia că ştiu totul când, de fapt, nu ştiu nimic. Chestia nasoală e că nu ţine la alţii ce se-ntâmplă la noi, nu reuşim să-i păcălim cu Veorica, Carmen şi suita oficială de habarnişti pesedişti pe oficialii europeni, care chiar au şcoală, n-au învăţat politică la Videle sau în cabinetul lui Liviu Dragnea. Nu am, prin urmare, niciun fel de aşteptări optimiste de la sfertodocţii guvernamentali care vor prezida „valorile comune” europene vreme de şase luni – bine că-s doar atâtea, chinul va trece repede. Ne vor ajuta funcţionarii UE să ne facem treaba, asta-i clar, li se va face milă şi nu vor risca bunul renume al Consiliului doar ca să arate lumii adevărata faţă a unui guvern-accident istoric al României. E drept, europenii ăştia de rang înalt sunt extrem de naivi, dar cred că „teleormanizarea Europei” nu-i, totuşi, decât un titlu bun eventual să atragă atenţia vreme de-o zi.

Aşa încât, diseară voi acorda atenţie concertului de la Ateneu – dacă-l va transmite vreo televiziune, ceea ce n-aş prea crede – şi „festivalului” de proteste ale #rezist, Corupţia ucide şi altor structuri organizate ale societăţii civile – singurele demne să atragă privirile oficialilor europeni şi să-i convingă că în România democraţia n-a murit de tot. În rest, Dumnezeu cu mila şi anti-europeanul Dragnea cu absenţa, bine că s-a ascuns, să nu-i oblige pe liderii UE să-i întoarcă spatele...