Ştim cum se urcă AUR-Şoşoacă pe nenorocirile oamenilor. E un obicei comun, de fapt, al politicienilor: sare ceva în aer, mor nişte oameni, sunt distruse nişte case – hop şi „vampirii de voturi”, în frunte cu senatorul avocat scandalagiu Diana Şoşoacă, „luptător pentru binele poporului”, reprezentant al oamenilor amărâţi.

Aşa a fost şi ieri, la Crevedia, unde urma să aibă loc o întâlnire a primarului şi patronilor firmei Flagas, deţinătoarea staţiei GPL vinovate de explozia care a distrus vieţi şi case, cu oamenii care au avut de suferit. Primarul n-a dorit să-i lase pe ziarişti să asiste la întâlnire, dar n-a rezistat presiunilor senatoarei Şoşoacă, pe care n-o poate opri nimeni, nicicum o uşă de primar emoţionat închisă.

Drept pentru care a urmat obişnuitul scandal care însoţeşte orice descindere electorală în teritoriu a senatoarei fostă AUR; nu s-a mai înţeles nimeni cu nimeni, totul s-a acoperit de vorbele răstite ale „doamnei de fier forjat” senator şi avocat.

Aş fi pariat pe oricât că întâlnirea asta nu se va solda cu vreun rezultat; lumea e pornită rău, şi pe bună dreptate. E greu să obţii ce vrei, chiar dacă ai dreptate, chiar dacă „băieţelul meu a rămas fără pian”, chiar dacă „copilul meu a rămas fără lăptic”... Mi-a plăcut concluzia acestei păgubite: „Cei care şi-au pierdut familiile, e problema lor”... Parcă am mai auzit asta!

În ciuda gălăgiei lansate de d-na senator, avocatul firmei a apucat să spună că oamenii vor fi despăgubiţi pentru tot ce au pierdut în incendiu. Ce să spun? Crevedia şi ce va urma acolo nu sunt tocmai un exemplu de înţelegere şi empatie între localnici, care nu vor ezita să se sfâşie între ei susţinându-şi fiecare copilul supertalentat fără pian şi lăptic, casa dărâmată, geamurile sparte sau maşina arsă. E greu cu empatia la români...

Cred că dramele localnicilor din Crevedia nu se vor sfârşi aşa uşor, oamenii au nevoie de bani şi nu-i văd pe patronii Flagas oferindu-le despăgubiri în lei sau euro, ci mai degrabă încercând să-i liniştească reparându-le casele sau ce-a mai rămas din ele. Şmecheri şi ăştia, chiar dacă avocatul firmei n-a rezistat prea mult în faţa senatoarei care vorbeşte întotdeauna în numele poporului fără s-o roage nimeni.

Dar „şoşocismele” au invadat de multă vreme spaţiul nostru public, dinspre Parlament adiind dâre irespirabile de vorbe grele şi promisiuni fără şir. Nu ştiu cum s-ar fi desfăşurat întâlnirea dintre patroni, primar şi localnici dacă n-ar fi ajuns acolo senatoarea Şoşoacă. Înclin să cred că ar fi reuşit, totuşi, să se înţeleagă măcar asupra unor principii – ca să-l plagiez puţin pe premierul Ciolacu, purtător de sănătoase dar inutile principii pe la Uniunea Europeană.

O înţelegere între păgubiţi şi vinovaţi este absolut necesară pe termen scurt, pentru a face acele case măcar locuibile, că vine iarna şi nu va fi deloc vesel. Ce va fi după, Dumnezeu cu mila, procesul va dura ani întregi şi n-am deloc încredere că Justiţia română va face dreptate.

Ce se poate vedea, acum, cu ochiul liber este încercarea disperată a PSD de a scăpa de răspundere în acest caz, firma „criminală” aparţinând fiului primarului PSD din Caracal. „Noi n-avem nicio legătură, primarul s-a autosuspendat, la noi nu se pune problema să-i apărăm pe vinovaţi, pe penali. Dimpotrivă, dăm cu ei de pământ”...

„Şoşocismele” sunt rapid preluate de toţi politicienii interesaţi în procesul electoral. Nu-i o noutate, chiar dacă, în sinea mea, speram să mai fi scăpat de curentul populist victimizant lansat cu zeci de ani în urmă de „tătucii” PSD şi preluat, din zbor, de senatoarea Şoşoacă, o persoană care l-a ridicat pe noi culmi de profitabilitate în anii în care politicieni veroşi promit orice, oricât, oricui poate aduce nişte voturi amărâte.

Aş fi zis că senatoarea Şoşoacă ar trebui oprită de la intervenţii electorale „în numele poporului”. Dar m-am răzgândit uitându-mă, mut de admiraţie, la costumul alb al preşedintelui Iohannis urcându-se cu alba Carmen într-o elegantă barcă în Delta Dunării, în vreme ce amărâţii din Crevedia n-au cu cine vorbi, n-au cui se plânge, n-au soluţii. N-o opriţi, fraţilor, lăsaţi-o să zburde liberă şi violentă, poate va fi nevoie să rumegăm şi lecţia asta!