OPINII 18 martie 2022

EDITORIAL. Sondaje, recensăminte, religii. În cine, în ce să credem?

de Dumitru Manolăchescu | 1090 vizualizări

De-a lungul timpului, destule sondaje de opinie s-au străduit să răspundă unei întrebări neruşinat de intime, legată de credinţă: cât de religios este poporul român? Religios înseamnă, desigur, şi alte culte decât super-majoritarul tradiţional ortodox. În sondajele astea, din când în când mai apar şi ateii, eventual agnosticii. Puţini de tot, dar există, sunt creditaţi măcar cu 2-3%, să nu li se piardă sămânţa.

Alte cercetări – cum ar fi recensământul, mult mai aplicat şi, teoretic, mai credibil – dau cifre mult mai mici în dreptul celor liberi să creadă sau să nu creadă, să se declare sau să nu se declare ortodocşi, catolici, protestanţi, reformaţi etc. Ceva sub 0,0... Mai nimic, mai nimeni. Pe cine, oare, ar trebui să credem?!

Pun întrebarea asta deloc gratuit: Institutul Naţional de Statistică s-a eliberat de „ucigă-l toaca” pactizând oficial cu Biserica Ortodoxă înaintea recensământului din 2011. Au oamenii ăştia şi un Sfânt ocrotitor: Cuviosul Dionisie Exiguul. Acesta s-a remarcat, printre altele, prin numărarea anilor de la naşterea Mântuitorului. Suficient pentru a statornici o strânsă legătură între BOR şi INS. O fi degeaba?

Poate e util să dăm nişte cifre: la recensământul din 2011, 89,45% din populaţie s-a declarat ortodoxă, 4,62% au fost catolici, 3,19% reformaţi, 1,92% penticostali, 0,8% greco-catolici, 0,6% baptişti, 0,34% islamici (turci şi tătari). Atenţie: atei 0,11%, agnostici 0,1%... Nu se potriveşte cu sondajele de opinie, dar asta e, românii sunt influenţabili, manipulabili, nehotărâţi – că la altceva nu îndrăznesc să mă gândesc, Doamne fereşte! Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul nu poate greşi la numărătoarea ateilor, agnosticilor, celor fără religie. 

Suntem la început de recensământ al populaţiei în sistem on-line şi e nevoie de ceva mai multă implicare, poate chiar de curaj şi adevăr faţă de propria ta persoană, faţă de propriile tale slăbiciuni. Stai în faţa calculatorului, accesezi recensamantromania.ro şi răspunzi la întrebările din chestionar. N-ai nicio apăsare, nu e nimeni în faţa ta care să-ţi sugereze, binevoitor şi nevinovat, răspunsurile. Eşti liber să scrii sau să bifezi ce vrei: ortodox, catolic, reformat, protestant etc. La „etc” aş zice că poţi să te declari ateu, agnostic, fără religie sau ce-ţi trece prin cap, prin inimă, prin simţuri, prin amintiri sau experienţe personale fericite ori dimpotrivă, legate de botez, de o religie în care nu te (mai) regăseşti, de multe altele care îţi pot influenţa nişte decizii în chestiunea recunoaşterii Dumnezeului şi a credinţei religioase asumate în numele tău de părinţi, naşi, preoţi.

Aşadar, conform datelor oficializate de INS-ul ocrotit de un onorabil Sfânt Cuvios, suntem printre cele mai religioase ţări din lume: ocupăm locul 7 într-un clasament bazat pe rezultatele recensămintelor. Mai mult, din 2005 până în 2012 numărul credincioşilor a crescut de la 85 la 89%. Un miracol care are, fără îndoială, o strânsă legătură cu Sfântul cuvios Dionisie Exiguul, cel care îi inspiră nu doar pe numărători, ci şi pe număraţi.

Ce nu pricep eu, însă, e altceva: dacă tot suntem atât de religioşi, dacă tot credem în Învierea Mântuitorului, în viaţa de apoi, în pupatul moaştelor şi semnul crucii la fiecare trecere prin faţa troiţelor, de ce nu suntem şi cei mai fericiţi oameni de pe Pământ?! Pun întrebarea asta la modul foarte serios: cel care crede, care se bazează pe învăţăturile Bibliei, care aşteaptă moartea ca pe o izbăvire nu poate fi decât un om fericit. Şi-atunci de ce ne plângem, de ce suntem răi, de ce nu avem milă de aproapele nostru, de ce ne închinăm la idoli falşi? De ce ne e frică?!

La urma-urmei, de ce nu suntem tot pe locul 7 într-un clasament al celor mai fericite naţii de pe Pământ? De ce ne zbatem pe la coada clasamentului în materie de fericire? De ce suntem trişti, pricinoşi, de ce ne domină ura şi neputinţa?

Poate pentru că nu suntem sinceri. Poate pentru că una zicem şi alta facem. Poate pentru că ne minţim până şi pe noi înşine cu mâna pe Sfânta Cruce. Poate pentru că nu credem cu suficientă forţă nici în Lumea asta, nici în Lumea cealaltă.

Nu-mi fac iluzii, nu cred că din toate datele adunate într-un recensământ vor ieşi vreodată nişte rezultate credibile, relevante pentru politicile unui stat laic din punct de vedere constituţional, dar supus unei manipulări religioase masive.

Ideea nu este să ne pierdem încrederea în sondaje şi recensăminte, ci să fim sinceri, adevăraţi, să nu ne temem să spunem ce simţim, în ce credem, ce suntem. Măcar în ce priveşte religia, dacă nu cumva şi în alte domenii pe care le presupune recensământul populaţiei. 

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 1

Adaugă comentariu
Alexandru Bularca, 18 martie 2022
Ați putea preciza/exemplifica/etc despre ce sondaje vorbiți??? Spuneți că "există sondaje care arată că nr. de atei e de...", dar NU dați nici măcar un nume sau un link (că tot e și online citeste integral
Alexandru Bularca, 18 martie 2022
Corectare greșeli PROPRII: -la 1) Apare de 2 ori verbul "ar dispărea". Fraza face referire la cheltuielile privind contrucția/consolidarea clădirilor ecleziastice "care ar disparea". -La 2) era citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.