Merele acre sunt mai dulci decât orice text în care apare numele lui C.A.P. Tăriceanu, un politician iliberal împotmolit de multă vreme în mlaştina majoritară pesedistă, din care nu-şi mai poate desprinde interesele. N-am ce face, însă, omul vorbeşte şi scrie pe unde apucă, spune năzbâtii monumentale şi uneori mai găseşte câte un naiv care-l crede.

Ultima lui zicere scrisă: Guvernul Ludovic Orban trebuie reclamat la UE, la Comisia Europeană, la Veneţia şi, probabil, la amicii politici de la Budapesta şi Moscova pentru că atacă Justiţia română. De unde până unde supărarea asta teribilă? Păi de la hotărârea PNL de a cere schimbarea Avocatului Poporului. O fostă penelistă, Renate Weber, trecută la ALDE după o experienţă la Palatul Cotroceni-Băsescu şi două mandate în Parlamentul European. „Nu-mi place spălarea rufelor în public, dar nu se mai poate, Guvernul atacă două instituţii esenţiale: Avocatul Poporului şi CCR”. CAP Tăriceanu, mare om, mare caracter!

Da, se ascut săbiile, Guvernul Orban doreşte schimbarea Renatei Weber din funcţie pentru că:

1. Această doamnă nu apără „drepturile şi libertăţile persoanelor fizice”, cum scrie la Constituţie, ci privilegiile şi interesele unor partide – în cazul de faţă al partidelor care au susţinut-o cu voturi utile pentru funcţia pe care o ocupă, adică PSD, ALDE şi Pro România. Doar două exemple de ultimă oră: „tortura” din spitalele Covid 19 (tâmpenie demnă de o fidelă a coronascepticului Tăriceanu) şi atacarea legii privind impozitarea pensiilor speciale la CCR (ea însăşi fiind, ca dealtfel şi judecătorii constituţionali incriminaţi, posesoare a unei asemenea pensii...). Nu poţi şi să centrezi, şi să dai cu capul în minge la aceeaşi fază.

2. Reapare în schema politică o nesperată înţelegere PNL-UDMR, pe care nu mai dădeam nici doi bani după ieşirea dură a preşedintelui Iohannis cu „vânzarea Ardealului” către Ungaria. Există printre maghiari o persoană politică credibilă chiar şi printre români, se numeşte Peter Eckstein Kovacs. El pare să fie omul propus s-o înlocuiască pe Renate Weber. În acelaşi timp, acţiunea liberalilor pare să testeze situaţia voturilor în Parlament – cât mai avem, pe cine ne bazăm, ce înseamnă PSD fără UDMR...

Schimbarea din funcţie înainte de termen a Avocatului Poporului ar fi o noutate absolută în peisajul politic românesc. Este şi motivul pentru care n-aş paria pe reuşita liberalilor. Dar iniţiativa are sens, atrage încă o dată atenţia asupra nevoii de independenţă politică a acestei funcţii. Din păcate, ca şi în cazul judecătorilor CCR, Avocatul Poporului este numit pe baza voturilor din Parlament, deci este o numire politică. Cum să nu-i slujeşti pe Tăriceanu şi Ciolacu, pe voturile cărora ai căpătat o importantă funcţie într-un moment în care erai şomer?!

Şi-ar mai fi ceva: indiferent ce partide se află la guvernare, ce forţe politice dictează în Parlament, Justiţia şi oamenii care o reprezintă ar trebui să fie de neatins, de neinfluenţat, de o integritate şi-un profesionalism absolute. Vă aduceţi aminte de fostul AP, Victor Ciorbea? Tristă figură, repudiată şi uitată rapid de toată lumea. Am senzaţia că Renate Weber îi calcă hotărât pe urme.

Pe de altă parte, n-am cum să nu constat că nu-i greu să faci impresie proastă, să greşeşti impardonabil (ce tortură visează madam Renate în spitale?!) când asupra ta se fac presiuni enorme din partea actorilor politici. E valabil, sunt sigur, şi dacă echilibratul Peter Eckstein Kovacs va reuşi să ocupe funcţia de Avocat al Poporului. Doar că atunci cei acuzaţi vor fi liberalii şi udemeriştii, în vreme ce PSD şi aliaţii vor acuza influenţe politice asupra Justiţiei – de-aia nu-i mai crede nimeni, ei acuză tot timpul, şi când sunt la Putere, şi când sunt în Opoziţie.