Constat nu pentru prima oară că fotografia înşeală. Mă uit la poza deputatei PSD Elena Hărătău, fată cuminte din Bacăul meu oarecum natal, şi parcă văd o femeie nu doar cu capul, ci şi cu mintea pe umeri. Chiar pare o femeie normală. Când citesc, însă, ce idei are respectiva mi se face rău.

N-are ce face, probabil, la deputăţie şi s-a gândit să recicleze un deşeu: „legea recunoştinţei”. O lege care să-i oblige pe copii şi nepoţi să-i susţină financiar pe părinţii şi bunicii nevolnici sau pensionari. O lege oricum tâmpită, abia dată uitării de chiar proaspăta preşedintă a PSD, e repusă pe tapet de tovarăşa din Bacău care n-are altceva mai bun de făcut. O acţiune potrivită pentru nişte luni de vacanţă, când n-are lumea ce bârfi.

Păi să bârfim atunci. De ce să-i obligi pe copii să-şi ajute părinţii, madam? Simţi că altfel nu se poate? Au ajuns pesediştii la fundul sacului şi nu mai sunt bani de pensii? E nevoie de activarea lobului ăla din creier care îi transformă pe copii în prea-plecate slugi financiare ale părinţilor? Pe vremuri, un coleg de-al meu care n-avea copii era povăţuit în felul următor: Nae, înfiază mă pe cineva, să aibă cine să-ţi aducă la bătrâneţe o cană de vin la pat!

Acum chestia cu înfiatul a devenit periculoasă, se iau procurorii de la Secţia specială de tine, te înşeală ăia de la serviciile sociale, e o aventură să înfiezi pe cineva mai ales dacă vrei să-l duci peste hotare pe copilul respectiv. Aşa că propunerea tovarăşei deputat de Bacău vine la fix: dacă tot nu mai are guvernul bani de pensii, dacă tot nu reuşim să rezolvăm îngrijirea bătrânilor în cămine civilizate şi la preţuri accesibile (de unde să dea pensionarul 2.500 de lei pe lună pentru a mânca şi dormi într-un cămin de bătrâni din Braşov, Sf. Gheorghe sau orice alt orăşel, când pensia medie este 1.200 de lei după majorare?!), dacă tot nu mai putem de grija pensionarilor votanţi, hai să trecem la măsuri drastice şi să-i obligăm pe copii şi nepoţi să cotizeze lunar pentru părinţii şi bunicii lor. Moment în care musai te-ntrebi: păi unde-s, frate, creşterea aia economică şi bunăstarea promise în „biblia” guvernării pesediste?!

Să revenim: nu avem bani de autostrăzi, nu avem bani de spitale, nu avem bani pentru întreţinerea bătrânilor în cămine civilizate la preţuri suportabile, nu avem bani pentru WC-uri urbane în şcolile rurale, dar avem bani de pensii speciale pentru primari, de lefuri uriaşe pentru unii bugetari, avem bani chiar şi pentru a îngădui unor privilegiaţi să cumuleze pensiile (că acum pot fi mai multe...) cu salariile (că şi astea pot fi mai multe...). Cum să rezolvi în această conjunctură problema pensionarilor pe voturile cărora PSD trăieşte ca partid politic?! Musai printr-o lege a recunoştinţei reciclată de o tovarăşă care îi numea „nebuni” pe românii care s-au bucurat de condamnarea lui Liviu Dragnea. Ceva mai tembel nici că se putea imagina...

Şi spun asta dintr-un singur motiv: e total aiurea să obligi pe cineva să fie recunoscător cuiva. Cu atât mai mult pe copii şi părinţi, aici nu poate fi vorba decât de conştiinţa fiecăruia. E la fel de aiurea să nu-ţi dai seama că uiţi din schema „recunoştinţei” obligatorii pe cei care nu au copii. E deja o discriminare. Se mai pot găsi şi altele. Dar la ce să te-aştepţi de la o deputată căzută în admiraţia necondiţionată a unui şef de partid penal?!

Aşadar, dacă tot nu mai au bani pentru pensii, pesediştii s-au aşezat temeinic la coada legilor recunoştinţei filiale, sperând că minunaţii copii ai nefericiţilor părinţi vor cotiza lunar în „contul omeniei”, scutind astfel statul român hoţ, prost şi neputincios de grija bătrânilor. Curat murdar, cum ar zice nenea Iancu.