Astea par a fi întrebările unora care vor „soluţii imediate” pentru o epidemie departe de a se fi încheiat. Aşa încât, aflându-ne oricum la mijloc, orbecăim. De Covid mori mai repede, de foame mai greu, te chinui mai mult. Puneţi dvs. în ecuaţie aceste două realităţi care ne cuprind perfid: „Covid 19” şi „economia nefuncţională”. Covidul te omoară repede, economia care nu produce te omoară încet. Alegeţi dvs. ce v-ar conveni, în opinia „specialiştilor” politici alte soluţii nu sunt.

Aici e ca şi cu slujba de Înviere la ortodocşi: unii o vor, s-ar duce şi în genunchi să înconjoare Biserica şi să pupe icoanele, măcar o oră să fi fost amici, vorba Poetului, alţii se abţin, ţin la sănătatea lor şi continuă să evite lăcaşurile de cult, înghesuiala şi rugăciunile colective. Care rugăciuni, dacă am voie la o părere personală, nu ne vor scăpa de epidemie şi de moarte grabnică.

Dar aici există alternativă: dacă nu merge credinciosul la Biserică, vine Biserica la credincios. Preoţii catolici s-au dus pe la casele oamenilor de Paştele lor, probabil o vor face şi preoţii ortodocşi, plus împărtăşania şi lumina din lumină. Iată o soluţie care lipseşte clasei politice când e să-i „împărtăşească” pe români cu „lumina” repornirii economiei: nu pot s-o ducă din casă-n casă.

Lipseşte pentru că e complicat. Nu avem la ora asta „decât” vreo 300 şi ceva de morţi şi 6.500 şi ceva de infectaţi. „Nimica toată”, dublu să fie şi nu merită să sufere milioane de români de foame pentru atâţia morţi. Dar nu-i deloc aşa simplu: mergi, bă, şi munceşte, indiferent dacă te infectezi şi mori, ţara îţi va fi recunoscătoare... Am stat de vorbă luni cu o băbuţă-şefă de mic magazin sătesc cu program normal care-l înjura din rărunchi pe ministrul Vela: „Ce face nesimţitul ăla de la Interne, ce tot zice, de ce ne ţine-n casă, să meargă lumea la serviciu, să nu moară oamenii de foame! Nu statul acasă e leacul, mâncaţi ceapă şi usturoi şi n-aveţi niciun virus, Doamne iartă-mă!”. Pe ea n-o ţine nimeni în casă, dar dacă-i vorba de ceapă şi usturoi de dimineaţă până seara distanţa fizică se impune aproape automat...

Ce vreau să spun: m-am tot uitat şi-am tot ascultat declaraţii, vorbe, păreri, critici, sfaturi. Uneori sunt aproape sigur că unii şi-ar dori măcar câteva mii de morţi de Covid prin România ca să le iasă calculele electorale. Stau şi cuget: cine poate fi atât de „mort” încât să judece Pandemia în asemenea termeni meschini?! Întrebare retorică: întotdeauna se vor găsi şi întotdeauna vor vorbi aceşti „morţi”. Indiferent cât se zbat, cât nu dorm, cât se expun membrii Guvernului, indiferent câte măşti, combinezoane şi mănuşi au sau nu au medicii, indiferent de sacrificiile unora sau altora, întotdeauna va exista o tabără care va ajunge la concluzia că epidemia de Covid 19 nu a fost bine gestionată. Aceste calcule au acţionat din prima şi vor fi valabile până în ultima zi a crizei noului Coronavirus.

Nu contează cât de pregătit a fost sistemul sanitar românesc să facă faţă epidemiei, nu contează găştile politice care de-a lungul a 30 de ani au distrus acest sistem, important e că acum, pe vremea Covidului gestionat de liberali, nu se găseşte Euthyrox, „medicamentul minune” pentru glanda tiroidă. Şi nici banalul paracetamol nu prea mai e... Lipsurile se adună, vom resimţi acut o groază de alte absenţe în materie de medicamente. Prin februarie, pacienţii strângători bine informaţi au făcut stocuri de euthyrox şi paracetamol şi-acum nu se mai găsesc prin farmacii. Adică e pauză, cam la fel cum a fost cu drojdia care s-a evaporat din magazine încă din februarie-martie. Fabricanţii şi comercianţii de medicamente nu sunt deloc nişte îngeri, ei lucrează pe profit şi încă pe unul consistent. Probabil vor veni şi euthyroxul şi paracetamolul până la urmă, totul e să rezişti până atunci.

Revenim: murim de Covid, sau murim de foame? Eu continui să cred că există şi a treia cale: să murim atunci când îi e dat fiecăruia să moară. Asta înseamnă că încă ne putem face bine, nu e obligatoriu să acceptăm una din cele două soluţii mortale. Totul e să nu stai cu urechea pâlnie la semnalele trase în fiecare secundă de Media sau Internetul inundate de ştiri false. Nu vrea nimeni să ne omoare, dar ne putem omorî singuri dacă nu ne depărtăm puţin de televizor sau de Net şi nu privim Lumea cu distanţarea emoţională atât de necesară. Ajunge că nu ne vedem copiii, nepoţii, părinţii, fraţii, la ce bun să suferim inutil din cauza unor amărâţi porniţi la vânătoare de voturi sau de rating din politică sau din Media?!