„Sistemul” l-a învins nu doar pe Emil Constantinescu. Sistemul ne-a învins pe toţi, din nou şi din nou şi din nou. Doar că nu e „sistemul” de care pomenea fostul preşedinte, este un sistem care nu are legătură cu serviciile secrete acuzate de el.

Este un sistem pe care noi l-am creat. Noi, prin alegerile noastre. Noi, stând cuminţi la cozi să ne plătim dările sau mestecând amintiri din tinereţe la gura sobei reci. Noi, nostalgici ai Epocii de care nu ne mai despart nici măcar copiii noştri, pentru că încet-încet îşi pierd şi ei încrederea în libertatea fără limite din România, îşi iau lumea-n cap şi devin nişte tineri sceptici activi pe piaţa forţei de muncă din străinătate.

Sistemul ăsta produce analfabeţi, leneşi, corupţi, hoţi, criminali, profitori pe bandă rulantă. Mulţi critici ai sistemului sunt tentaţi să cuprindă toate aceste „calităţi” într-un singur cuvânt: politician.

România post revoluţionară nu produce inteligenţă, empatie, înţelegere, bunătate, omenie, hărnicie, curaj, asumare. România în care ne zbatem nu mai este „România noastră” frumoasă şi bogată, este „România lor” subminată de corupţie şi fărădelege.

În „România lor” nu mai ai timp, nu mai ai motive să te bucuri, să participi, să înţelegi, să ierţi, să speri. Nu mai găseşti decât motive să acuzi, să urăşti, să urli, să loveşti, să alergi după bani, să mori. Da, să mori e la mare modă în „România lor”.

Botoşani, 2 Mai, Crevedia, Sântimbru... Suferi, urli după ajutor şi mori apoi uitat într-un azil al groazei ori pe un pat de spital, eşti ars de explozii, zdrobit de maşini drogate, eşti ucis în tot soiul de „războaie” pe care nu le înţelegi, care nu-ţi aparţin, de care nu te leagă decât apartenenţa la ţara în care te-ai născut, ai muncit sau munceşti şi în care, cândva, Tudor Gheorghe te îndemna să trăieşti şi să mori.

De trăit se trăieşte puţin şi prost în „România lor”. De murit se moare mult şi rapid. O ţigară aprinsă, o flăcărică la o cisternă cu GPL, nişte angajaţi bezmetici mânuind un aparat defect, şoferi beţi sau drogaţi confundând trecătorii cu popicele, primari care nu simt mizeria şi durerea din azilele groazei, spitale bântuite de nosocomiale, medici nesimţiţi care cer asistentelor să nu fie deranjaţi în nopţile de gardă... Nu e nevoie de mult mai mult.

Le avem pe toate astea şi multe altele. Ca o încununare a 33 de ani de libertate, avem o clasă politică aleasă democratic. O clasă politică pe care o poţi înjura şi o poţi tăvăli în vorbe grele binemeritate. Şi-atât, că atunci când vin alegerile „România noastră” se ascunde, în vreme ce „România lor” iese la vot. Şi-uite-aşa, avem ce avem, nu ce credem noi că merităm să avem.

Pentru că, nu-i aşa, toţi credem că merităm mai mult, că nu degeaba ne-am născut şi-am muncit sau muncim încă în frumoasa şi bogata Românie. Toţi vrem mai mult, fără să ne gândim că ţara este ruinată moral de nişte oameni care mint, fură, înşală şi jură fals.

Crevedia este ultimul argument al condamnaţilor la moarte, soţ şi soţie, ucişi de explozia staţiei GPL care funcţiona ilegal. Ea arsă 95%, el rămas fără aer văzând-o arzând ca o torţă. Aceşti oameni au trăit ani de zile sub teroare, în frică şi nesiguranţă, reclamând mereu funcţionarea staţiei GPL din apropierea casei.

„România lor” nu i-a auzit, dar face mari eforturi să îi îngroape electoral, cu ajutorul de înmormântare cuvenit, că doar ne-am născut creştini în binecuvântata Grădină a Maicii Domnului... Îi îngroapă împreună cu alte victime ale unei libertăţi care a făcut din aleşii noştri nişte monştri fără milă şi fără raţiune. Pompieri-eroi, de pildă, plătiţi cu 2-3000 de lei ca să intre-n foc şi să moară pentru a împlini menirea unui stat eşuat: imunitatea aleşilor.

Ruleta rusească nu mai impresionează pe nimeni, noi ne distrăm de minune cu „ruleta românească”, un brand de ţară bazat pe droguri, alcool, afaceri ilegale, prostie, lăcomie, indiferenţă, abuz de putere. Cocktailul perfect creat de „barmanul şef” de la tejgheaua Partidului care câştigă mereu alegerile din „România lor”.