I-am trimis unui amic protestul societăţii civile împotriva asocierii la ciolan „în interesul naţiunii” a celor două mari partide din România. Un protest motivat de oribilul USL2 parafat oficial azi şi, posibil, motivant pentru acţiuni viitoare. Neapărat paşnice, că n-avem voie să incităm la ură şi violenţă de orice fel. Mi-a răspuns: „Hai să vedem ce fac...”

Cam aşa e, e nevoie de puţintică răbdare ca să ne dăm seama ce poate face pentru români „cel mai mare, mai responsabil şi mai stabil partid din România”. Că aşa ne-a spus Ciolacu c-ar fi PeeSeeDee. Adică noi ştim ce-a făcut PSD-ul, acum urmează să aflăm ce va face. Vom vedea, vom aştepta, vom suferi sau ne vom bucura.

Nenorocirea e că ştim ce-a făcut. Că dacă n-am şti, mai că am crede că se poate. Dar ştim. Şi-atunci: ce încredere, ce speranţe, ce planuri de viitor să-ţi faci când singurul mare partid de dreapta e agăţat, vorba d-lui Barna, la buzunarul de la piept al unui PSD departe de a fi reformat, democrat, european?!

Memoria colectivă sau individuală nu vine deloc în ajutorul urmaşilor d-lui Ion Iliescu. Sigur, Ciolacu şi-a tras o faţă umană, are un discurs pe care fanii PSD sunt în stare să şi-l pună la icoană, dar realitatea e cu totul alta. De fapt, e vorba, din nou, de uriaşa diferenţă între vorbe şi fapte.

Ieri politicienii ne-au umplut de vorbe. Nu de respect, că pe ăsta nu-l mai au de mult. Au curs promisiunile despre creşteri: lefuri, pensii, indemnizaţii, ajutoare diverse. Au curs patriotismele, ţărişoara s-a colorat în spume verbale tricolore. Dacă te uiţi mult la ei te-apucă plânsu’, oftica, dorul de ducă-se pe pustii...

Ca să fiu cinstit până la capăt, chiar nu ştiu cum va fi guvernarea acestei coaliţii intitulate, pompos-patriotard, „pentru România”. Dar ce să bănuiesc eu, ce gânduri bune să am eu despre ce va fi când la Ministerul Familiei, nou în schemă, apare Gabriela Firea, cea care îi reproşa preşedintelui Iohannis că nu are o familie normală pentru că nu are copii? Madama asta de Voluntari introduce o categorie socială de pe vremea lui Ceauşescu: „anormalii”. Adică familiile fără copii. Dacă asta nu e discriminare, atunci care să mai fie?! Ajungem din nou la impozite mai mari pentru familiile fără copii?! La cum gândeşte Gabi Firea, n-ar fi deloc o surpriză. Păi de unde să scoţi maşinile alea cu şapte locuri promise de noul ministru pentru familiile cu mulţi copii?!

Partea şi mai proastă a acestei mizerabile „afaceri” politice e că amestecul de doctrine, ideologii, orgolii, minciuni, obiceiuri proaste, deştepţi proşti şi hoţi cinstiţi nu ne dă nicio speranţă că singurul lucru cu adevărat important în guvernarea PSD-PNL-UDMR, Programul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, va fi pus în operă aşa cum ne cere Comisia Europeană, care vine cu miliardele de euro doar dacă faci ce te-ai angajat să faci.

Peste Covid 19 vom trece cumva, vor mai muri câteva zeci de mii de români, în general bătrâni, asta nu va întrista în exces o guvernare cinică, autoritar majoritară, care n-are bani de pensii. Sistemul sanitar românesc e construit pe solide  principii antice: trăieşte doar cel puternic, cel în stare să reziste, să răzbată, să nu simtă durerea. Dar nici nu vreau să mă gândesc ce va fi în guvernul ăsta când Comisia Europeană nu ne va da banii din PNRR pentru că nu am fost în stare să facem ce-am promis sub semnătură că facem: reforme!

„Cetăţeanul român va fi în centrul atenţiei noastre” zicea ieri premierul general Ciucă. De-atâtea ori am auzit vorbele astea goale încât am închis repede radioul, să nu rămână vreun ecou provocator de insomnii. De ce radioul? Păi e mai ieftin în caz că-ţi vine să dai cu Ciolacu-Ciucă de pereţi... Şi oarecum neutru, măcar nu rămâi cu feţele lor în minte.