Numitorul comun din titlu e „prost şi scump” şi se referă la mâncare, la ce băgăm în noi, temă care ridică la cote înalte stresul nostru cel de toate zilele. Mâncare ieftină şi bună nu mai există, alimentele au devenit scumpe şi, de cele mai multe ori, de proastă calitate.

Să te duci prin magazine şi pieţe devine un stres. Cu inflaţia dusă spre 16% nu mai guşti plăcerea plimbării printre rafturi pline de minunăţii. Şi nu doar despre preţ e vorba, care oricum e relativ; intervine neîncrederea şi teama: nu mai ştii de unde şi ce-i bine să mănânci şi ce nu. Până mai ieri-alaltăieri, untura de porc era prohibită, se prefera uleiul de floarea soarelui. De-o vreme încoace nutriţionişti respectabili afirmă viceversa: untura e bună, e cool, în schimb uleiul s-a compromis, e dăunător sănătăţii.

Prin urmare, producătorii şi comercianţii s-au adaptat noilor realităţi: untura s-a scumpit, jumările de porc costă acum de te sperie; cam 90 de lei kilul, aproape că ai putea cumpăra 3 kg de carne de porc numai bună de pus pe grătar. Concluzie: eliminăm jumările din alimentaţia zilnică, le lăsăm eventual pentru Revelion...

Cu untul e dandana mare, nu mai ştii care fabrică din care ţară face untul din lapte de vacă, nu din uleiul din care se face şi margarina. La modă e să amesteci laptele cu uleiul, lucru pe care poate că-l scrii şi pe pachet, undeva jos, cu litere foarte mici. Aşa încât, când vezi un pachet de „unt” cu 12-14 lei e bine să citeşti tot ce scrie pe ambalaj, ca să n-ai surprize. 

Sigur, cei mai mulţi cumpărători nu au de unde să dea 21, 25 de lei sau chiar mai mult pentru un pachet de unt „garantat”. Aşa că se duc cu încredere spre combinaţia „marga-unt”, frumos împachetată, totul e să ai cu ce să adormi foamea copiilor. 

În epoca Ceauşescu acuzam parizerul cu soia, acum ni-l dorim şi nu-l mai găsim decât la preţuri extra. E 40 de lei un kil de parizer vai mama lui, îl iei azi şi-l poţi mânca şi peste o lună dacă-l ţii la frigider, e plin de aditivi şi substanţe chimice care-l ţin în viaţă, nu se înverzeşte niciodată. Parizerul ieftin a dispărut, probabil pentru că nu mai există şorici, slănină şi piei de cloşcă din care să-l producă, toate s-au dus la cel „extra”.

Dar panica vine dinspre legume: roşii, rădăcinoase, ardei, vinete etc. Unii specialişti în nutriţie, Mihaela Bilic de pildă, spun răspicat că legumele sunt la fel de „vitriolate” ca produsele din carne, din lapte şi, la urma-urmei, cam ca tot ce înghiţim. Cu alte cuvinte, „carnivorii” nu vor muri mult mai repede decât „ierbivorii”, pentru că legumele, mai ales crude (e vorba aici de vegani), nu fac niciun serviciu evident sănătăţii. Teoria e valabilă şi pentru fructe: mere, pere, prune, toate se stropesc de „n” ori ca să ai o producţie cât de cât, să nu ţi le atace dăunătorii.

Şi-atunci? Vorba cuiva: dar noi de mâncat ce mai bem? Că acolo vom ajunge, mai bine dai pe gât un pahar de vin sau de bere şi mai uiţi de foame decât să înghiţi nişte parizer sau roşii pline de pesticide la suprapreţ din pieţele bişniţarilor noştri educaţi în Turcia. 

Evident, mâncăm tot mai prost şi tot mai scump. Nu ştiu dacă mult sau puţin, dar sigur prost şi scump. Toate s-au scumpit, iar leafa sau pensia românului nu s-au dublat. Este o realitate pe care nulităţile politice de la Guvern sau Parlament n-au cum s-o vadă pentru că ei nu o simt, salariile lor le permit să facă, să bea, să mănânce tot ce le pofteşte inima. Dar ce le mai place să plângă pe umerii poporului, să compătimească laolaltă cu prostimea! Nu-i mai crede nimeni, ne-am lămurit cu empatia lor falsă, dar nici nu ştim cum să reacţionăm. Să ieşi în stradă e inutil, mâncarea proastă şi scumpă nu-i o temă radicală, până la vot mai e şi nici ăsta nu-i sigur... 

Adevărul e că parcă nici nu-ţi vine să ai pretenţii când te uiţi la ucraineni, la africani, la sirieni, la atâtea alte sute de milioane de oameni care trăiesc mizerabil şi mor literalmente de foame, de război, de frig, de dictaturi autoritare marca Putin. Se poate şi mult mai rău decât la noi, dar asta nu va rezolva niciodată problemele pe care le ascundem mereu sub preş sau după uşa frumos vopsită în culorile Spaţiului Schengen.

Apropo, Parlamentul European a votat Rezoluţia pentru intrarea României şi Bulgariei în Spaţiul Schengen. N-ar fi prima oară, e drept, s-au mai dat vreo 4 asemenea voturi degeaba. Poate că acum va fi cu mai mult noroc, pentru că doar norocul poate suplini lipsa noastră de apetenţă în lupta împotriva corupţiei, inclusiv sau mai ales la frontierele ţării.