Suntem prizonierii propriilor noastre alegeri, iar lucrul ăsta e valabil în orice clipă a existenţei noastre. La nivel de societate suntem prinşi într-un război care nu e al nostru, nu e al milioanelor de români cinstiţi care privesc aiuriţi mizeria vieţii politice din ţara lor, mizeria politicienilor care-şi ridică fustele-n cap fără jenă şi fără regrete. M-am uitat la ministra de Interne, n-are niciun regret pentru ce a făcut pe 10 august, pentru felul în care a demolat o instituţie teoretic respectabilă şi necesară, Jandarmeria română. În mintea acestei doamne nu se cuibăreşte nicio scuză reală, scoate pe gură panglici de forme fără fond, n-are treabă decât cu conducerea partidului şi colegii dumisale, poporul revoltat şi băgăcios poate s-o încaseze, ea nu-i de vină.

E folosită d-na Dan şi nici măcar nu ştie lucrul ăsta. I se pare că e cineva, când nu e nimic altceva decât un trup vlăguit de-atâtea plecăciuni morale în apărarea şefului. Nu, n-are treabă cu ţara, ea apără sediul Guvernului, în care pe 10 august era cât pe ce să intre fără permis o mamă cu copilul speriat de explozii în braţe. Blasfemie, lovitură de stat, jos cu ea, sus guvernul PSD! C-aşa se face şi-n Spania, şi-n Venezuela, şi-n Ucraina, şi-n Rusia, şi-n China, nu? Jandarmii, poliţiştii, miliţienii, gărzile de corp bat oamenii care ies să protesteze pe străzi. Cum altfel să se apere statul de drept de-o lovitură de stat pusă la cale de agenturili străine, care recrutează mame şi copii în slujba altor guverne?! Auzi tot mai des fantasme de genul ăsta, debitate de minţi bolnave, speriate de puşcărie, dar tot nu-ţi vine să crezi că-i aievea!

Ministra de Interne nu luptă cu poporul român de una singură, nu bate protestatarii fără ordin „de sus“, de la partid sau de la majoritatea parlamentară. Sunt mulţi pesedişti importanţi care nu cred nici măcar ce văd, nu gândesc cu propriul creier, au nevoie de o traducere de la şeful mare, şeful mic, şeful mijlociu. Jandarmeria română se face de tot râsul acuzând, la ordinul şefului mare, o tentativă de lovitură de stat pe 10 august. De plângerea asta, o noutate absolută în materie de iniţiative jenante ale instituţiilor statului, se va ocupa DIICOT. Din fericire pentru noi, sunt şi găuri în zidul ridicat de şeful Dragnea în apărarea „statului paralel nr. 1“, finanţat de statul român cotropit de PSD-ALDE: gaura Firea, gaura Andronescu (s-ar putea acoperi dac-o face Dragnea ministrul Învăţământului, dar mai vedem...), gaura Stănescu, gaura Negoiţă. Nu-s multe, dar se pot înmulţi. Oricum, România e trei state paralele (cum sună asta!!), îşi găsesc loc în ea toţi nebunii, toţi panglicarii, toţi profitorii!

Mai vine şi Victor Ponta cu nişte poze „compromiţătoare“, Dragnea de talie cu Maior, duşmanul cuplului Dragnea-Tăriceanu de la Ambasada României în SUA. Dragnea la un pahar de vin cu alţi duşmani ai României, membri ai „statului paralel nr. 2“, finanţat din exterior. Ce mizerie! Ponta lucrează cu materialul clientului, el ştie foarte bine ce-i poate pielea lui Dragnea şi ce josnică e lupta politică dâmboviţeană. Dar cât de jos pot coborî aceşti oameni politica românească! Şi cât de mult efort şi timp ne va lua pentru a redresa „corabia“ găurită pe valurile Uniunii Europene!

Da, suntem prizonierii acestor oameni. I-am ales, nu ne-am gândit la ce va fi, n-am privit în viitor, ni s-a părut că totul va merge de la sine: PSD  dă bani în plus la lefurile bugetarilor, şi mai toţi avem pe cineva printre bugetari, primim ceva şi la pensii, ne cresc veniturile, trai nineacă... Ce mai contează că la noi e ca la nimeni, au ajuns bugetarii să câştige mai mult decât cei care muncesc la privat şi care construiesc, la urma-urmei, PIB-ul României?! Uite că nu-i chiar aşa, uite că măririle de lefuri şi pensii se topesc în inflaţie, în taxe noi născocite de panglicarul de la Finanţe, în creşteri de preţuri la servicii şi utilităţi. Iar viaţa unei societăţi democratice nu înseamnă doar banii cu care îţi cumpără guvernanţii tăcerea complice, ci şi demnitatea singurei vieţi pe care o ai, de care eşti conştient. Poţi să ai bani cu carul, când simţi că autorităţile îşi bat joc de tine, te fură şi te mint, atunci banii nu mai valorează mare lucru şi eşti de acord cu o schimbare în folosul întregii societăţi.

   Da, suntem prizonierii acestor oameni până ne vom elibera de frică, prostie, indiferenţă, lene, ticăloşie, complicităţi cu infractorii. Când va fi asta? Eu încă mai sper că viitoarele alegeri – europarlamentare, prezidenţiale şi parlamentare – vor schimba harta politică a României reducând PSD-ALDE la adevărata dimensiune electorală şi oferind o şansă meritocraţiei, în dauna analfabetismului funcţional.