Ca să vezi ce minuni face buna relaţie româno-ungară la nivel înalt! Ministerul Sporturilor din România a binevoit să consimtă, după 10 ani de zile în care a refuzat cererile şi argumentele oferite de Primăria municipiului Sf. Gheorghe, la trecerea stadionului şi a bazei sportive din Cartierul Simeria din proprietatea statului român în cea a autorităţilor municipale. Un soi de descentralizare, dictată nu de responsabilitatea unui guvern român incapabil să construiască sau să  administreze profitabil ceva, ci de calcule şi interese etnico-electorale. Pentru că e greu să nu te-ntrebi:  de ce consimte tocmai acum guvernul României să cedeze cererilor UDMR? Doar pentru că nu poate, sau pentru că nici nu-şi doreşte ca Ministerul Sporturilor să aibă o bază sportivă în Sf. Gheorghe?

Unul din răspunsuri, pentru că probabil sunt mai multe, se referă la ciudăţenia situaţiei de fapt din HarCov în ce priveşte sportul, dar şi cultura, micile afaceri, imobiliarele: guvernul Ungariei a devenit un puternic concurent al celui român în Secuime, cu ştiinţa şi sprijinul declarat al guvernului român. Să traduc pentru cei care se fac că nu pricep: nu ştiu dacă cedarea bazei sportive în favoarea Municipiului Sf. Gheorghe înseamnă şi altceva decât recunoaşterea neputinţei statului de a fi un bun administrator. Despre ce-ar mai putea fi vorba? Poate de nişte interese electorale iliberale puse în evidenţă de bunele relaţii UDMR-PSD şi Viktor Orban-Liviu Dragnea?!      

Păi cum să ne facă Ungaria terenuri de fotbal şi săli de sport în frumoasa şi bogata noastră ţară?! S-au trezit patrioţii români guvernamentali şi-au lovit puternic în academiile de fotbal, terenurile şi sălile de sport construite de Ungaria în Harghita şi Covasna, adresându-se Primăriei: ia luaţi-vă voi stadionul ăsta din Sf. Gheorghe şi spălaţi-vă pe picioare cu el, nouă nu ne mai trebuie! 

Spunea cândva primarul Antal Arpad, şi spunea bine: noi, cei din Secuime, suntem ca nişte copii cu părinţii despărţiţi, dar nu ne plângem, e chiar bine uneori, când nu ne dă mama, ne cumpără tata, iar dacă ne dau cumva amândoi e şi mai bine... Cam aşa s-a întâmplat acum; văzând ce mult investeşte statul ungar, mama cum ar veni, în cele două judeţe din inima ţării, a reuşit, în sfârşit, să reacţioneze şi tatăl – statul român. O reacţie pe măsura întunericului din capul celor care conduc România: noi nu suntem în stare, luaţi voi totul şi faceţi ce vreţi! E vorba de vreo 5 ha de teren şi de tot ce înseamnă o bază sportivă la nivel judeţean. Cum şi cu cine o fi negociat toate astea guvernul român? Şi, mai ales, ce primeşte Puterea decidentă, la schimb, din partea Ungariei şi UDMR?

Răspunsul e uşor de dat, adevărul e mult mai greu de intuit pentru că are, iată, mai multe înfăţişări. Statul  român, prin guvernul său iliberal ineficient, antieuropean, analfabet funcţional şi desprins de realitate, este dator vândut nu doar românilor, ci şi maghiarilor din Secuime. Le e dator nu doar pentru linişte şi voturi, ci şi pentru că nu le-a oferit nicio speranţă, pentru că n-a încercat niciodată să înţeleagă ce-i cu aceşti oameni, n-a mişcat un deget, sincer, în folosul lor, uzând în schimb de pomeni etnico-electorale – moneda obişnuită a liderilor tuturor partidelor politice care au guvernat România în aceşti ani, sprijiniţi în cele mai multe cazuri de marioneta politică UDMR, un partid etnic care a avut numai de câştigat de pe urma şantajului permanent asupra tuturor guvernelor post-decembriste.

Aşadar, de la părinţii ăştia despărţiţi în fapt vom avea mai multe terenuri de fotbal, mai multe săli de sport, poate şi mai multe terenuri de hochei în Sf. Gheorghe şi judeţul Covasna. Dar asta nu va însemna niciun moment că statul român s-a trezit la realitate, că e stăpân pe situaţie în HarCov, că înţelege nevoile şi speranţele românilor şi maghiarilor din Covasna şi Harghita, ori că guvernul maghiar are şi alte sentimente decât cele electorale faţă de locuitorii maghiari cu dublă cetăţenie din România. Suntem departe de împlinirea acestui vis; guvernanţii români, pe de o parte, şi UDMR aliată cu guvernul maghiar, pe de altă parte, vor persista în eroare: vor manipula electoral şi unii, şi alţii sentimentele etnice şi nevoia de identitate naţională, fără a fi interesaţi nici unii, nici alţii de rezolvarea durabilă a problemei româno-maghiare din Secuime. 

Revenind la stadionul de fotbal şi baza sportivă din Simeria, oferită gratis (?!) municipiului Sf. Gheorghe de către guvernul Dăncilă, să sperăm că schimbarea proprietarului va aduce şi-un gazon încălzit, şi nişte vestiare civilizate, şi câteva terenuri de antrenament ca lumea, şi piste de atletism moderne. Dacă tot avem o echipă pe locul 4 în prima ligă de fotbal a ţării, să o ajutăm să reziste şi să ne bucurăm cu toţii de ea şi de tot ce înseamnă o bază sportivă la nivel european. Vreau să spun că Primăria municipiului a câştigat – numai UDMR, Viktor Orban şi guvernul Dăncilă ştiu cum – o bătălie, dar va trebui să facă mari eforturi pentru a răspunde aşteptărilor amatorilor de sport români şi maghiari din judeţ. Asta dacă de sport e vorba, şi nu de altceva...

În rest, doar o constatare: la românii care ne guvernează nici măcar orgoliul naţional n-are o direcţie clară. La aceşti români totul se cumpără, totul se vinde, iar dacă parteneri de troc politic pe spinarea statului român sunt maghiarii iliberali care guvernează discreţionar în vecinătate, cu atît mai bine.