OPINII 21 septembrie 2017

EDITORIAL. Preotul din cutia milei

de Dumitru Manolăchescu | 1254 vizualizări

Cel mai frică mi-e de farisei. De ăia care se mint şi pe ei încercând să-i mintă pe „supuşi” în numele unui Dumnezeu care nu minte. M-au trecut fiori când i-am văzut pe creştinii mei ortodocşi (le zic „ai mei” pentru că sunt şi eu creştin ortodox, după chipul şi asemănarea pokeristului care merge la un pot mare fără să vadă cărţile) aplaudându-l pe preotul caterisit Pomohaci la intrarea şi ieşirea de la Mitropolia Sibiului, unde se dusese ca să fie judecat de înalţi, prea înalţi, sfinţi şi prea sfinţi pentru abuz sexual faţă de un minor. Ce să mai judeci când stă mulţimea ortodoxă cu parul rugilor către Prea Curata la porţi?! Nu mai judeci, amâni. Şi speri să se piardă în neant păcătosul, la fel cum a sperat umilul mustăcios Dragnea că piere un tovarăş de afaceri taman în avion. Şi-a fost ascultat, cine zice că Cel de Sus nu-i ascultă pe politicieni?!

Doar că păcătosul Pomohaci nu se pierde. Întâmpină sutele de admiratori cu acelaşi zâmbet fals pe care-l arborează atunci când cântă de dor şi jale şi dragoste de aproape. Atât de aproape că poate părea vinovată. Dar asta n-avem noi de unde şti, doar la Judecata de Apoi vom afla câte ceva. Pentru că doar de-acolo se-mparte Dreptatea şi Adevărul. Restul sunt blasfemii şi invidii ale necredincioşilor puşi să distrugă dreapta şi adevărata credinţă, ori ale procurorilor năimiţi să bage la puşcărie înalte feţe bisericeşti – cum e cazul prea sfinţitului cu viile de la Murfatlar şi fondurile europene.

Dar ce să cauţi, creştinule ortodox, în faţa Mitropoliei ca să-l aperi pe preotul Pomohaci acuzat de abuz sexual faţă de un minor? Când i-am văzut pe amărâţii ăia strigând şi aplaudând mi-am amintit episoade cu fata violată de-o ceată de nemernici tineri, băieţi de familii bune din Vaslui. Şi-acolo satul s-a împărţit: unii o apărau pe violată, alţii îi apărau pe violatori. „Ea i-a încurajat, ce căuta singură pe stradă la ora aia?”. Mutatis mutandis: „El l-a încurajat pe preot, Pomohaci n-are nicio vină că băiatul ăla s-a dezbrăcat în faţa lui, ademenindu-l în pat. Nicio femeie n-ar fi rezistat, ce să mai vorbim de-un preot simţitor”... Ăsta să fie tiparul creştinului ortodox?! Îţi place cum cântă şi slujeşte un preot şi nu mai vezi pe faţa lui decât Sfinţi luminând Calea şi Viaţa?! 

Vedeţi, de-aia n-am eu încredere nici în popi, nici în bigoţi. „Cred în credinţă” zicea un om de ştiinţă celebru, Einstein se numea. Iar credinţa, din câte-mi dau eu seama, n-are nicio legătură cu Biserica, cu foarte mulţi preoţi care se fac c-o slujesc şi cu foarte mulţi credincioşi care aplaudă şi sărută mâna unuia care a abuzat sexual un tânăr şi frumos învăţăcel. Credinţa e în tine şi în faptele tale.

„Lăsaţi copiii să vină la mine!” se spune c-ar fi zis Mântuitorul. Cum mai sună vorbele astea în gura unuia ca Pomohaci caterisitul?! Curată blasfemie, dar cine s-o vadă? Când e să-ţi pună la încercare credinţa, înainte de toate Biserica te tâmpeşte. Abia după aia te minte şi te ceartă ca la uşa cortului că nu pui destui bani în cutia milei pentru zidiri de uriaşe catedrale.

Distribuie articolul:  
|

OPINII

De acelasi autor

Comentarii: 1

Adaugă comentariu
Schipor Stelian, 21 septembrie 2017
"curat ...ortodox", ca sa-l citam pe nenea Iancu, mare mizerie!
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.