Suntem bolnavi fără scăpare. Boala e numită de unii „ciuma roşie”. Au dreptate, e roşie şi e periculoasă pentru că e molipsitoare. Parlamentarii României nu mai au nicio treabă cu ţara, ei se grijesc exclusiv de partidele care-i plătesc. Cum să dai bine la electorat? – iată întrebarea care-i macină mai ales pe pesedişti. Au pierdut şi vor mai pierde electorat, doar că încă n-au înţeles care-i cauza. Fraierilor care sunteţi voi fraieri, aţi câştigat cumva alegerile din anul ăsta cu creşterea pensiilor, a lefurilor la bugetari şi a indemnizaţiilor la copii?! Dimpotrivă, măsurile astea populiste v-au îngropat electoral, oamenii au văzut dincolo de dărnicia voastră mincinoasă, sesizând lipsă de respect,  de viziune şi de grijă pentru ţara pe care aţi jurat s-o slujiţi. Aţi promis şi promiteţi luna de pe cer, dar oamenii pe care-i credeţi în stare să pună b(v)otul la măscărelile voastre penibile se întreabă: de unde iau ăştia miliardele de lei în plus pentru mărirea alocaţiilor la copii, de pildă?! Acum un an PSD şi ALDE, aflate la guvernare, nu erau în stare să crească alocaţia pentru copii la 150 de lei, acum aceiaşi pesedişti – aflaţi în Opoziţie – votează într-o veselie 300 şi 600 de lei pentru copiii până la 18 ani. 

Ce mult înseamnă să fii iresponsabil! Esenţial, nu? Dacă eşti în Opoziţie poţi cere orice, poţi fi cât vrei de ipocrit. Când eşti la Putere e altceva... A fost şi cazul liberalilor, care propuneau dublarea acestor alocaţii până la 150 de lei când erau în Opoziţie. La acea oră pesediştilor li s-a forţat mâna destul de neelegant. Credeţi c-au uitat? Nici vorbă, le-au tras-o acum liberalilor cu aceeaşi neeleganţă, obligându-i să scoată de unde-or şti 6 miliarde de lei pentru alocaţiile încă o dată dublate ale copiilor. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, populism pentru populism – ca la mafioţii de provincie. Cum dracu’ să-i respecţi pe cimpanzeii ăştia politici?! Cum să-i votezi?!

Populismul ameninţă să distrugă nu doar România, e în floare în tot estul-vestul-sudul Europei. Cine îl poate opri? Nu ştiu cum e la alţii, dar la noi singurul obstacol în calea dezmăţului cu scăderile de TVA, creşteri nesustenabile de pensii şi salarii, alocaţii şi altele pare a fi preşedintele. Întrebarea este: se va expune, oare, oprobriului public refuzând sau amânând promulgarea abia votatei legi de creştere a alocaţiilor la copii? Poate da, poate nu. Normal ar fi s-o facă, cu orice risc – nici n-ar fi prea multe, de fapt, alt mandat nu mai poate avea la Cotroceni. Adevărata problemă nu este pensia prea mare, ci pensia prea mică – aici ar trebui să lucreze politicienii noştri, la o lege a pensiilor care să le ofere oamenilor o existenţă demnă la bătrâneţe.

Ce pare nedrept în toată treaba asta e că legea nu-i făcută doar pentru părinţii nevoiaşi, care chiar au probleme financiare, care chiar nu găsesc bani pentru creşterea copiilor – o asemenea iniţiativă ar fi poate de înţeles. Legea e făcută pentru toţi părinţii. Nu-i poţi discrimina, aşa încât 300 sau 600 de lei va lua şi familia amărâtă care câştigă din greu 2000 de lei pe lună, dar şi vedeta de televiziune cu leafă de 10.000 de euro pe lună pentru copilul ei proaspăt născut. O fi drept? Nu sunt deloc un adept al egalitarismului, dar mi se pare că e nevoie de nişte limite în condiţiile unui buget vraişte lăsat de PSD moştenire urmaşilor liberali.

Vi s-a părut, cumva, că s-a terminat pesedismul, aţi sperat că am scăpat de „ciuma roşie” din politica dâmboviţeană? N-are România norocul ăsta, uite că din „bolnavii” politici ai naţiei vor ajunge „eroii” ei, li se vor ridica statui în amintirea gestului lor curajos-iresponsabil prin care vor mări deficitul bugetar la aproape 5%. Ce mai contează că asta înseamnă pierderi pentru toţi românii, traduse în inflaţie, împrumuturi mai scumpe, lipsă de credibilitate externă, reduceri ale unor investiţii absolut necesare?! Paradoxal, creşterile populiste de venituri nu ne vor îmbogăţi, dimpotrivă.

Cu pensiile speciale au amânat-o, acolo e altă dandana, e greu să-şi taie parlamentarii craca de sub propriile picioare. Oricum, toată lumea e de acord că magistraţii, militarii, poliţiştii, aviatorii merită să aibă aceste pensii speciale. Or, aceste categorii profesionale înseamnă cam 90% din pensiile speciale. Restul de 10% nu aduc economii importante la buget. Despre ce vorbim, atunci? Evident, tot despre un populism mascat, venind de data asta de la liberali şi userişti, acompaniaţi în surdină, fără convingere, de PSD. Partid care a propus, de această dată, o măsură rezonabilă: supraimpozitarea pensiilor speciale care depăşesc o sumă considerată normală. A rămas în aşteptare pentru anul viitor.

Nu ştiu cum şi când se va rezolva avalanşa asta de populisme, ştiu doar că ea începe să devină un pericol real pentru o Românie nepregătită să suporte nişte cheltuieli uriaşe, în condiţiile unei creşteri economice firave, realizate aproape exclusiv pe seama consumului. Nu există niciun specialist în materie care să spună că lucrurile astea se pot împăca fără să afecteze dramatic finanţele ţării. Şi-atunci? Ce-şi doresc populiştii pesedişti, liberali şi de toate celelalte culori politice? Vom trăi şi vom vedea.